Păsărica de Bordeaux

Scris la 6 august 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-De aproape 4 ani, pe piata noastra de vinuri, face cariera acest sauvignon blanc. Chateau La Verriere.
—-S-a scris si se va scrie despre acest vin pentru ca e un vin cumsecade. Cunosc pasionati care nu dorm bine daca n-au 2-3 sticle in beci sau la frigider.  Multi isi iau acasa cu baxurile, iar unii l-au avut ca vin la nunta. Asta nu inseamna ca e un vin popular. Calitatea, regiunea si pretul il califica la alt nivel. Un vin pentru cunoscatori la un pret corect (10 euro).
—-Verriere-ul de 2014 care a ajuns pe piata noastra in urma cu o luna, dar fara prea multa valva, nu e cu mult diferit de ce ne-a obisnuit pana acum. Primul lucru pe care-l remarci este contraeticheta. In limba romana si cu mentiune speciala pentru cel care l-a descoperit, l-a importat si pe care-l felicit.
—-Galben-verzui, cu miros inconfundabil de sauvignon de lume veche, razbate tipicitatea si nuanta de ardei gras, ierbos si mai putin parfumat (si exploziv) decat precedentul. Imi plac vinurile la care gustul confirma mirosul placut. Verriere-ul asta e din aceasta categorie. Mult mar verde, citrice, proaspat cu toti parametrii in echilibru (aciditate, corp, alcool – 13% ), cu un post gust destul de lung, nu-l putem aseza decat la ++7 papioane/8.
—-Generos in asocieri culinare light, sauvignonul asta confirma iar si devine mon ami si vara asta.
—-Cu bine,
—-RaSto

Wine Princess – Balla Geza

Scris la 2 august 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Cu ceva timp in urma, am raspuns invitatiei domnului Balla Geza si am fost intr-o vizita la crama domniei sale. La 24 kilometri de Arad spre Deva, la baza dealurilor Minisului am gasit o gura de Rai, cu oameni si locuri, ce numai in povesti le crezi posibile.

Aici, in incinta cramei exista o pensiune unde te poti caza, poti degusta vinurile dupa pofta inimii, alaturi de gulasul traditional, sau orice altceva doresti.

Am stat doua zile si in fiecare dimineata m-am trezit in miros de must si struguri copti. Am batut la picior dealurile molcome pline de vii cu struguri copti. Am vizitat crama, am degustat vinurile si am ascultat povestirile domnului Balla Geza, pana aproape de ivirea zorilor.

Si acum despre vinuri!

De cum ai ajuns aici poti incepe cu un spumant brut – Clarus, obtinut din Mustoasa de Maderat. Fin si cu un gust fresh, floral,  este numai  bun inainte de masa, sau daca te lungesti in noapte la discutii cu prietenii. O alta alternativa ar fi Frizzy, tot din Mustoasa de Maderat, un vin usor cu numai 12% alcool, usor frizzante si la fel de proaspat.

Daca doresti in schimb un vin “serios”, poti incerca  Furmintul din gama de varf – Stonewine. Vin alb, baricat 8-9 luni in butoaie de stajar, mineral cu usoare note de vanilie, este un vin cu caracter puternic pe care nu siguranta nu o sa-l uiti usor.

Dar, fara doar si poate pe mine m-au impresionat ca de fiecare data cand le degust vinurile rosii. Daca esti pasionat de vinuri macar o data in viata trebuie sa incerci Cadarca si Cabernet Franc-ul din gama Stonewine. Vinuri puternice, barbatesti, extractive, dar totodata fine, fructate si desavarsite din punct de vedere al echilibrului. Nu simti alcoolul, aciditate este exact unde trebuie, iar aromele de fruct le simti calde si placute, pe un final lung care tine minute bune.

Nu va mai spun nimic, am dorit decat sa va fac putin curiosi pe de o parte, iar pe de alta cred, ca aceste vinuri merita mult mai multa atentie, asa ca o sa le descriu mai pe larg in postarile viitoare.

Bogdan

A început sezonul estival!

Scris la 28 iulie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

La începutul lunii iunie, mi-am făcut “de drum” spre mare. Mi-am propus două lucruri: să rezist o săptămână întreagă acolo şi să trec cât mai puţin, spre deloc în ţara prietena şi vecina – Bulgaria. Mi-am cărat şi bicicletele cu mine, nu de alta, dar am auzit că, o groază de turişti fac acest lucru…

Am avut însă o singură problemă: care turişti?

Dar, să vă povestesc pe îndelete cum au decurs ostilităţile în această minivacanţă!

Am ajuns într-o zi de luni dimineaţa, pe o vreme superbă în frumoasa mea căsuţa din Mangalia. M-am schimbat rapid, m-am urcat în maşină şi cu maximă viteza (admisă bine-înţeles), am aterizat pe plajă favorită – cea dintre Saturn şi Venus. Aceasta este plajă pe care o frecventez, deoarece e curată, liniştită, iar apa este extraordinară pentru înot. Nu sunt skyjet-uri care să polueaze apa, nu există muzică dată la maxim, gâturi groase cu lanţuri la fel, sau tot felul de piţipoance care mai de care mai fandosite, pentru un motiv foarte simplu – aici nu există şampania, fără de care ele nu îşi pot aşeza fundul pe şezlong!

Ajuns pe plaja dorită, ce să vezi – eram singurul turist! Bine – linişte, linişte, dar nici chiar aşa! Să înoţi din Venus până în Saturn şi înapoi şi să nu vezi pe nimeni în apă! Să stai singur “cuc” pe plajă şi să nu auzi decât pescăruşii. Nu tu o înjurătură, un copil urlând, sau un câine care să-şi facă nevoile la piciorul şezlongului! Mai că îmi venea să mi-o doresc pe mama maneliştilor, ori pitipoanca supremă, numai singur să nu fiu! Şi uite aşa supărat, am plecat către Cherhanaua Razelm din Venus, locul unde anul trecut serveam regulat masa de prânz. Aici, era ceva agitaţie, dar nici un client… Am riscat şi am comandat meniul obişnuit: ciorba de peşte şi saramura de crap. Crapul din saramura era destul de vechi, dar ce să zic…, scuzabil pentru numărul de clienţi. Nu mă plâng, ciorba a fost extraordinară ca de obicei şi nici saramura nu a fost chiar de aruncat. Dar, e cam deprimant să fi singurul client din restaurant, mai ales că anii trecuţi în sezon erau momente când nu găseai loc la masă.

Apoi, seară am plecat cu bicicleta din Mangalia până în Olimp la gelateria mea favorită – Mimoza, aflată pe terasa hotelului Amfiteatru, unde se serveşte cel mai grozav frappe de pe pământ. Cum era pe terasă, o să mă întrebaţi? Precum în “Bătrânul şi Marea”, desigur bătrânul fiind eu. Iar, hotelurile din acest complex, cândva adevărate perle din sudul litoralului – închise!

Poate vreţi să ştiţi cum a fost drumul la duş, sau la întors? Interesant – la duş m-am intersectat cu vreo doi muncitori în construcţii care probabil terminaseră programul de lucru pe la vreun hotel în renovare, la întoarcere m-am întâlnit cu patru câini frumoşi care m-au alergat şi lătrat până le-au crăpat ficaţii… Nici măcar curvele, nu erau la posturile cunoscute…

Cam asta este situaţia turismului românesc la început de sezon, cel puţin în sudul litoralului. O zonă absolut pustie cu marea majoritate a hotelurilor şi restaurantelor închise. Atenţie, vorbim despre începutul lunii iunie!

Excludem de aici Vama Veche unde cu siguranţă sunt în permanenţă ceva turişti, dar în rest bate vânt de sărăcie şi faliment, cum mie nu mi-a mai fost dat să văd. Nici nu vreau să-mi amintesc ce era pe litoralul românesc la aceeaşi dată cu vreo douăzeci de ani în urmă…

Păcat, ce pot să zic…

Asta fiind situaţia, ce să fac? Am stat frumos acasă şi mi-am sunat câţiva prieteni, urmând să gospodărim câte ceva, uşor de seară. Alegerea a fost simplă, unul dintre prieteni venind la uşă cu un crap de 10-12kg. Nu de alta, dar cică asta au găsit prin pescăriile oraşului: “ceva guvizi mici şi băloşi, peste oceanic îngheţat şi… crap”, că doar suntem pe malul mării, nu?

Am încins repede grătarul şi deoarece Crama S.E.R.V.E. mi-a trimis spre degustare vinurile noi, am gândit că este momentul să ne înecăm amarul şi să ne amintim de lucrurile plăcute ale vieţii.

Am degustat trei dintre vinuri mai exact: Vinul Cavalerului – Pinot Noir 2013, Vinul Cavalerului – Feteasca Albă 2014 şi Terra Romana – Chardonnay 2014.

Despre Pinot Noir nu o să scriu prea mult, deoarece a povestit amănuntit Răzvan aici! Vreau să spun numai că acest vin mi-a depăşit aşteptările. De la aromele de zmeură şi condiment, până la echilibrul gustativ, de la taninurile catifelate şi plăcute, până la corpul suav şi elegant, toate duc spre un vin plăcut de băut la fiecare masă.

Am început desigur cu Vinul Cavalerului – Feteasca Albă 2014, alc. 13,5%.

Acesta este un vin pe care eu personal l-aş fi dorit puţin mai corpolent şi cu aciditatea ceva mai ridicată. În rest, echilibrat, cu un final mediu puţin tonic, vegetal, plăcut şi răcoros. Dar, în schimb aromele cu flori albe, fructe dulci exotice şi pepene galben sunt atât de plăcute că îţi vine să le miroşi la nesfârşit.

Este de asemenea un vin de băut în fiecare zi, nepretenţios, care cel puţin vara nu ar trebui să lipsească de pe masa nimănui.

Regele serii a fost pentru mine Terra Romana – Chardonnay 2014, alc. 13,5%.

Aromele cu flori şi fructe dulci îmbrăcate în batoane de vanilie, cu tuse minerale, sunt extraordinar de curate şi “exacte”. Gustul vine în acelaşi registru cu aromele, echilibrat şi deosebit de plăcut. Nu se simte lemnul, alcoolul ci numai gustul fructelor coapte care învelite în mantia unei acidităţi foarte bune devine fresh şi răcoros. Final lung şi puţin vanilat a fost minunat, dar mai mult decât orice am apreciat dispariţia lemnului puţin excesiv din anii trecuţi. Acest Chardonnay mi-a plăcut cel mai mult dintre vinurile degustate şi cred că este cu siguranţă printre cele mai elegante şi mai nobile de pe plaiurile mioritice.

Menţionez că vinurile au fost degustate la 8-9 grade Celsius, mai puţin Pinot Noirul, care a avut în jur de 10-11 grade Celsius.

Ordinea preferinţelor prietenilor mei a fost: Pinot Noir, Chardonnay, Feteasca Albă. A mea cum spuneam Chardonnay, Pinot Noir, Feteasca Albă, dar ca un făcut, prima s-a golit sticlă de Feteasca Albă. De ce oare?

P.S. Trebuie să mărturisesc că nu am rezistat întreaga săptămână pe litoral, mai mult chiar, după această primă zi minunată am petrecut majoritatea timpului în Bulgaria.

Bogdan

Yamas!

Scris la 26 iulie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-De curand, comunitatea #winelover (cu peste 19000 de membri pe Facebook) a fost supusa unui vot. Unde sa se serbeze cea de a 4-a aniversare in data de 14 februarie 2016? Ca si data trecuta (cand orasele/tarile au fost doua –  Lisabona si Bucuresti), fiind sa e greu sa gestionezi o multime de oameni ce vor sa serbeze aceasta zi, s-au ales doua tari. Una este Spania, unde Jerez va fi una din gazde, iar pentru zona de est, in Balcani (din ce in ce mai activi la astfel de evenimente) au fost nominalizate 10 tari. Dupa 4-5 zile in care s-a votat mai ceva ca la Eurovision, tinand cont ca a coincis cu perioada de puternica influenta emotionala in favoarea Greciei, s-a ales… Grecia! România a fost pe locul doi, la ceva distanta de Croatia si Serbia, dar oricum n-ar fi putut fi gazda doi ani consecutivi.
—-Asadar, vizitam Atena in februarie! Sunt convins ca our brother in wine – Ted Lelekas, unul din cei mai influenti comunicatori de vin din Balcani si recent ales vicepresedinte FIJEV, se va dedica organizarii evenimentelor din 14 februarie (Sf. Trifon) , care va consta in excursii la cramele din apropierea Atenei, seri gourmet si un mare #winelover party, cu BYOB, desigur. Nu am nicio indoiala ca vom fi multi români acolo.
—-Si ca sa nu ajung neantrenat, pe caldurile astea ar fi bine sa ma ntrenez cu cat mai multe vinuri din soiuri grecesti.  De curand, de la un maraton de vinuri grecesti propus de Vasilis m-am pricopsit cu un White Techni 2014. L-am testat atunci, dar uite ca i-a venit ziua de analiza amanuntita alaturi de o salata cu calamari… pe principiul “mancam si bem sanatos”! Ca mare iubitor de sauvignon, cele 80 de procente din cupaj, cu restul de assyrtiko, sigur ca mi-a facut mare placere. Culoare: galbe pai, usoare tente verzui si nasul din care sauvignonul razbare de la o posta… ardei gras, iarba cositasi multa prospetime. In gust se simte revigorant, crocant, cu un corp mediu, aciditate mare mare…  fructe albe necoapte, abundenta de citrice, ceva mineralitate, toate integrate foarte bine cu alcoolul de 13% si post gust destul de lung. E savuros cu orice salata, legume la gratar sau cu preferata mea carne de pui! Usor peste +7, dupa gustul meu.
—-Si cum vara asta ne incinge tare, presimt ca intru in cantonament cu albele grecesti.
—-Asa ca,… Yamas!
—-RaSto

 English version ———————————————————————————-

Yamas!

—Recently, the #winelover community (with more than 19000 members on Facebook) has been subjected to a vote. Where the 4^th anniversary should be celebrated in on 14^th  of  February 2016? Just like the last time (when the number of cities/countries was two: Lisbon and Bucharest), two countries have been chosen as it is hard to handle with so many people who want to celebrate this day. One is Spain, where Jerez will be one of the hosts for the East area and ten countries have been nominated in the Balkans (more and more active at these events). After 4-5 days of voting more something like Eurovision Greece was chosen eventually…considering the fact that it took place during the strong emotional influence in favor of Greece. Romania was on the second place, to some distance from Croatia and Serbia. Still, it could not have been the host two years in a row.  

—Therefore, we visit Athens in February. I am sure that our brother in wine Ted Lelekas – one of the most important wine communicator within the Balkans and recently elected the vice president of FIJEV will be dedicated to organizing the events on 14^th of February (Saint Trifon). They will consist of tours at the wineries around Athens, gourmet evenings and a huge #winelover party with BYOB, of course. I have no doubt that there will be many Romanian people over there.

—In order not to get there untrained, it would be good for me to practice on these heats with as many Greek varieties as possible. I got stuck with a White Techni 2014 recently at a marathon of Greek wines proposed by Vasilis. I tested it then but here comes the day along with a detailed analysis beside a calamari salad…on the principle we eat and drink healthy.  As a great lover of Sauvignon, the 80% of the blend, with a rest of assyrtiko was a real pleasure for me. Color: pale yellow, light greenish tints and the nose of sauvignon that smells powerfully from the very distance…green pepper, mown grass and a lot of freshness. In taste it feels refreshing, crispy, a medium body, great acidity…white unriped fruits, plenty of citrus, a mineral shadow – all these are perfect integrated with the 13% alcohol and the post taste lasts for long. It is delicious with any salad, grilled vegetables or chicken – my favourite! For my taste, slightly +7 bow-ties from maximum 8..

—And as this summer is getting too hot, I have the feeling that I will be soon in a cantonment with many Greek white wines.

—So…Yamas!

RaSto!

Excursie în Domenii. Episod 2

Scris la 23 iulie 2015 in Povesti despre vin | Un comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-Dupa scurta vizita la Domeniile Franco Romane, urma sa luam pranzul (indrumati de viitoarea noastra gazda- Marina) la un restaurant amplasat in complexul Ferma Dacilor – un loc de vis. Daca drumul spre paradis a fost tipic romanesc (chiar selenar), peisajul, intregul resort si nu in ultimul rand oferta restaurantului au compensat din plin. Sincer, eu abia astept sa revin prin aceste locuri, care trebuie analizate mai in profunzime. Locul asta merita chiar o poveste separata.
—-Asa cum este frumos in vizita, omul vine, sta oleaca, mai mananca, se pozeaza, dar si pleaca.  In consecinta,  cu Marina in avangarda,  microbuzul nostru vesel s-a indreptat catre urmatorul loc racoros. Domeniile Tohani. Vizita a debutat cu drumul prin vie, ocazie cu care am putut vedea o parte din cele aproape 500 ha ale Domeniilor Tohani plantate cu vita de vie. Pot spune ca anul 2015 va fi un an al marilor productii, bogatia ciorchinilor fiind coplesitoare. Acum sa speram ca si vremea va tine cu podgorenii, astfel incat la vremea culesului sa fie si calitate nu numai cantitate.
—-Urmatorul popas a fost in zona de productie. Am facut mai intai cunostinta cu medaliile recent obtinute de vinurile Mosiei de la Tohani si tusti… sa degustam cateva probe de tanc. Am inceput cu un Sauvignon Blanc promitator, care chiar si un pic mai cald decat ar fi trebuit, a incantat asistenta prin tipicitate, aciditate si persistenta in postgust. Am continuat cu o Tamaioasa Romaneasca vinificata in sec, care mi s-a parut extrem de reusita, mai ales ca trecerea, de obicei cam brusca si mai ales socanta, de la opulenta olfactiva la gustul sec in acest caz este surprinzator de lina si placuta. Am incheiat cu o Busuioaca vinificata tot in sec, care a fost OK dar de la care m-as fi asteptat la o aroma mai intensa.
In cautare de racoare, ne-am adapostit in zona subterana de depozitare a vinurilor, atat la baricuri sau budane, cat si la sticle, vinoteca fiind unul din cele mai interesante si pozate locuri. In zona de baricuri –  si-a facut loc ocultismul urmat de  transplantul tamaduitor degustand 3 vinuri rosii. Aici ne-am lasat (iar) pe mana d-rei doctor Marina, care manuia o pipeta mare de la un pahar la altul. S-au spus juraminte de fratie, ne-am inchinat la becuri si baricuri, iar in lipsa acatistelor, s-a urat cu gura plina de sanatatea gazdelor, a oaspetilor, a peretilor reci si a vinului, desigur… o Feteasca Neagra din 2011 realizata intr-un stil extractiv, cu o corpolenta peste medie, cu o catifelare care a cucerit asistenta, postgustul extrem de lung facandu-ne sa ne gandim cum sa bagam butoiul din care am degustat in microbuz. A venit la rand un Merlot 2014 care promite, dar care mai are de stat, iar in cele din urma o Feteasca Neagra din 2010, in care aromele de capucino cu vanilie cam acopereau la inceput tot, dar in timp, tot rotind paharul, se profila iar un vin de mare valoare.
Am iesit din racoarea beciului la canicula molesitoare, dar nu pentru mult timp pentru ca am intrat in crama, unde am degustat alte reprezentante de top ale Mosiei de la Tohani:
– Chardonnay Mosia Special Reserve, un vin de vara, placut, cu o usoara senzatie off-dry (specifica acestui producator din cate am vazut la vinurile albe si roze);
– Cuvee Nicolae, un asamblaj extrem de reusit din Riesling Italian, Tamaioasa romanesca, Feteasca  Alba si Sauvignon Blanc, care m-a cucerit prin prospetime (chiar daca este din 2012), arome si postgust.
– Cuvee Dolette, un roze din Busuioaca de Bohotin la care am reintalnit senzatia de off-dry, dar care servit la o temperatura mai scazuta cred ca ar fi fost declarat hit pe terasele de pe litoral si nu numai.
– Principele Radu, un merlot incercat de mai multe ori de la lansarea sa si care acum mi s-a parut ca se ridica la nivelul pe care l-a urmarit producatorul cand l-a elaborat;
– Apogeum, nava amiral a oenologului sud african al cramei, este aceeasi Feteasca Neagra surprinzator de corpolenta (dar din ce am vazut prin beci acesta este stilul urmarit), dar foarte echilibrata si care este de departe cel mai bun vin al Domeniilor Tohani.
—-Am parasit cu parere de rau racoarea salii de transplant (crama) cu gandul declarat al  participantilor ca revizitarea obiectivului este obligatorie. Cuvintele au valoarea lor, dar pozele… spun si ele multe!
—-