1 Decembrie în inima fostului imperiu
….Am profitat de ziua liberă din 30 noiembrie ca să fac o mică excursie cu Alexică la Viena. Nu e prima oară când sărbătoresc Ziua Națională a României 
-Ziua Marii Uniri în inima fostului imperiu austro-ungar. E adevărat că rezist cu greu să nu vizitez, aproape an de an, târgurile de Crăciun din Viena, care imi crează o stare de bine și mă montează pentru o lună ce se anunță mereu foarte agitată – sfârșit de trimestru, de an etc. Cel puțin pentru copii e o mare încântare să vadă seara căsuțele-standuri frumos rânduite și ornate cu globuri dintre cele mai frumoase, jucării, ca să nu mai vorbesc de ceaiurile (și cu alcool), gogoși, gofre, turtă dulce…Hmmm…
….Și împreună cu alți amici din țară și puștiul lor Tudor, am luat-o de dimineața spre Prater, chiar de 1 Decembrie, într-o zi foarte senină și deloc friguroasă. După turele „impuse” de perechea de zurbagii Alex-Tudor prin roata mare, mașinuțe, tunelul groazei și plimbare pe acorduri de vals cu poneii, ne-am îndreptat spre Belvedere, la unul din târguri. Dar informat fiind că în apropiere de frumosul palat se află și Ambasada României în Austria, am zis că e frumos să salutăm și noi niște conaționali de Ziua Națională. Liniște, pustiu, totul închis și iar liniște. Am făcut o poză cu tricolorul și ne-am dus să luăm masa de prânz într-un loc unde știam că se mănâncă bine. Langă Stadtpark se află o berărie pe care nu o ratez niciodată pentru minunatele coaste de porc.
….Comandăm fiecare ce trebuie și lansez surpriza: scot din rucsac folia cu etichete de lipit pe faţă cu tricolorul românesc şi un mic steguleţ 
cu suport de pus pe masă, așa, ca pentru negocieri. Ospătarul face ochii mari, îi explicăm care-i „necazul” cu noi şi îi cer un vin alb sec. Îmi indică Grüner Veltliner. Miros, gust şi mă simt răsplătit pentru tot efortul fizic din ziua de 1 decembrie, mulțumindu-i pentru recomandare. Eu cerusem niște coaste picante și nu trebuie să vă spun din câte guri se poate termina o sticlă de vin foarte prietenos. Dar să nu ne-ntindem la amănunte și să trecem la descrierea vinului.
….Sticla are un screw-cap civilizat și o etichetă fantezista „GruVe”. Soiul e local și se mai cultivă prin Cehia și Slovacia. În nas îți vin ceva tente de sauvignon și ceva riesling, dar nu numai. În gură de pleznește cu blândețe o aciditate mare, dar plăcută. Amestecuri de acrișor cu dulce și iar revine prospețimea aia plină de aciditate. Nu se văd bule în pahar, iar acidul se simte numai în contact cu limba și obrajii. Picanteria din gură, dată de coastele iuți și cu „pompierul” ăsta Grüner fac o pereche aproape imbatabilă. Și mai ciocnim și ne mai urăm de normalitate acasă și sting iar incendiul mocnit din gură. La doar 11,5 % alcool, eu îl văd un vin de vară de mare succes. Nu mai lansez asocieri cu mâncarea pentru că nu ne potrivim toți, așa că nu-mi rămâne decât sa vă urez să vă întâlniți cu Grüner Veltliner și să-l sorbiți ceva mai temperat decât am făcut-o eu și într-o companie cât mai agreabilă și cu ocazii cât mai plăcute.
….La mulți ani, România !
….RaSto
Fluturi și culori la Good Wine
….Vitis Metamorfosis 2011
….
Prima dată când am băut acest vin, a fost într-un bistro din București, împreună cu câțiva foști colegi, urmărind meciul de fotbal România-Olanda. Și datorită ambianței, dar mai ales datorită scorului, nu mi-a mai venit cheful de scris. L-am redegustat de curând asistat de agreabila doamnă Ruxandra din partea Cramelor Halewood în standul de la Good Wine, în ziua a doua, sâmbătă.
….Este un cupaj dintr-un sauvignon blanc și o fetească albă, îmbuteliat într-o sticlă ce are o etichetă de ținută.
