Vin bulgaresc, dar ce vin…

Scris la 19 iunie 2012 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Proaspat intors din Bulgaria – Bansko, unde am fost la schi, m-am gandit sa va povestesc despre o intamplare ciudata – cred eu!

Incep prin a va spune, ca nu sunt un mare fan ale vinurilor bulgaresti ( si am degustat peste 90% dintre ele), pe care le consider mult sub ale noastre, desigur cu ceva exceptii, provenite de la crame noi cu enologi tineri si talentati, dar pe care le poti numara pe degetele de la o mana, hai maxim doua.Da este adevatat, per total vinurile sunt mai ieftine decat cele romanesti pentru acelasi nivel de calitate, dar au si ei vinuri supra-evaluate o gramada!

Asadar, de cate ori plec la schi la Bansko, plec cu vinul meu; in general romanesc (din patriotism nu de alta J), italienesc, frantuzesc, etc. iar de acolo cumpar cate o sticla maxim doua de vin bulgaresc, in general vinuri noi pe care nu le stiu.

Asa s-a intamplat si de aceasta data, cand mi-a sarit in ochi o sticla de Pendar White de la Castra Rubra Winery ( Castra Rubra = Fortareata Rosie – traducere din latina). Aceasta este una dintre cramele noi si de exceptie despre care va vorbeam, cu enologi tineri (Plamena Kostova și Anton Dimitrov), coordonati de Michel Rolland – care bineinteles nu are nevoie de nici o prezentare.

Dar, surpriza cea mare a fost cand am ajuns in apartament si am descoperit anul trecut pe aceasta sticla – 2011! Am crezut ca am aruncat banii pe fereastra – aproximativ 25 lei… In schimb am desfacut sticla si inainte de a o “caza” in chiuveta, am pus ceva vin intr-un pahar pentru degustat.

Il duc la nas si cand colo ce sa vezi: arome de flori de primavara cat se poate de curate, fructe tropicale, menta, in fine – o complexitate aromatica care m-a impresionat. Mai mult decat atat, toate aromele erau atat de fresh, cum rar intalnesti la vinurile proaspete, daramite la unul din 2011.

Gustativ, vinul patreaza senzatia de fresh (poate si datorita aciditatii excelente) si urmeaza linia aromatica (fructe tropicale, piersici, pere) mergand spre un final lung citric, foarte placut. Are un corp mediu, dar un echilibru perfect care nu te lasa nici macar sa banuiesti alcoolul de 13,5%.

…si cand te gandesti ca vorbim despre un “banal” Sauvignon Blanc la un pret de 25 lei!

Recunosc desigur ca daca as fi citit anul de pe sticla, nu  luam acest vin nici gratis, dar uite ca in viata poti avea si astfel de surprize placute!

P.S. Pentru iubitorii de punctaje evaluez vinul la 87-88 puncte!

Bogdan

Vina Sol Torres 2011 (Catalunya Spania)

Scris la 18 iunie 2012 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

2 Septembrie – Chitila
Vinul l-am luat de la Carrefour și a costat puțin peste 23 lei.
Răcit bine, l-am desfăcut și l-am turnat în pahar pentru examinare.
Culoare frumoasă, galben-pai strălucitor, foarte clar și limpede.
Nas: nu foarte pronunțat de citrice, măr verde, ușor soc și asemănări evidente de sauvigmon blanc.
Gust: atac dulce-acrișor, subțirel, nu foarte alcoololizat (11,5%). La a 2-a gură iți dai seama ca nu se simt sulfiții, ca-i un vinișor de vară  fără prea mult corp și nepretențios.
Poate fi asociat cu orice fel de peste, însă succesul deplin cred ca l-ar avea cu hamsiile sărate (fiind un vin subțirel). Puiuț la grătar sau alte zburătoare, cu sau fără sosuri l-ar ajuta fără discuție. Dacă stau mai bine să mă gândesc, cred că am băut bag-in-box-uri mai serioase decât ăsta. La 23 lei/sticla există vinuri albe ceva mai bune.
RaSto

Nu-ţi e jenă să mă minţi?

Scris la 18 septembrie 1012 in Povesti despre vin | 8 comentarii

…Trebuie să recunosc prieteni, că nu mai pot cu minciunile astea. Şi culmea, nu e boala românească, ci universală. De dimineaţă până-n seară o ţinem numai şi numai într-o minciună. Ce este mai rău, e faptul că dacă spui cumva adevărul, în loc să te aplaude, majoritatea te înjură.

De la prima oră a dimineţii începi cu minciuna, de cum te întreabă soţia: “cum arăt”, tu fără să te uiţi la ea şi cu gândul la amanta zici: bine; te întreabă apoi cum sunt cerealele cu iaurt, iar tu îi răspunzi – nemaipomenite, când prin faţa ochilor îţi trec: slănina cu ceapă, cârnaţi, ouă ochiuri, sau mai ştiu eu ce. Dacă cineva te întreabă despre vreo acţiune, bun personal, sau despre cum îi vine vreo zdreanţă, invariabil răspunsul nu poate fi decât – excelent! De ce naiba mai pune întrebarea atunci, când absolut toţi ştim răspunsul ce va urma!

E, uite că nu mai e aşa! De astăzi, prieteni dragi eu sunt hotărât să nu mai mint!

Mâine dimineaţă mă duc direct în biroul şefului şi îi zic: ce solid, ce bine făcut şi roşu în obraji de atâta sănătate, prietene! Eşti chiar obez – urâtule, crăcănat că draq şi umbli numai cu iţarii ăia penibili pe tine. Arăţi fix ca un bou, coarne nu aveai, dar de vreo două săptămâni se ocupă nevastă-ta de problemă. Şi mai lasă naibii băutura, că eşti roşu la faţă, precum ţapul la coa… da!

Apoi alerg după secretară, să o întreb cum de nu s-a spart oglinda când a ieşit din casă!

Cum e posibil să vii la muncă cu ciorapii ăia de clovn traşi pe grisinele alea strâmbe ale tale, o să întreb! De ce te tot boieşti pe fata ca-n filmele horror, când toată lumea vede că întâi îţi apare nasul şi după o jumătate de oră vii şi tu la serviciu, neam de-al lui Tonciu? Cum crezi că te poate face boiala mai frumoasă draga mea, dacă nu-ţi tai un metru, doi din bârna aia mare?

Apoi, o să intru în biroul şefei personalului, fată mare, care arata de bate suta de ani, dar cu coc, cu ţoale de firmă şi care toată ziulica ne spune cine vrea să o mai agaţe şi cum toată lumea o complimentează. Mă aşez fix în faţa ei şi îi zic: auzi zbârcitura pământului, după ce că eşti aproape semi-moarta şi te dai cu două tone de parfum cu miros de lopata de leşinam toţi pe aici, ne mai şi baţi la cap cu fanteziile tale erotice, când toată lumea ştie, că la cum arăţi, nici vântul nu-ţi mai ridică fusta…

Clar, dacă de azi mă mai întreabă cineva ce părere am despre el, o să i le spun în faţă pe toate, bune şi rele. Îmi asum toate consecinţele de rigoare, că poate mai există în ţara asta cineva care apreciază sinceritatea.

Am avut şi ceva experienţe neplăcute este foarte adevărat, dar vă spun sincer, nu sunt descurajat. Am fost la cumpărături cu un amic, şi când l-am văzut ieşind din cabina de probă, după ce m-am tăvălit pe jos de râs, i-am spus că nici la săpat morminte nu aş pleca îmbrăcat în halul ăla. M-a lăsat ca pe un prost, în mijlocul magazinului, dar totuşi eu încă mai cred în steaua mea.

Am găsit şi o situaţie de compromis. În fiecare dimineaţă beau un pahar, două de vin. Cine nu vrea să mă creadă, poate să se amăgească singur, gen: e beat idiotul, vorbeşte prostii!

Astăzi, o să încep cu un vin bulgăresc, măcar el să nu înţeleagă comentariile din spatele meu.

Este vorba despre Castra Rubra 2008 un cupaj din Cabernet Sauvignon şi Merlot cu alcoolul de 14,5%. Este supervizat de Michel Rolland şi considerat unul dintre vinurile etalon ale Bulgariei. Are o culoare rubinie cu nuanţe cărămizii şi un “nas” exploziv, direct, uşor vanilat, cu afine, vişine, urmat de piper şi cafea neagră. Clar “Lume Nouă”!

Gustul este acrişor, plăcut, foarte echilibrat. Nu se simt taninii, nu se simte alcoolul, decât aciditatea ridicată şi foarte plăcută, care face vinul să pară în gură, jucăuş, zglobiu, nu greoi cu gemuri sau alte porcării. Un vin curat, excelent, dar niciodată nu l-aş da pe Flamboyant de exemplu!

Recomand să-I încercaţi cu o bucată de vită ceva, pentru că eu iniţial l-am degustat cu sarmale şi nu a mers bine deloc. Are nevoie de mai mult…

Şi acum în încheiere ce să zic: vă doresc o zi mult mai proastă decât am eu azi!

P.S. Şi nu uitaţi, de mâine două ore pe zi sunt la Universitate. Cine vrea să afle sincer, dacă e urât sau frumos, umflat sau slăbănog, dacă poate ieşi cu “faţa” aia din casă, ori numai cu punga pe cap – să mă caute!

Bogdan