Ciorba din 2 septembrie
Sezon greu. Fiind sociabil în exces, am fost invitat la 3 nunţi în septembrie. Am pus-o!
Seara din 1 Septembrie. Frumos tare, lume multă, toalete de fiţe, cocuri, zulufi, lame-uri şi bijuterii, papioane, pantofi de lac si muzică tare. Şi pentru că m-am comportat exemplar până după dar (my God), am fost invitat a doua zi la tradiţionala ciorbă de potroace. Habar nu am de unde vine acest obicei (eu ştiam că este un fel de recompensă pentru cei care au muncit la nuntă, nu cei care s-au distrat), dar dacă tot e moca – cu placere!
Am ajuns. Rezolvat antreurile și conversatia laudativă la adresa organizatorilor – și hop, vine vestita ciorbă. De astă dată în doua variante: de potroace și de burtă. Ce sa aleg, ce sa aleg?.. am zis: potroace să fie! Am luat ciorba cu ardeiul iute de rigoare, dar cu ce să o asezonez?… Acum vine bomba din partea gazdei : 
“Bogdane, vrei un vin roșu? Am Rosso di Montalcino 2007– Castello Banfi, nu de alta dar fratele său mai mare Brunelo a plecat la potroacele lui EBA“. Să cad de pe scaun! Trebuia să mai recuperez din banii dați la nuntă, aşa că am zis : “Da, da”! cu ochii mici-şmecheroşi! Am luat repede o lingură-două de ciorbă, o mușcatură de ardei iute și ce să vezi – scoteam flăcări pe gură, prin urechi, ochii mi-au ieșit din orbite. Dar,…băiat deștept ce sunt, apelez la SMURD-ul Montalcino și mă dezcarcerează cu prima gură mare de vin!
Trăiri: am simțit o izbitură puternică în palat, apoi a intrat. Aveam in gura 3 mânuțe: o mână mă ținea strâns de limbă, alta mă pârlea cu flacăra pe obraji, iar a 3-a mă freca cu peria de sârma în cerul gurii. Adoua înghițitură a fost mai bine, a treia deja a început să-mi placă. Am continuat cu o lingură mică de ciorbă, o gură mare de vin, o lingura mică de ciorbă, una mare de vin… Tot secretul este să nu abuzezi de ciorbă! Încet, senzația a devenit foarte placută și am realizat că această ciorbă cu acest vin roșu se împacă de minune, dacă scoți ardeiul iute din ecuație. Potrivirea este perfectă, texturile se îmbină armonios în prezența vinului și nu simți vreo dorință ascunsă de a schimba ciorba cu pizza ori spaghetti. Vinul este relativ ușor, nu foarte sofisticat, se dezbracă aproape singur de tot ce este enigmatic de la prima înghițitură, iar culoarea rubinie este exceptională.
Nasul nu e deloc complicat, simt fructe de pădure- mure mai ales, vanilie, tabac, poate prună uscată. Gustul: plăcut, armonios, rustic, taninii bine integraţi, afine, vanilie, ciocolată, aciditate foarte bună, corpolent, cu un final mediu spre lung. Îl compar cu o țărancuță oachesă , plecată dimineața la cosit! Strugurii din care este făcut vinul sunt sangiovese sau “sângele lui Jupiter“, sunt cultivați în central Italiei și sunt autorii a câtorva vinuri mari clasice din Toscana cum ar fi: Brunello si Rosso di Montalcino, Chianti Clasico, Nobile de Montepulciano. Oricum, vinul este bun, merită banii. Îl puteti bea pizza, paste, cărnița roșie. Cu puţin curaj poate fi încercat și simplu, fără mâncare. După primele două pahare e bine să aveți și o duduie prin preajmă, după restul – ce mai conteaza?
P.S. Acest vin a fost punctat de mine cu fix 86,696969… puncte Parker. La anterioara degustare primise fix: 86,969696…, dar după părerea mea acum se află intr-o poziție mult mai bună… vorbind de perioadă. Cine nu crede, nu are decât să-și întrebe nevasta!
Bogdan
Pe 25 Septembrie s-a produs atac speculativ asupra leului
….Un bun amic îmi spune că iar e ofertă bună de vinuri la Carrefour şi era păcat să nu dau o raită pe acolo. Nici nu ştiam că ofertele speciale la vinuri au intrat într-un program numit Sărbătoarea Vinului. Bravo lor! 
Şi-mi iau un coş mic şi tot pun în el, până când îmi dau seama că-mi trebuie unul de-ăla pe rotiţe mari.
….Văd un vin pe care nu-l încercasem niciodată: Sauvignon Blanc de la Casa Isărescu. Studiez eticheta, văd că-i din 2009 şi-l pun în cărucior. Scurtez puţin povestea ca să ajungem la ce ne interesează cel mai tare: „studiul de laborator”. Răcită bine sticloanţa, îi desfac dopul şi încep să-l citesc. Pe dop scrie: Ileana şi Mugur ISĂRESCU şi mai văd desenat un leu încoronat. Frumos. Apoi reiau eticheta pe care văd un frumos conac uşor stilizat, aşezat între dealuri (poate între vii). Mai scrie: ediţie limitată 10000 de sticle.
….Rezultatele analizei: culoare galben deschis, auriu şi frumos, cu străluciri intense. Nasul interesant, cu ceva flori, codiţe de viţă, soc. Atac acid, puternic, corpolent, alcoolic (14%), plin, aşezat şi aspru. Înghit şi rămân cu o mică amăreală nesupărătoare. Nu pot spune că ar avea o eleganţă sau vreo sofisticărie în el, ci doar că e forţos. Ca să nu te ţii de garduri la sfârşitul unei sticle, trebuie încercat cu guriţe mici, pentru că nu e pentru „copiii” de la grupa mică. E genul de vin care-ţi cere mâncare, dacă vrei să-l ai partener o seara întreagă. Şablonul ăla cu: „se asezonează cu brânză, peşte şi salate” nu mai merge deloc în cazul ăsta. Eu l-aş urca la nivel de cotlet de porc cu ciuperci sote şi o leguma pe lângă, iar dacă ciupercile nu-ţi fac cu ochiul, dă-i frate, cu mujdei light pe o fasole verde. Hai, pulpiţe la cuptor, dacă te ţii de-o dietă. Numai aşa îl dovedeşti. Nu ştiu ce bea guvernatorul nostru, dar trebuie să aibă stomac tare. Eu l-am degustat cu o pulpiţă de iepure şi piure de mazăre, cu o uşoara tuşă de usturoi şi turtiţe din brânză de vaci, cu ou şi tărâţe de ovăz (în loc de pâine).
….Sincer, n-am prea băut sauvignoane bune din Drăgăşani, cu excepţia celui de la Via Sandu (din vecini), iar cine se hotărăşte să cultive soiul ăsta prin zonă, are de lucru serios, pentru că soiului, parcă, nu-i prieşte aici. Îi lipseşte eleganţa şi mireasma specifică sauvignonului.
….Concluzie: la 52,50 lei / sticla (cumpărată din hypermarket) eu cred că-i too much. Sau cum ar spune traderii: în ziua de 25 septembrie s-a produs un atac speculativ asupra leuţului iubitorului de vin.
RaSto
Centrul Vechi
Astăzi (26 septembrie) a fost o splendidă zi de toamnă. Aşa că am devenit imediat melancolic şi am hotărât să mă bucur de căldura soarelui şi farmecul Bucureştiului. Unde să faci asta mai bine decât în Centrul Vechi ?
Nu trebuie decât să te aşezi liniştit la o masă şi să priveşti. Aici sunt cei mai frumoşi oameni, cei mai serviabili ospătari, cele mai frumoase clădiri, aici zgomotul străzii devine muzică diafană. Iubesc acest Centru Vechi care mă înţelege, iar dacă mă simt pierdut în el mă regăsesc. Străzile lui înguste năpădite de praf şi obscuritate îmi umplu golurile din suflet urcând până la inima, apoi printr-o stranie rătăcire îmi ţin loc de iubită… şi aş mai putea continua! 🙂
Pe draq: e plin de femei frumoase, toate construite de zici că mănâncă la cantina partidului, zugrăvite şi tapetate de şi “Muma pădurii” arată ca “Albă ca Zăpada”! Şi stai de te uiţi ca prostul, ca săracul în traistă şi te întrebi de ce au unii noroc în viaţa să plece cu aşa ceva acasă. Atunci tu mic, negru şi urât ce eşti te apuci de băut să uiţi naibii de necazuri.
Aşa s-a făcut de am ales şi eu un vin uşor de vară şi foarte aromat: 
Gewurztraminer Kuhlmann – Platz 2011 din Alsacia.
Are o culoare galben-pai şi o strălucire frumoasă.
Mirosul (nasul) este de mango şi flori de salcâm, dulceag ce nu te duce cu gândul la vinul sec ce va urma. La gust pleacă de la dulce (în vârful limbii), trece prin faza de acrişor şi se încheie cu o tentă amăruie. Are o aciditate excelentă, o corpolența bună şi este destul de lung. Una peste alta eu îl apreciez undeva la 85-86 de puncte.
Partea interesantă cu acest vin este faptul, că după unul, două pahare îţi dezleagă limba, apoi din tipul mic, negru şi uscat devii “Făt frumos cu banu’ gros”, iar dacă nu treci de trei pahare nu te aseamănă nimeni cu “Balaurul cel beţiv şi idiot”.
E momentul când începi să te bagi în seamă cu domnişoarele chipeșe, rânjetul nemerniciei tale îţi apare neîntârziat pe buze, şi culmea dacă ai succes, vinul va fi apreciat şi de demnele urmașe ale Monicăi Columbeanu.
Eu unul vă urez de pe acum numai “succesuri”!
P.S. Acest vin îl puteţi gasi la Carrefour, la preţul (de oferta ): 39,90 ron/sticlă .
Bogdan.
Mai multeDomeniul Stârmina
Al doilea episod din “Oltenia la bob mărunt”
…A doua noastră oprire a fost la Vinarte – domeniul Stârmina, unde ne-a întâmpinat domnul Iustin Urucu, oenologul, vinificatorul celor de aici. De la început trebuie spus că, Iustin Urucu se ocupă de toate cele trei domenii proprietatea Vinarte şi anume: Sâmbureşti (judeţul Olt, 60 hectare din care 40 pe rod); Stârmina (Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, 204 hectare din care 174 pe rod); Zoreşti (podgoria Dealu Mare, judeţul Buzău, 160 hectare pe rod). Nu înţeleg cum face faţă, mai ales toamna în perioadele de “foc”, dar uite că se poate!
….Am început cu o plimbare prin vie, să vedem şi să gustăm strugurii, să admirăm culegătorii în acţiune, că de – este perioada recoltei. Ce vă pot spune, este faptul că anul acesta recolta este foarte bună atât calitativ, cât şi cantitativ. Mai sunt mici probleme ca peste tot în privinţa culegătorilor, dar se rezolva şi ne aşteptam ca vinul să fie unul foarte bun. După ce ne-am prins noi cum stă treaba cu lucrările din vie, structura solului, circulaţia curenţilor de aer, perioade de îngheţ, etc., am înţeles că dacă Iustin Urucu îşi pierde slujba de aici, se poate angaja la “Meteo” în locul lui Victor Slav, fără nici o problemă!
….Apoi, am vizitat crama, am gustat din mustul strugurilor deja culeşi, am băgat nasul în baricul să vedem cum “stă” viitorul Prinţ Mircea şi ne-am pus pe “bârfă”.
….O discuţie interesantă a fost cea despre vinurile de referinţă din fiecare podgorie, dar şi despre soiurile de struguri plantaţi. Subiect aparte a fost Novacul plantat aici pe un hectar şi ceva. Părerea lui Iustin Urucu despre acest soi este că merge nemaipomenit la cupaje (vezi Nedeea singurul cupaj din trei soiuri romaneşti: Feteasca Neagră, Negru de Drăgăşani şi 15% Novac), datorită fructuozitatii şi prospeţimii pe care o are, dar mai puţin vinificat solitar.
Asta, datorită cantităţii mari de must în raport cu pielitele pe care o produce, ceea ce nu poate duce spre vinuri roşii cu o structură bună, ci mai degrabă spre un vin roze. Poate într-o zi, vom bea un roze numai din Novac făcut la Stârmina, cine ştie!
….Ne-am apucat şi de degustarea Cuvee D’excellance- urie făcute aici din Riesling Italian şi Sauvignon. Iustin Urucu zice, că bea Riesling-ul alături de sarmale, aşa că am încercat şi eu acasă! Merge, ce să zic…
….Deci, ca şi concluzie generală, dacă la Corcova cuvintele de ordine sunt tinereţe, şi entuziasm, aici putem vorbi despre experienţă, maturitate şi multă, pricepere.
….Şi în momentul când ai ajuns aici şi afli secretele producerii vinului, problemele apărute, reuşitele şi nereuşitele vinificatorului alături de munca enormă care stă în spatele fiecărei sticle, îţi cam schimbi modul de gândire în aprecierea vinurilor.
….De aceea zic, că e mare păcat să nu poţi afla de la sursă această minunată poveste a producerii vinului; deci, trebuie neapărat făcut un circuit turistic care să cuprindă şi cramele Olteniei profunde. Cred, că toţi am avea numai de câştigat!
….Bogdan
Album Starmina
Mai multe
.
.
Comentarii recente