….Și mi-am notat așa: culoare cu un galben-verzui 
foarte frumos și strălucitor, cu miros puternic de flori de câmp, lime, corcodușe verzi, dar și o tentă de vanilie subțire (nu-mi dau seama de unde ar veni), foarte plăcut și proaspăt. În gură simți o succesiune de arome florale dulci-acrișoare, dar se termină acrișor bine de tot spre sec. Îti dă impresia unui vin tare, deși are 13 % alcool și fiind foarte sec, iți crează nevoia de apă și mâncare. Pe spatele frumoasei sticle scrie cu ce se asociază acest vin. Eu l-am redegustat cu sărmăluțe de post, cam picante, ceea ce i-au dat vinului mai multă savoare. Deși știu că-mi voi atrage oprobiul public, eu l-aș încerca și la sărmăluțe cu carne de porc. Vinul nu are un post gust extrem de pronunţat, dar gustul de sec persistă o vreme.
….La aproape 30 lei în magazinele cramei, vei avea parte de un vin, care asociat cu mâncarea care-ți place, poți face chefuri sau petreceri reușite. Îl recomand exclusiv amatorilor de vinuri seci.
….Vă doresc fluturi în stomac.
….RaSto
Sauvignon Blanc EM în vizită Sol Gallery
….De curând, un amic de-al meu –Doruțu 
și-a deschis o galerie de arta contemporană. N-am putut veni la deschidere, așa că duminica, 18 noiembrie, am fost prezent. Amenajând garajul locuinței de pe Jean Louis Calderon din Bucuresti, a reușit să scoată la lumina artei un loc frumos, elegant și cu ștaif, care se numește Sol Gallery. Ne invitase să vedem ultimele lucrări aduse în portofoliul galeriei – picturi şi grafică ale lui Dan Cioca, pânze ale Mariei Cismaru Albineţ, fotografii ale lui Valdi Romanovici şi sculpturi ale lui Giulian Dumitru – prezent în galerie.
….Și cum nu se face să te duci în casă nouă cu mâna goală, am luat cu mine 2 sticle de sauvignon blanc 
Eduardo Miroglio, frapieră şi tirbușon. Surpriza placută a fost cand l-am întrebat pe Doruţu dacă are gheata sau mă duc să iau eu. „Evident, că am gheaţă”! a răspuns Doruţu. Uite o galerie de artă pe gustul meu, am răspuns şi am băgat „melcul” în gâtul sticlei. Păi să ştiţi, dragilor, că artei nu-i displace deloc vinul. Cu nasul în pahar și ochii în simeze, habar nu aveam ce explozie culori apăreau și cum urma să dispară toate incongruențele !!
….Despre vin? Eduardo Miroglio e un producator italian de vinuri, care are vie şi în Bulgaria, mai precis, în Nova Zagora. Sauvignon-ul cu care m-am dus nu-l mai băusem demult. M-am împrietenit bine cu el în vara asta, când între 2 ture de tuns iarba în curte, mai sorbeam la 38 de grade, câte o gură mare. Sticla e una mai neobișnuită, lunguiață cu gât lung și cu fundul mare. SB-ul în cauză, are un ușor perlaj și o culoare intens galbui-verzuie foarte placută. Când îl miroși, îți vin în nas arome de ceva citrice și fructe exotice, soc și fân cosit. De remarcat că este foarte acid și proaspăt, cu un gust dulceag-acrișor foarte plăcut și nu-i simți cele 13,5 grade de alcool. Postgustul e destul de proeminent și foarte agreabil. Din spusele importatorului, cică s-ar fi terminat la crama bulgarească acest sauvignon, așa că-l așteptăm pe cel din 2012, presupunând că va fi la fel de bun.
….Din una în alta, mai sosesc şi câțiva prieteni și vizităm subsolul galeriei unde ne așteptau alte lucrări. Printre sărățele și sauvignon-ul bulgăresc, ne lansăm într-o discuție despre carnavalul de la Veneția, unde urma să aflu de la Giulian, cam cum se procedează cu vizitatul și costumele de carnaval, venindu-ne idea de a pune la cale în februarie 2013 un eveniment cu măști venețiene și vinuri italienești.
….Eu de abia astept!
….RaSto
Ghici cine vine la cină ?
Dacă e joi, mergem la întâlnirea cu absolvenţii Erisma. De data asta într-un cadru mai special şi mă refer la proiectul „Ghici cine vine la cina” ? iniţiat de Fundaţia Comunitară Bucureşti, condusă de Alina Kasprovschi… Adică, pentru o sumă ce nu depăşeste 100 de lei, tu anunți ce vei găti şi FCB iţi procură ingredientele şi-ţi pune la dispoziţie o bucătărie de restaurant cu tot ce ai nevoie. În acea seară se oferiseră cei de la restaurantul Le Theatre. Cu diferenţa de bani rămasă, fundaţia finanţează proiectele sale, care nu sunt puţine. 
….S-au anunţat cei 6 bucătari şi reţetele lor: Andrei cu lascivele paste carbonara, Bogdan cu creveţi, Ami cu ficăţei în bacon şi o salată specială, Madalina cu placintă cu brânză, salată rucola şi un de desert cu ananas și mascarpone, priceputa Elena cu clătitele ei vesele (cu somon fumee – aperitiv şi celelalte cu dulceaţă – desert), Mihaela un pate special şi desigur, eu cu o salată de fasole cu ceapă şi oţet (în loc de musacaua anunţată). La această acţiune s-au strâns vreo 34 de participanţi, din care: 6 chef-i, 5 ajutoare, 2 cântăreţi şi restul critici culinari, care urmau să aprecieze efortul general.
….În mica bucătărie de la Le Theatre nu încap prea mulţi, aşa că “ne-am dat coate” şi ne-am ciocnit în linguri, teluri, crătiţi, tăvi, tocătoare și chiar ne-am „luat la cuţite” !! Ca totul să meargă uns, am luat cu mine două sticle de Făurar Alb – Davino, recomandat de un amic, asta pentru voia bună din bucătărie. Beneficiind de un nesperat ajutor al unei doamne blonde, am terminat curaţatul şi tocatul cepelor în timp record, aşa că salata mea a fost gata în 5 minute.
De restul timpului am avut timp suficient să studiez vinul adus și ce-am gasit la Făurarul Alb: 
Că are o culoare gălbui-verzuie și apoi un miros puternic, floral, provocator, în care predomină sauvignonul. Un gust plin de citrice și fructe exotice verzi. Cu un alcool de 13,6% foarte bine integrat și plin de corp, îl simți ca pe un vin forţos, dar și elegant, cu care nu-ți prea vine să te joci. Cupajului din sauvignon blanc + riesling + fetească albă îi dă rotunjime şi picul ăla de aciditate, pe care l-aş dori la orice vin alb pe care îl beau. Ăsta e un vin cu care nu ai cum să te faci de râs și din păcate, nu‑l găsim decât în ho-re-ca.
….Salata de fasole o aranjez în două boluri adânci şi le duc în restaurant, unde fanii aşteptau pofticioşi. Pur si simplu, i-am rupt ! Nu m-am putut pupa cu fetele pentru că testasem salata în bucătarie şi le-amestecam Dior-urile cu ceapa mea. Au sosit, apoi, antreurile cu somon ale Elenei, pate-ul Mihaelei, pastele, creveții, salata rucola. Ami, pe bune, ne-a umilit cu ficăţeii în bacon. Trag cu ochiul la sticla de Făurar care se plimba pe la masă și spre disperarea mea s-a întors goală.
….La sfârșitul murmurelor de admirație, Alina Kasprovschi de la FCB ne prezintă istoricul și proiectele fundației. Toate sunt interesante, dar unul din ele m-a impresionat tare. În sectorul 6 a mers la o comunitate mică de bătrâni fără nepoți. Apoi, a identificat o altă comunitate de părinți cu copii care nu au bunici și i-au pus împreună, să se cunoască, să aibă lucruri și activități comune și practic, familii întregi de trei generații s-au redefinit și își împlinesc viața mult mai frumos. Mulți din cei care ascultau prezentarea aveau lacrimi în ochi și vă asigur că nu erau de la ceapa din salata mea, pentru ca se terminase demult. 
….A urmat o pauză mută de câteva secunde şi dacă nu interveneau Miki şi Doruţu la pian, ne cuprindea marea melancolie pe toţi. Amândoi au interpretat melodii frumoase pe care le ştiam, dar niciodată nu mă satur să ascult For Me… Formidable , poate şi pentru că am trait-o live în spectacolul Pas De Deux (apropos, se fac 5 ani de la premieră). Băieții nu se pot abține și fac un backing vocals de zile mari, excelând la șu-uari-uari , absolut impecabil.
….Cum Făurar nu mai era, iau lista de băuturi a restaurantului și mă uit la vinuri. Pentru o perioadă rămân cu dinţii în sus… 60 lei pentru o sticlă de sauvignon blanc Castel Huniade –Recaș. Era și cel mai ieftin vin din listă. Pentru comparație, la Ginger (lângă Podul Grand) o sticlă de Faurar alb este 37 lei ! Iată una din explicațiile de ce un frumos restaurant, precum Le Theatre, din buricul Bucureștiului e mai mereu gol. De necaz, cer un J&B dublu ca să pot acompania artiștii.
….Încheiem încă o seară de neuitat, cu mâncare bună făcută cu sufet, cu emoția unui proiect făcut de oameni ce încearcă să readucă mici comunități la normalitate, cu melodii frumoase și prieteni pe măsură și cu un vin foarte bun, pe care-l recomand tuturor celor care nu l-au încercat încă.
….RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente