Merlot pentru clasa medie
—-“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Răzvan Gliga. Îndrăgostit de vinuri roșii , pasionat de Syrah cu tente cât mai picante, Răzvan Gliga este project manager cu experiență în domeniul IT.
—-
Sfârșitul de aprilie și începutul de mai, mi-au adus două întâlniri interesante cu lumea Rotenberg – omul, vinul și crama. Prima întâlnire a fost o verticală Rotenberg clasic la Corks Cozy Bar, urmată la scurt timp de 1 Mai Muncitoresc la Ceptura în Cramă.
—-Omul
—-
Aici curiozitatea mea era la maxim, de ce a renunțat la IT (industria în care prestez de 25 ani neîntrerupți) și a cotit pe drumul vinului? —-Modelul american începe să prindă și la noi? După o vârstă și o acumulare de stres, bărbații americani de clasă medie își cumpără un Ferrari sau Porsche, sau se mută din Silicon Valley în Napa Valley! Este posibil ca Michael să fie deschizătorul de drum al retragerii din orașul mare spre Dealu Mare!
—-Nu pot să nu remarc siguranța și naturalețea discursului prezentate de Michael în ambele întâlniri. Self made story! Managerul de IT își face simțite influențele în managerul de cramă și vinificatorul de astăzi. Oare ce este mai ușor lucrul cu oamenii sau lucratul strugurilor?
—-Vinul
—-Verticala Rotenberg Clasic 2006 – 2011 (2010 a fost „parcat”), a arătat evoluția și problemele producătorilor de vin.
Clasic 2011, prezentat en primeur, vine cu vișine răscoapte, lemn. Încă alcoolul își face de cap. Mai are nevoie de 2-3 ani de evoluție în sticlă dar promite. 2009 se prezintă mult mai echilibrat, vișina matură și tușele de vanilie se fac simțite. La Clasic 2008 se văd aventurile și problemele alegeri dopurilor atunci când dimensiunea cramei nu permite o poziție mai de forță la negociere. Clasic 2006 este un vin bun spre foarte bun, dar puțin obosit.
—-Alesul meu este Clasic 2007, ultimul vin vinificat de Liviu Grigorică pentru Crama Rotenberg. Vișine proaspăt strivite, cafea, vanilie, corpolent, onctuos. Un vin complex 87/100 de la mine.
—-Publicul țintă: actuali sau foști corporatiști, care au credit ipotecar, 2 copii și își petrec cel puțin un concediu pe an în afara României. 
Oamenii cu care Michael Rothenberg a lucrat! Astfel întelegem și prezența în marele retail a (aproape) întregii game de vinuri Rotenberg.
—-Crama
—-Crama Veche din Ceptura de Jos, refăcută și îmbogățită cu Conacul elegant. Ghidat, de proprietar, prin crama și tehnologiile folosite, sunt sigur că vinificarea va rămâne la limita dintre artizanal (tradițional) și tendințele de ultimă oră. Aceasta va fi amprenta – Cramelor Rotenberg -cel puțin în următorii ani.
—-Un loc frumos, unde de 1 Mai Muncitoresc, micul a fost însoțit de vin într-o atmosferă plăcută!
Vin nou de Lume Veche
— Chiar dacă a fost o săptămână plină de vinuri roze, am bifat un vin alb la care pofteam de ceva vreme.
—Prima dată l-am întâlnit la un blind de albe, iar apoi la o degustare la Wine Address printre alte vinuri foarte plăcute. La final, n-am rezistat fără să-l cumpăr și-am fugit acasă să-l descânt.
— E un sauvignon blanc 2014 LacertA de culoare e galben-verzuie. Tipicitatea de soi răzbate olfactiv de cum te apropi de pahar și simți aglomerația de citrice (în special grapefruit), ardeiul gras și socul. Începi să-ți dai seama că ai de-a face cu un vin care iese din tiparele noi – drojdii speciale, bombe aromatice, stil commercial instigat de vinificarea în stil de Lume Nouă. Gustul confirmă și el că vinificatorul Mihai Baniță 
se încăpățânează ca (macar la acest soi) să-i dea autencititatea de “old school”. Concluzia definitivă vine și din gust, completând aroma, unde în echilibrul bun al acidității, corpului și alcoolului (14,2 % – caracteristic enologului) îl poți aprecia foarte ușor. Deși e foarte zglobiu, sauvignoul ăsta e un vin serios, merită să-l savurezi în liniște și capătă +7 papioane cu felicitări, mai ales dacă-i pui un “mic așternut“ de brânzeturi proaspete, salate fără exces de oțet, pește slab sau pui (cum altfel?!). Gustul pieliței de pomelo nu foarte copt și post gustul destul de lung nu ai cum să le uiți așa ușor.
— Cavalcada de fructe exotice e tare bine stăpânită și dacă-l încercați, veți face cunoștință cu un stil de vin din ce în ce mai rar pe la noi.
— Cu bine,
— RaSto
Concours Mondial de Bruxelles 2015. Marea Medalie de Aur
—-
Pentru lumea vinului Concours Mondial de Bruxelles este un moment de referință. Nici anul ăsta nu a trecut neobservat. Numarul și culoarea medaliilor primite de vinurile românești trimise în concurs sunt îmbucuratoare. Ba chiar avem serios cu ce ne lăuda.
—-Am facut niște calcule și dacă nu sunt prea greșite, din totalul celor peste 8000 de probe anunțate în concurs, mult sub 1% din vinuri au primit Marea Medalie de Aur (76 de vinuri). Din astea, două au fost vinuri din România (Africa de Sud 4, Bulgaria 1, Chile 9, Croația 1, Franța 17, Ungaria 1, Italia 16, Macedonia 1, Portugalia 12, SanMario 1, Spania 10, S.U.A. 1).
—-Sauvignon Blanc 2014 – Origini, de la Budureasca și Solo Quinta 2014 de la Cramele Recaș. Jos pălăria, felicitări, la cât mai multe premii și medalii, spor la treabă în continuare și toate cele bune acestor crame care, cel puțin pe mine, m-au făcut să mă simt foarte mândru. Dacă pe SQ2014 am avut bucuria să-l întâlnesc, pe SB Origini 2014 de abia aștept să-l degust.
—-Observația mea, la care v-aș ruga și pe voi să vă gândiți este: cele două vinuri supermedaliate produse în cele două crame au colective de vinificatori conduse de enologi străini. Desigur, acolo sunt destui români care au muncit cu sârg, pasiune și interes să iasă niște vinuri exceptionale, însa nu poți deloc trece peste meritele lui Stephen Donnelly și ale lui Hartley Smithers. Altfel spus, cum au intuit, cum au potrivit cele două vinuri așa de bine 
pe gustul juraților, astfel încat să-i impresioneze cu medii peste 91 de puncte? Cum de știu alții mai bine decât ai noștri să construiască un vin care să primească asemenea aprecieri? Putem pune întrebările în toate felurile. Ambele vinuri, dacă vă uitați, provin din soiuri internaționale, fie că-i vorba de monosepaj, fie de construcția unuia complicat precum e SQ. Oricum, cei doi sunt artizanii distincțiilor supreme pentru România. Cum rămâne cu vinificatorii români?
—-Cert este (pentru mine) că enologilor români, fără să le aduc vreo critică majoră, le trebuie mai multă încredere, experiențe și stagii în cramele din lumea mare, cât mai multe vinuri internaționale mari degustate și mai ales o verticalitate mai mare în fața patronilor care le cer altceva decât calitate 100%. Aici se poate deschide o discuție inteminabilă la care mi-ar fi și frică să asist, dar tocmai de-aia doar o încep… Dar, probabil că ne aflăm la începutul unei perioade de referință, în care (poate) trebuie să afle și să învețe ai noștri cum trebuie să facă și să conceapă un vin ca să le bubuie papilele unor jurați ce recunosc ușor un stil, un trend și mai ales soiurile binecunoscute.
—-Și ca să nu rămânem complet mofluzi cu zâmbet sec, mă simt dator și trebuie să amintesc faptul că din cele 7 Medalii de Aur, 4 sunt primite pentru un soi românesc – fetească regală! M1. Crama Atelier, Crama Rătești, Vincon și Budureasca. Merită pe deplin felicitați, pentru că asta ne mai aduce o compresă pe fruntea-ncinsă. Și mare speranță.
—-Dar despre cât și cum valorează o medalie strălucitoare la un concurs important, rămâne să vedem în piață. În cifrele de vânzări la raft, în magazinele de specialitate și restaurante, în prețurile de-aici sau de export și mai ales în investițiile de promovare ale producătorilor, în importanța construcției unui brand de țară cât mai rapid și poate la organizarea unui concurs similar în România. Dacă bulgarii, ăștia fără Schengen (ca și noi), s-au pus pe treabă, poate ne mișcăm și noi mai cu talent… și mai atenți.
—-Cu patriotism,
—-RaSto
Traditia zilei de 1 Mai la Crama Stirbey
“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu
—-In fiecare 1 Mai, la Crama Stirbey se sarbatoreste ziua de nastere a Printesei Maria Stirbey – ultimul proprietar al Domeniului Stirbey. Ca printr-o fericita coincidenta, noi sarbatorim Ziua Internationala a Muncii … declarata in mod ironic zi libera. Deci, cum nu se poate mai bine… invitati fiind de familia Kripp, ne-am dus.
—-
Cu nori, cu un pic de ploaie, ba soare am ajuns la KM 0 in Dragasani, unde era deja cazata ”gasca WSET ” in formula extinsa. De cum am ajuns, a iesit si soarele … slab, dar definitiv.
—-Un microbuz ne-a dus catre crama unde petrecerea se pregatea sa inceapa. Privelistea din drum era spectaculoasa. Via ingrijita, cu lastarii abia crescuti, cladirea cramei si Oltul pe fundal, totul inundat intr-o lumina difuza cu raze de soare promitator. Pe fundalul muzicii de vioara am salutat gazdele primitoare, am scris in caietul de intampinare cateva ganduri bune si am dat o tura, de recunoastere.
—-In crama, Oliver Bauer, ferit de soarele dogoritor, era la datorie alaturi de sticlele de vin deschise spre degustare, ajutandu-ne cu servirea vinurilor. Primul a fost un spumant din 2007 (Feteasca Alba si Feteasca Regala) neetichetat, degorjat de cca. doua luni si care avea o aroma tipica, placuta de drojdie si biscuiti. Pe masa mai erau deschise pentru degustare alte doua spumante (alb si rose), apoi Sauvignon Blanc (2013 si Vitis Vetus), Cramposie, Feteasca Alba, Tamaioasa Romaneasca (sec si dulce), Novac rose (2013, 2011, 2007), Merlot, Cabernet (ambele atat 2011 cat si Reserva). Cu timpul, mi-am dat seama ca preferatele mele au fost spumantul neetichetat, Novac 2011 si 2007, Merlot si Cabernet Reserva.
—-Desigur ca alaturi de aceste vinuri minunate a existat si un bufet generos si bine organizat cu gustari apetisante si foarte variate incat pana si cei mai mofturosi invitati au fost cu siguranta satisfacuti. Vremea tinea in continuare cu noi astfel ca mare parte din invitati faceau plimbari prin podgorie sau isi gaseau cate un colt insorit in care sa leneveasca, intinsi pe iarba.
—-Atmosfera placuta era data de majoritatea iubitorilor de vin, de cei cu care ne cunosteam si mai ales de cadru atat de primitor, de discutiilee legate de vinurile degustate, de locatia minunata, de vremea superba sau diverse povestiri despre vinuri si viziunile fiecaruia despre ele. Timpul trecea si spre dupa-masa multi invitati incepeau usurel sa se retraga. In jurul orei 17 se planuia o verticala de Tamaioasa Romaneasca (vinificata atat in sec cat si dulce) pe care multi o asteptau cu entuziasm.
—-Niciodata Ziua Muncii n-a fost atat de frumoasa si de plina, incat drumul lung pana aici era doar o amintire indepartata. Inca de la inceputul zilei eram sigura ca avea sa fie minunat, insa recunosc, asteptarile mi-au fost cu mult depasite si mi-as dori cat mai multe zile de 1 Mai pe an.
Comenteaza
.
.
.
.
Comentarii recente