1 Mai oltenesc
—Anul ăsta sărbătoarea de 1 Mai (importată de la americani) a fost foarte generoasă cu zilele libere, așa că fiecare și-a făcut o minivacanță, fie la mare, fie la munte, fie la câte un pic-nic cu prietenii.
—Eu am ales să mă duc la Crama Știrbey, după o scurtă escală în Pitești ca să iau un bidon de țuică de la niște neamuri ce au tradiție în alambicarea „ravacului” de prune. Am întâlnit în Piteşti un grup destoinic de OEVE-iști, organizați de Marcelo Bataglia și după o oră și ceva de mers cu autocarul, am început să recunosc viile de lângă Drăgășani, semn că nu ne rătăcisem.
—Lume multă la cramă, pentru că întâlnirea de la Știrbey a capătat tradiție, iar eu m-am bucurat să revăd mulți prieteni acolo și să-mi fac mulți alții. Referitor la vinuri, m-am întreținut la început cu crâmpoșia nouă (recolta 2013) pe care o găsesc mult prea acidă față de anul trecut (vin cu care m-am „îmbălsămat” o bună bucată din seara de mai 2013, la Bogdan).
—Am redegustat sauvignonul 2012– bun, dar mai ales feteasca regală din 2012, pe care am redescoperit-o fresh, plăcută, prietenoasă, suficient de aromată și potrivită pentru o zi însorită, vin pe care l-am „bârfit” împreună cu Rachel Sargent, găsindu-i imedit asocierile potrivite, vinul fiind destul de generos cu preparatele culinare și am considerat că +7 papioane le merită pe deplin.
….A doua zi, însuflețit de excursia avută și cu mare parte din impresii proaspete, m-am pus pe studiat o salată oltenească după o rețetă găsită în Ghidul Gastronomic al României, iar de necaz că în curte îmi crescuseră iar bălăriile, am pus și 3 cârnăciori oltenești în tigaie, așa… să nu creadă lumea că am luat-o razna vegan.
….Rețeta salatei de cartofi cu verdețuri spune așa: 1 kg. de cartofi, 200g. fasole verde, 250g. ridichi, 2 legături de ceapă verde, 1 leg. de usturoi verde, 1 leg. de mărar și una de pătrunjel, 50 ml. de ulei și 40 ml. de oțet, iar sarea, după gust. Cartofii de fierb cu apă și sare, se curăță și se taie cuburi. Fasolea se taie bucăți cu lungime de 3-4 cm, iar ridichiile se taie feliuțe. Ceapa, mărarul, patrunjelul (usturoi nu am pus) se taie mărunt și toate se amestecă adăugând ulei și oțet. 
….Le-am luat în ordine și mai întâi am gustat țuica (mulțumesc Vali), după care mi-am făcut planul de lucru și în câteva minute, chef Make era gata cu salata. Hmmm..nu vreți să știți ce-a fost la gura mea după ce se răcise bine regala de Stirbey…Aia cu „curcubeu pe cerul gurii” mi se pare inexpresivă… 
Aroma de flori de câmp a feteștii, cu tenta înșelătoare de vin dulceag, cu verdeața din salată și cu un vârf de cârnăcior oltenesc uscat de grăsime și aproape crocant în celălalt colț al gurii, ar face-o umană până și pe Monica Macovei din banerele de europarlamentare care au umplut Calea Griviței.
….Cum să nu te-apuce cheful de tuns iarba după așa o desfătare? Ei bine, nu m-a apucat, pentru că studiul combinațiilor culinare cu vinul potrivit cere timp și mai ales siestă. Iar de „mâncarăm şi băurăm bine” trebuie să mă dezobișnuiesc rapid.
—Zic să lăsăm treaba cu tunsul ierbii pe mâine. Că știm toți că graba strică treaba.
—Noroc,
—RaSto
2 la pahar. Azi, cu Zoltan Szoverdfi – Szep
….Şi uite ce repede s-a făcut un an de când m-am cunoscut cu Zoli. Am ţinut să celebrăm momentul la Budapesta, 
la festivalul de VinCE ediţia 2014, iar pentru că în tot târgul (organizat din nou în frumosul resort Royal Corinthia) nu erau decât doi producători din România – Nachbil și Balla Geza, ne-am pus pe aduceri aminte cu un roze proaspăt și bine răcit de 2013, adus de mine din București Corcova. Asta ca să mai înviorăm puțin prezența vinurilor românești.
….Zoli Szoverdfi-Szep este acum un timișorean ajuns cu familia în Banat după ceva vreme și care pe la 28 de ani a descoperit vinul. De 10 ani e mereu interesat de povestea vinului. Cum se face, ce să caute în el, ce e o degustare, cum se organizează, iar cu timpul a început să-și dorească să afle mai mult, astfel că în urmă cu 2 ani a absolvit WSET 3 la Budapesta. Poți spune că pasiunea a ajuns departe, însă toate astea le face în timpul liber, pentru că în rest, lucrează (din 2011) l
a organizația Ceva de Spus – un grup de autoreprezentanți, persoane cu dizabilități intelectuale și fizice din Timişoara.
….Întreagul proiect îl știam de anul trecut și l-am sprijinit și eu cu Vin2.ro prin câteva acțiuni comune, angajând în bătălia lui Zoli două crame – Casa de Vinuri Cotnari și M1.Crama Atelier pentru proiectul „20 pentu Pavel”. Ceea ce am găsit teribil de interesant și frumos, a fost faptul că Zoli a reușit să pună în slujba binelui nu numai timpul și efortul său, dar și pasiunea pentru vin. Astfel că după o zi de muncă alături de cei cu dizabilităti și în confruntarea permanentă cu autorități surde și impotente în a da o mână de ajutor celor care au nevoie, Zoli găsește resurse ca dupăamiezele să le umple cu prietenii și oameni cu sufletul mare deschişi pentru pasiuni, vin și pentru fapte de onoare.
….Și povestim și povestim şi văd cum lui Zoli i se umezesc ochii, aprins de ceea ce face, timp în care dintr-un separeu al hotelului se aude un jazzdiscret la pian și începem să ne dăm cu părerea despre rozeul fresh de Mehedinți: Zoli, câte foi de ceapă zici că are licoarea asta?…Maxim a 2a foiță! Rozeul de la Corcova are culoarea somon pal, destul de atrăgător, mai ales că brobonelele de pe pahar ne faceau o mare poftă. Zoli cunoștea bine vinurile de la Corcova, Șerban Dâmboviceanu fiind un susținător mai vechi al proiectelor celor de la Ceva de Spus. 
Fructat?…Daaa…câpșuni, zmeură, coacăze… În atac, începe ușor dulceag, dar te păcălește fiind sec. E greu sa nu-ți placă ,pentru că e destul de elegant, mătăsos, iar aciditatea e în echilibru cu cele 13 gr.de vol. alcoolice și simți gustul de fructe roșii din aromă.
….Acum povestea lui Zoli curge și mai lin, după primul pahar. Mai ales că ajunsesem la capitolul degustări în Timișoara, al cursurilor de inițiere în arta degustării pe care le susţine, dar am vorbit și despre bloggul său ROvinHUd, scris în română și maghiară, unde împărtășește experiențele sale cu vinuri testate mai ales în amicalele România-Ungaria, adevărate dispute între cele mai bune vinuri românești și maghiare.
….Între timp ni s-au mai alăturat prieteni de-ai lui Zoli și cunoscuţi de-ai mei, excursioniști din Timișoara veniți la VinCE și organizați de Zoli, pe care i-am invitat alături de noi să deguste vinul despre care noi concluzionasem că, pe langă gustul și aroma plăcută, e un vin bun, prietenos şi i-am dat Corcovei roze 7 din 8 papioane, pentru că are un post gust mediu spre lung de pomelo și grapefruit.
….Iar discuția ar fi durat ore întregi dacă, n-ar fi trebuit să dau fuga la aeroport spre țară, cu regretul că n-am putut face poza de grup pe treptele triumfale ale Corinthiei și că n-am pus la punct până la final planul de a continua proiectele comune din ciclul „Vinul face bine” de care am devenit addectid.
….Oamenii frumoşi sufleteşte sunt întradevăr molipsitori şi pentru mine, aşa ca revederea cu Zoli va fi mereu una plăcută, iar vinul va fi doar unul din lianţi.
….Legközelebb, Zoli.
….RaSto
Vine vara. Noi ce bem?
….
După primele două zile de GoodWine, în care oferta de vinuri este extrem de bogată (peste 1000 de etichete prezentate), m-am gândit să împărtăşesc cu voi impresiile pentru două din vinurile care mi-au plăcut mult şi cu care merită să vă întâlniţi în vara asta pe terasele restaurantelor sau acasă cu musafirii în zilele călduroase.
….Primul din ele este un vin de la Crama Avereşti, recomandat de un amic şi mult aşteptate de mine. E vorba de sauvignon blanc 2013. Anunţat de dl. Claudiu Creţu – enologul cramei- pe la sfârşitul anului trecut şi amânat până la în februarie anul ăsta, uite că am dat şi eu de el de abia acum. 
Cu o etichetă în nota sobră a vinurilor sale (zghihară și aligote), sauvignonul se prezintă bine. Aroma e plăcută, cu tipicitate de soi, note ierboase și vivace, dar mai ales îmbietor și provocator. Nici gustul nu se dezminte și începe tare bine. Măr verde proaspăt, acrișor plăcut, aciditate destul de mare, sec bine de tot, dar mai ales simți prospețimea care-l face tonic. Cu 12 grade vol. de alcool în echilibru total cu aciditatea, acest vin se anunță un succes de piață. Față de calitățile vinului, asocierile culinare devin simple și la îndemâna oricui, pentru că e generos și plăcut în multe combinații. -7 papioane.
….Cel de al doilea vin este un roze franțuzesc. L-am încercat și pe cel de anul trecut și am și scris de-atunci. Elodie Rose Syrah 2013 produs de Domaine de Cantarelle și 
importat de SmartDrinks, surprinde mai întâi prin culoare. Acea culoare pală, după care tânjesc toți producătorii de roze, plăcută, delicată și prietenoasă. Nu insist asupra notelor de degustare, pentru că le regăsiți destul de reușite aici, dar aș marja pe relația de amiciție care se stabilește de la primul nas băgat în pahar și imediata dorință de a-l sorbi. Acest vin trezește curiozitatea și reușește să-ți placă de la prima înghițitură. Mă bucur că și în acest an confirmă să ne bucure pe deplin. +6,5 papioane.
….Nu vă mai țin de vorbă că mă grăbesc să ajung la ultima zi de târg pentru a descoperi şi alte vinuri. Sper eu ca propietarii și managerii de terase și restaurante să aibe în listele lor din vară tipurile astea de vinuri: prietenoase, plăcute și proaspete. Eu unul, tare m-aș bucura, iar prețurile vinurilor de mai sus sunt sigur că vor fi o surpriză plăcută pentru toată lumea. În primul rând pentru pentru iubitorii de vin cu bugete mici și medii.
….Noroc!
….RaSto
Poveștile Bucătăriei Românești -Episodul 3- Friptură de miel ca-n Banat
….
Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă? Obicei şi bucăţică sărbătorească, pulpa sau spata umplută a Paştelui bănătean e atât de gustoasă că-ţi ia minţile.
….Reţeta originală: 1 sfert de miel, spată sau pulpă, cu coaste cu tot / unt pentru prajit şi uns, vin dulce, ceapă şi usturoi verde, pieper boabe, boia.
….Între carne şi os se deschid cu cuţit fin buzunare. Friptura se sărează şi se lasă cam un ceas (mielul fiind fragred, nu se-ntăreşte ca alte cărnuri de la sare). Ceapa se toacă şi se căleşte împreuna cu măruntaiele, apoi totul se amestecă cu ouă , sare şi piper. Friptura: se umplu buzunăraşele, se presară ceva paprică, se unge cu unt şi se pune în tavă, cu vin, usturoi şi ceapă verde, piper. Se dă la cuptor încins, vreo 2 ore, stopind mereu cu apă sau cu vin şi sos din tavă.
….Faţă de cele de mai sus ne-am abătut foarte puţin, adică am renunţat la la măruntaiele de umplutură ale bietului miel, pe care le-am pus la drob și în plus, n-a ieșit friptură bănățeană, ci chitileană. În timpul elaborării minunii din cuptor, am trebăluit la o salată verde cu puţină ceapă şi mici bucaţele de ardei capia, dar mai ales m-am ocupat de aerarea unui vin roşu. Asta mi-a luat cel mai mult timp. Feteasca neagră 2011 de la Budureasca, 
dintr-o ediţie limitată la 400 de sticle. Vin roşu, deci! Beau atât de rar, încât trebuia să-mi fac curaj. Şi am avut.
….N-am făcut mai multe poze, pentru că nu ne-a ieșit platigul dorit, iar nerăbdarea gustării fripturii alături de musafiri ne-a alungat inspirația
….Combinaţie foarte reusită. Friptura de miel, aproape rumenită la cuptor şi un vin rubiniu, aproape gros, destul de aromat şi catifelat. Suficient de tainos şi vârtos, dar delicat în acelasi timp, cu fructe de pădure şi prune afumate discrete. Simţi şi ceva stejar, dar nu din calea afară, aşa că mi-am petrecut restul mesei sorbind cu decenţa un vin plăcut, dar la care mă abţin să acord papioane, experienţa mea cu vinurile roşii nefiind una care să dea sfaturi.
….Dar cum sărbătoarea unei mese excesiv de bogate ţine mult, am să ma opresc aici, pasca şi cozonacul fiind urmatoarele vedete ale unui show culinar prelungit şi la care se cerea schimbul de vin.
….Hristos A Înviat!
.
.
.
.
.
Comentarii recente