Rămas bun, prietene!
….Hai că a venit și primăvara.
….Noi ne frecăm mâinile de bucurie pentru apariția vinurilor noi, iar vinarii ne pregătesc și ei surprize pentru târgurile 
de primavară, unii din ei scumpind vinurile (chiar și pe cele din 2011) și cu 20%, că e loc pe piață, ce mama smeilor!
….Dar eu nu cu asta voiam sa încep, ci cu un vin cu care m-am întreținut o lungă perioadă anul trecut și de la care îmi vom lua rămas bun. E vorba aici de sauvignon blanc Castel Stârmina 2011, din care mai aveam o sticlă în beci și-am zis să-l onorăm cum se cuvine cu o pulpă de curca și legume pregătite de chef Make.
….Tot anul trecut ne-am ostoit cu acest vin. La meciuri, onomastice, agape şi băute prelungite cu Didi, Gluguță, Predi, Șerban, Luci și Silviu. L-am fugărit prin toate magazinele și hypermarkurile din București, lansând concursul cine-l gaseste cel mai ieftin, cumpără pentru toată gașca. L-am prins cu prețuri între 12 si 17,80 lei, hingherind-ul pe peste tot. 
Bietul sb Castel Stârmina a fost calul nostru de bătaie, fiindu-ne un companion credincios permanent.
….Ne vom lua la revedere de la culoarea sa aurie și strălucitoare, cu mici tente verzui, de la nasul său proaspăt, vioi și plăcut de ierburi traversate de pisoi je m’en fiche-işti, și presarate cu soc.
….Vinul ăsta e gustos, cu corpolență bună și integrat alcoolic (13 %), acid și acrișor atât cât trebuie. La al doilea pahar, zic și că-i simți gustul de grapefruit și restul de citrice care-mi scapă acum, dar e sec bine. Ciocnim cu ochii umezi, ca și cum un prieten drag pleacă definitiv în străinătate, vânzîndu-și apartamentul și mobila şi e cu biletele de avion în buzunar.
….Dar să nu dramatizăm și-un cântec vesel să cântăm, pentru că am convingerea că dl. Urucu ne pregătește o replică pe măsură a vinului de 2012. Acum, la bursa celor care scriu despre vin, se fac pariuri pe prețul de debut al sauvignonului Castel Stârmina. Eu sunt convins că producătorul ne va face o surpriză agreabilă, mizând pe echilibru. Hai, că se poate!
….RaSto
A venit primăvara!
….Acestea sunt pentru mine primele zile de primăvară adevărată. Este splendid şi după atâtea zile mohorâte, triste, ploioase, friguroase, îmi vine să stau ca şopârla la soare. Nu mai vreau să intru în casă, aşa că o iau la picior şi cutreier oraşul. Culmea, am şi găsit o terasă deschisă, semn că nu sunt singurul care doreşte soarele cu atâta ardoare. Îmi comand o pizza şi mă tot gândesc la vin. Vreau ceva mai deosebit, nici aşa, nici aşa, nici clasic, nici de cursă lungă, vreau pur şi simplu să stau cu un pahar în faţă şi să mă uit la lumea care circulă grăbită în sus şi jos, încă încotoşmănată cu paltoane şi tot felul de pulovere groase.
Mă hotărăsc asupra unui vin de la M1 Crama Atelier – Leat 6500 The Origin, Pinot Gris.Oricum, are un nume… de-ţi trebuie vreo trei facultăţi ca să-l citeşti, aşa că mai bine vă zic câte ceva despre el.
Aş putea să vă povestesc, că acest vin este obţinut prin presare directă fără desciorchinare în prealabil a strugurilor, că are o componentă de aproximativ 8% vin ţinut în baricul, restul fiind în inox fapt care l-a ajutat la corp şi tot felul de astfel de informaţii, numai şi numai “să vă dau pe spate” şi să vedeţi ce deştept sunt, că de frumos…
…Oricum, trecând la argumente mai lumeşti, vă spun că mie mi-a plăcut aroma acestui vin: foarte proaspătă, florală, cu mirodenii, vanilie şi mult fruct. Am descoperit cu uşurinţă caisele, pepenele galben, banana, şi pe final condimentele care-l şi înnobilează.
…Gustul este plăcut, fructat, cu citrice şi sâmburi de caise pe final. Este un vin bogat, cu corp, aciditate bună şi un alcool integrat, dacă nu depăşeşte 10 grade Celsius la servire. Finalul este mediu spre lung şi cum spuneam, aduce o tuşă de migdala. Nu este un vin de cursă lungă, este un vin elegant, deosebit, care te face să meditezi la nemurirea sufletului, în faţa unui pahar maxim două.
…Şi cum spuneam, mă tot uit la trecători. Lumea este încă tristă la ieşirea din iarnă. Încă nu auzi zumzetul conversaţiei, paşii aceia lungi de femeie tânără, sau hohotele stridente de râs ale grasului enervant pe care îţi vine să-l împuşti. Mai stau, mai beau o gură, două de vin, mai ascult rapsodia străzii până la un moment dat, când… strada învie, fiecare fată îmi zâmbeşte, una chiar mă iubeşte, unii aleargă, alţii latră, dar toţi sunt vii, cât se poate de vii şi nu semimorţi cum am avut impresia până acum!
…O fi oare de la alcoolul de 14,5%? Nu ştiu, întreb?
…Nuuuuuuu, cu siguranţă nici nu se pune problema…, la, la, la, mai Dorule, măi…
…P.S. Desigur v-aţi dat seama că recomand acest vin cu căldură! Cu foarte mare căldură…
…Bogdan
Tierra Del Fuego
….Vai de mine, ce provocator e acest titlu! Am impresia că știu la ce vă gândiți, dar chiar e vorba de un vin. Un vin chilian. Bieții oameni, de unde să știe ce bășcălie e în România cu numele ăsta.
….L-am încercat, fiind uimit de denumire și neputând să mă abțin să nu verific dacă găsesc o asemanare cu natura cântecelor lui Paul Surugiu (zis Fuego).
….Fi-ți atenți ce scrie pe contraetichetă:
În îndepartatul și legendarul ținut din sudul țării Chile, un petec de cer albastru apare de după niște nori ușori, iar soarele de după amiază este doar o sursă de lumină îndepărtată care pictează împrejurimile în portocaliu și arămiu, asemeni unui foc de tabără ce strălucea de-a lungul acestor coaste care i-au dat numele de Ținutul de Foc. Ținutul de Foc… o pasiune de culori, arome și amintiri care dau viața vinurilor noastre cele mai nobile”…Păi dacă s-apucă talentatul neamului de textul ăsta să-l pună-n note, scoate un hit chilian de ne-apucă invidia.
….Dar să vorbim și de vin, că mă dor tâmplele de-atâta inspirație geografico-muzicală…
….Tierra Del Fuego Sauvignon Blanc 2011 din Valle del Maule si produs de Crebar SA inSantiago. Pe eticheta, în partea de sus stă inițiala F aurie, scrisă-n fugă. Despre nas, nu prea ai ce scrie, pentru că cu greu identifici ceva. Nu-ți vei da seama dacă e un riesling, fetească sau altceva în pahar, decât ceva grapefruit și un pic de sâmbure de caisă. Neavând cine stie ce așteptări, duc paharul la gură și vine un atac de vin demisec, cam plat, cu iz de flori de vară și corcodușe cu grapefruit. Vinul e lipsit de aciditate si aparent apos (12,5 %), dar după ce înghiți, vine și tăria. E destul de sec pe final și nu-ți lasă nimic care să te impresioneze. În concluzie, nu prea mi-a placut și-mi pun și întrebarea: cât de tare m-am spurcat la vinurile bune?
….Vinul poate fi găsit la 27 de lei pe magazinele on-line.
….Fuego, ai legătura! Zi una de primavară. Sărut mâna, domnişoară !
http://www.youtube.com/watch?v=GEvNP2ch0sI
Comenteaza24 Februarie – O Zi Plină
….Lăsând deoparte semnificația zilei de Dragobete, chiar am avut o zi plină. Încă de dimineață m-am grăbit să ajung la Godot Cafe, unde aveam o misiune foarte importantă- să joc rolul de Master of Ceremonies al unui eveniment foarte interesant: discursurile finale ale celor 7 absolvenți ai cursului Estoria – continuare a programului ERISMA (leadership creativ). Odată ajuns, mă împăiez în smoking și-mi atârn papionul de rigoare și POC !.. vine prima surpriză pe nebăute cafeaua. Adrian Stanciu vine prin învăluire și-mi înmânează solemn o sticlă de vin alb Verriere Bellevue, din Bordeaux (vezi povestea și comentariile din 17 dec. 2012 http://vin2.ro/de-la-cariere-la-verriere/#comments ). Mi-l promisese mai demult, dar uitasem. Mulțumesc.
….Urc pe scenă mai mult cu gândul la vinul primit și ascult cele șapte discursuri pline de haz, de concentrare și de emoție. După decernarea premiilor, le fac și eu un cadou concurenților- o reușită sabrare de Cava Brut Castellroig, cu tot cu conținut.
….O parte din noi ne retragem să luăm masa și ajungem la restaurantul Vecchio 1812 (fosta cafenea veche din spatele Hanului Manuc), unde dau de a doua surpriză: nu aveau în stoc niciun vin sub 90 de la lei și printr-o anevoioasă negociere, ne-am pricopsit cu-n Rotenberg roze la 63 de lei, care a mers cu ce comandasem de mâncare.
….Ajuns acasă, nu mi-a trebuit să mai răcesc „micul Verriere”, pentru că-l scosesem din portbagajul mașinii. Drept martor, deschid și pe celalalt Chateau la Verriere (luat de la AlmaTim), doar pentru comparație.
….Ce ne spune micul Verriere, pe numele sau Verriere Bellevue? 
Mai întâi ne arată o etichetă specifică vinurilor din Bordeaux, cu puține date pe sticlă, neindicând soiul, dar infățișând un castel turtit și anul 2011. Nasul e plăcut, de ierburi tipice, soc și pișu de pisică dans tout le vin. Nu mai am răbdare și bag bouche-ul în pahar: foarte fresh, acidulat cu năvălirea citricelor și socului, ceea ce-l fac dulce-acrișor, plăcut, dar cu o ușoară notă apoasă. Are 13% alcool, ca și fratele mai mare, însă puțin dezechilibrat pe final, pentru că tăria vine cam abundent la sfârșit, ceea ce-l dă înapoi. Nu poți spune că-i rău deloc, pentru că la al doilea pahar devine prietenos, dar cu rezerva semnalată mai sus. Oricând te poți duce cu el la o „trântă” unde găsești la masă băutori specializaţi și n-ai să te faci de râs.
….A treia surpriză vine când afli prețul, e adevarat că acesta e chiar de la sursă (cramă) : 3,5 euro !! Mai comentăm ?!!
….Cu lacrimi de ciudă, bonne chance,
….RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente