2 la Pahar. Episodul 2. Azi, cu Cori Grămescu
….Într-un interval de 2 săptămâni am trecut de la schimbatul cauciucurilor de iarnă, la zi o de plină vară, aşa că ieri am luat primul prânz pe 2013 la terasă, la restaurantul Casa Basarab. Aveam întâlnire cu un roze, dar mai ales cu Cori Grămescu, care a venit la întalnire asortată la campania Primavara în Roze. Pe Cori o ştiti de la emisiunea Marele Câştigătorde la Antena 1, din 2010. Cu Cori m-am cunoscut prin intermediul programului de leadership Erisma, în 2008, când ne-a ajutat să ne organizăm la filmarile lui Rocky X, ca participanţi la Teachers Film Festival.
….În aceeaşi perioadă, Cori punea bazele unei săli de gimnastică aerobică, pentru întreţinerea, remodelarea corpului şi Pilates, astăzi, binecunoscuta Lady Fit Gym. Am vorbit mult despre programele sălii, despre nutriţie, efectele benefice ale unui pahar de vin, diete şi despre mâncatul sănătos, remarcând placerea de a găti pe care o are Cori. Totodată, am descoperit cunoştinţele ei despre vinurile făcute în casa de la ţară: vinul de butuioagă şi vinul de vorbă lungă, acele “soiuri” olteneşti din zona Pleniţei, nu departe de zona Segarcei, zonă din care aveam un vin chiar pe masă la degustare. 
….Dar ce ne spune rozeul din 2012 de la Domeniile Coroanei Segarcea? La culoare e frumuşel, limpede şi strălucitor, asemănător cu siropul de cireşe, cu tentă uşoara portocalie. Iniţial, nasul nu ne-a dat pe spate, dar zgâlțâindu-l bine-bine începe să ne trimită ceva “semne” de agrișe, fructe roșii de pădure, preponderent coacăze, dar și ceva fragi. Mirosul e din ce în ce mai plăcut și când iei prima înghițitură, îl simți acrișor, acidulat și vioi. Cu mâncare, devine din ce în ce mai prietenos. Fiind foarte generos cu asocierile culinare, noi am servit calamari la grătar, salată verde și focaccia cu usturoi (Cori, care servea și post) și pui picant cu legume și salată (eu, care servesc de toate). Alcoolul (13%) se simte un pic cam tare la început, dar cu a 2a și a 3a gură devine simpatic. L-am apreciat amândoi ca fiind un vin agreabil de terasă și îi acordam 7 ppn-e.
….În timpul mesei, întrebam ce facem cu gurmanzii care țin la siluetă? Ei bine, răspunsul a venit prompt și tăios: le dăm să mănânce cărnițe slabe cu legume multe în cadrul unor experiențe culinare inedite! Pac! Ăsta fiind și un nou proiect la care Cori se gândește, pentru ca în curând urmează să-și ia și atestatul de nutriționist. Ei și cine sunt clienții sălii? 100 % femei. Doamne care vor să slăbească deștept, cele care vor să se întrețină, mămici după nașteri recente și în general, femei sănătoase la cap, care cer sfaturi și se consultă asupra tipului de antrenament și nutriție potrivit. “Și nu lucrez cu pițipoance sau mondenitățuri, pentru că sunt foarte autoritară, nu admit întârzieri și când avem program de gimnastică, facem gimnastică”! spune generalul Cori.
….Vinul nostru se transformase într-un adevarat vin de vorbă lungă, însa timpul ne presa, Cori fiind o femeie cam busy, împarțind puținul timp între sala de gimnastică, cursurile de medicină (anul întâi) și cookingul de plăcere acasă, fiind o pasionată a rețetelor naturiste și nu numai.
….Ne despărțim și la final îmi face o recomandare scurtă și usturătoare, care mă face să intru în pământ de rușine, pe cât sunt eu de mare. O să mă gândesc serios. Cică, am vreo 2 kile in plus! 🙂
….Spor la dietă, că tot vine Paștele!
….RaSto
Week-end cu soare
….Am avut un week-end frumos, cu vreme bună și destul de călduros pentru lucrările de primăvară de prin curte. 
Îmi planificasem o grămadă de lucruri de făcut: de tuns iarba, de vopsit gardul pe interior, de dezmembrat foișorul, montat pompa de apă și de făcut curățenie. Cum singur nu puteam dovedi atâtea cazne, am organizat o clacă cu câțiva vecini, punând la dipoziție sculele, vopseaua, compresorul, sfaturile tehnice, dar și grătarul, micii, fripturile și vinul. Unul din vecini ne-a ameninţat cu un aligote de Niculițel și era să ne speriem când am ajuns la a 3a sticlă. Odată cu sfârșitul mesei de prânz, am dat vina pe soarele care ne bătuse în cap, că ne cam moleșisem.
….După ora 6, când dogorelul începuse să se dea pe după nori și ne văzusem cu treburile aproape gata, am zis să sărbatorim reușita acţiunii, fără accidente de muncă şi mai ales ca toţi aveam toate degetele întregi. Am trecut la un vin, cu care mai tot anul m-am întreținut foarte bine şi se cam lăsase aşteptat la masă: Terra Romana Millenium Alb 2011 de la SERVE.
….Cu puteri supraomenești am reușit să deschid prima sticlă, trăgând de tirbușon 
ca ospătarii de birt din Tărtășești, dopul scoțând un pocnet de s-au zdrăngănit termopanele în gara din Chitila. Febra musculară se instalase în tot corpul și mă rugam la Dumnezeu, ca măcar mâna dreaptă sa mi-o lase validă, pentru a duce paharul la gură. Am luat repede un boţ de pâine și un colţ de caşcaval să-mi dreg laboratorul ca să vă pot spune așa: la culoarea felinarului (că era deja seară bine) e gălbior cu inserții timide de verzui și strălucitor, ca ochii mei la ora aia.
….Ducându-l la nas, printre miresme de flori și fructe coapte, vine și o nuanță mică de petrol, dar dacă-l lași 3-4 minute turnat în pahar, ea dispare și revin tușele de citrice și chiar de piersică. Millenium alb e un cupaj de sauvignon blanc cu riesling și nu ai cum să nu-l îndrăgești de la prima gură. Toate aromele zglobii din nas se regăsesc și în gust. Socul (ca să nu mai povestesc de pisoi) și fânul cosit de la sauvignon, se rotunjesc bine cu rieslingul, împlinind o textură elegantă, fină și tare prietenoasă. Cele 13,5% de alcool sunt în echilibrul bun și dau consistența și structură. Milleniumul alb îi zice bine și la post gust, având șmechereala aia de vin care se bagă-n sufletul tău și care, când te ridici să mai aduci din casa vreo farfurie sau scobitoare, te trimite să mai iei de la rece încă o sticlă. Cele 7 ppn-e sunt pe deplin justificate.
….L-am băut cu plăcere și nesaț, lângă un cașcaval de oaie, la finele unei zile istovitoare.
….Iugi și Alex, cărora le mulțumesc pentru ajutor, cât și consultanților pe probleme tehnice Dan și Make, toți ne-am admirat iscusința și priceperea din curte, care de-abia se mai vedea de sticle și de pahare.
….Week-end-ul următor continuăm lucrările şi revenim.
….Noroc,
….RaSto
Să vină căldura!
….Hai că începem să ne obişnuim cu vinurile ciudate din panoplia vinurilor româneşti. Cine nu a băut Zinfandel de la Oprişor anul trecut? Hai că sunteţi culmea! Eu am băut. Cam mult. Şi mi-a plăcut.
….Şi ce bine că l-au făcut şi anul asta. L-am gustat şi la GoodWine, acum 3 săptămâni, dar mai cu nesaţ, aseară. Marţi, fiind cu treabă la Madame Pogany, am dat o tură pe la simpaticul domn cu barbă, Lucian de la Ethic Wine şi-am luat o sticlă de Zinfandel 2012 pentru aprofundare.
….Vinul ăsta trebuie să fie bine răcit. Şi trebuie să-l studiezi la culoare pe lumină naturală ca să-l vezi cât de incoloro-străveziu e. Miroase frumos şi înşelător. Dacă nu vezi eticheta sau nu-ţi spune cineva ce ai în pahar, poţi să o iei pe arătură şi să nu te-ntâlneşti cu destinatia decât dacă ai GPS. În prima fază, încercam să-mi aduc aminte dacă seamană cu cel de anul trecut. Nu seamănă foarte tare.
….Cred ca Zinfandel 2012 e mai plin de arome: floral şi exotic, creând aşteptări mari. La gust, îi “zice” bine cu atacul acidulat, cu fructe tropicale şi structură bună. În ciuda celor 13,5 grade de alcool, nu prea te prinzi. Nu ştiu cum reacţionezi la al 18-lea pahar, dar vinul e echilibrat. 
Nu mă pricep eu să laud pe cât ar trebui un lucru, dar mi-a făcut impresia că postgustul lung iţi şopteşte că-l poţi menţine şi mai bine cu urmatoarea înghițitură. 6,5 ppn-e.
….Şi uite-aşa, pe lista scurtă a vinurilor de vară, mi-am mai adăugat un companion: Zinfandel 2012, marca Lucky Goldstar.
….RaSto
Una scurtă cu Principessa
….Între relatări de vinuri de la GoodWine și “Vinurile Primăverii” de la Forumul Vinul.ro, pe motiv că a venit primăvara (pe bune), zic să împărtășesc cu voi câteva impresii ale unui vin încercat duminică seara.
….Printr-o fericită împrejurare (cadou) am ajuns în posesia unei sticle de vin mai neobișnuite: Principessa Gavia – Gavi 2009.
….Trec peste povestea siropoasă a prințesei Gavia (pe care o puteti citi aici) și tăbărâm pe vinul făcut la poalele castelului Banfi:
….Culoare pală, aproape străvezie, un pic galben-verzuie și clară.
….În nas îl simţi foarte floral, cu multe fructe coapte în care predomină caisele, pepenele galben, ananasul și ceva măr, destul de proaspăt pentru 2009.
….În gură vine o aciditate domoală, unde confirmă mai toate fructele aproape coapte și tenta aia specifică strugurilor (cortese) zonei, care dau un vin delicat, echilibrat și cu structură aparte. Alcoolul de 12,5% nu sare prin colțurile gurii, dar nici deparate n-ar fi. Fiind pe sfârșit de carieră, trebuie băut cam repejor.
….Mie mi-a plăcut foarte mult și îl recomand, acordându-i 7 ppn-e.
….Asociere? Eu m-am nimerit cu vinul ăsta într-o perioadă cam neplăcută. Chef Make ține un fel de post, așa că a trebuit să încropesc niște inimioare de curcan fierte și apoi trase la tigaie acompaniate cu un fel de tocătura-piure de ștevie și cu o tușă mică de usturoi. Nu trebuie să știți ce era la gura mea și nici poze n-am făcut, pentru că zâmbetul meu cu dinții verzui numai paharul meu trebuia să-l vadă. M-am pupat cu principessa de nenumarate ori, facând schimb de mucoase până mi-a disparut orice urmă de ștevie dintre dinți. 
Ne-am iubit până la ultima picătură și dacă mai insistam, luam şi-un titlu nobiliar, probabil Cavaliere d’Aglio. Să mă scuzați pentru vocabularul de mai sus cu care nu v-am obișnuit până acum, dar la TV-ul meu se-nghionteau rapidiștii cu steliștii pe o brichetă pierdută în iarbă acu’ câțiva ani. E clar că nici în fotbal nu mai sunt bani.
….Ci vediamo, Principessa!
….RaSto
.
.
Comentarii recente