Asamblaj de succes
….Ei, cum ar fi ca patru zile legate într-un noiembrie viitor, România să fie gazda celei mai mari și importante Conferințe a Comunicatorilor de Vin din lume?
….
#DWCC – Digital Wine Communications Conference este un concept realizat de către trei oameni (Gabriella Reynes Opaz, Robert McIntosh şi Ryan Opaz.), care strânge odată pe an, într-o țară pe care o decid împreună, cei mai cunoscuți scriitori despre vin, Master of Wine, editori de reviste de specialitate, bloggeri și diversi apropiați ai vinului. Dacă în urmă cu șase ani, la startul conceptului, au reunit doar 38 de oameni, iata că la ultima întâlnire din Spania, au fost peste 290. De data asta, printre participanții “clasici” aflandu-se și importatori, mulți oameni de presă, enologi, critici de vin sau reprezentanți ai agențiilor de enoturism. Așa am cunoscut o comunitate de oameni terbil de dedicați vinului și care fiecare, acolo de unde vine, este un formator de opinie, fie că e din Polonia, SUA, Canada, Portugalia, Spania, Slovacia, Serbia, Hong-Kong, Ungaria, Belgia, Franța, Italia, Finlanda, Germania, Suedia și Dumnezeu mai știe de unde, că n-am reușit să vorbesc cu toti. Toată mulțimea asta de oameni degustă vinurile și vizitează cramele țării gazdă, stabilesc contacte și scriu în mediile lor despre ce-au văzut și ce-au băut, cât și depre locurile frumoase ale țării respective.
….
Paralel, s-a format un grup de Wine Lovers, la care m-am alăturat și eu anul trecut. Scrierile și reportajele despre conferința din Rioja se posteaza și acum, la mai bine de 4 luni de la terminarea evenimentului.
….Pentru mine, în afara excursiei, a degustărilor, a cunoașterii vinurilor locale, a oamenilor prezenți acolo, ceea ce a contat mult, a fost modul și stilul diferit despre cum se comunică despre vin, față de ceea ce se întâmplă la noi. Diverși vorbitori, cu ani de zile experiență în presă și cu blogguri de pe vremea inventării internetului, au o altă abordare și merita împărtășită: comunicatorii de vin trebuie să ajute în mod obiectiv vânzarea vinului.
….În noiembrie anul trecut, unul din organizatorii #DWCC ne-a vizitat cu ocazia Premiilor de Excelență Vinul.ro.
L-am avut oaspete și coleg de comisie pe Ryan Opaz, iar într-una din seri nu m-am putut abține să-l întreb: cum ar fi ca România să devină o posibilă gazda a acestei conferințe? Ce ne trebuie ca să facem mai bine cunoscut vinul românesc, soiurile și nu în ultimul rând România pe harta vinului? American fiind, Ryan nu a ezitat să răspundă simplu, sec și foarte sincer: aveți crame constituite în asociații puternice? Esti sigur că ele au nevoie de promovare internatională? Puteți gestiona organizatoric și logistic 300 de iubitori de vin pentru 4 zile? Și mai ales, ești convins că vreți asta? Mi-au ramas în minte întrebările lui până azi și mă întreb dacă nu cumva m-a mâncat unde nu trebuie, pentru că la câteva zile după ce a ajuns acasă (în Porto), Ryan mi-a scris, întrebându-mă foarte serios: te-ai mai gândit la ce m-ai întrebat?
….Cum pentru 2014 zarurile au fost aruncate pentruorganizarea ediției la Montreux (Elveția), stau să mă gândesc serios în ce măsură putem concura la un asemenea “cupaj” de evenimente, unde , din punctul meu de vedere, capacitatea de organizare a celor de la Vinul.ro, experiența celor de la A.D.A.R., influența organizatorilor I.W.C.B.-ului și alte entități cu viziune și interes pentru vinul românesc ar putea monta un asemenea “asamblaj” de succes.
….Iar pe tema asta, sigur voi mai scrie.
….RaSto
….Articol apărut in ultimul număr Vinul.ro
2 la pahar. Azi, cu Georgiana Avram
….
În turneul de la Iaşi din week-end-ul trecut m-am întâlnit cu Geo Avram. Puneam la cale întâlnirea asta de vreun an, aşa că nu am mai ratat întrevederea.
….Duminică ne-am pus pe povestit chiar în apropierea unui frumos wine bar vis-a-vis de Piața Unirii, pe nume Red Wine Bar, inaugurat de curând. Aveam cu mine un vin care mi-a plăcut de când l-am descoperit (în 2012), pe numele său Chateau La Verriere sauvignon blanc 2013. L-am deschis și lăsat un pic să ia aer, după care am început să-l descântăm, aflâd despre Geo, că târgovișteancă fiind, a petrecut în București o perioada a studiilor şi a formării profesionale în domeniul economic, iar după o întrerupere de un an în Germania, a revenit zurück, dar în …Iași. Şi cum orice om cu privirea clară şi minim simţ estetic ar fi spus despre Geo că în mod sigur lucrează în modeling sau fashion design, ei bine, nu… activează în industria vinului. Ha!
….
Nobless Concept este firma pe care Geo o conduce și care se ocupă cu comercializarea vinurilor produse la S.C.D.V.V. Am și vizitat depozitele firmei unde am găsit vinuri mai noi și mai vechi și unde am auzit că merlot-ul preferat al lui Radu Beligan se găsește aici, în Dealul Copoului. Printre soiurile ce „se liniștesc” poţi găsi Fetească Albă, Fetească Regală, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Riesling, Pinot Gris, Muscat Ottonel, Golia, Merlot, Cabernet Sauvignon, dar şi Golia, Şarba şi alte soiuri hibridizate de care nici nu auzisem. Stațiunea S.C.D.V.V. are o tradiție mare și merită să afli cât mai multe lucruri despre ce se întâmplă aici, dacă esti pasionat de vinuri.
….În timpul ăsta, ne mai dădeam cu părerea despre Verriere-ul din pahare și redescopeream aromele exotice de citrice cu tușă mai pronunțată de mango, dar și de ierburi uscate, mai ales fân. 
Verrierul de 2013 nu e departe de cel de anul trecut și-l găsim domol, cu aciditate ridicată, prietenos și cu alcoolul (13%) ascuns bine. Cele 7 papioane asupra cărora am căzut de accord, ne-au creat acea stare plăcută de confort și voie bună, așa încât, poveștile din lumea vinului zonal a căror tradiţie pleacă de zeci și zeci de ani o poți găsi ca o poveste cu zâne și feți frumoși ai locului. Iar mare parte din făurarii acestor lucruri au adăpostit toate secretele astea prin beciurile stațiunii din dealul Copoului, în sticle ce stau soldățește cu capul în ceară prăfuite și încă nedescoperite.
….Cu siguranță am să încerc și eu vinurile astea, care încet-încet își vor face loc și în magazinele specializate și în listele unor restaurante, pentru că încep să fie căutate.
….Succes, Geo!
….RaSto
Les vins de Cîrjoaia
.…
Cei de la Cotnari și-au făcut un obicei ca odată pe an (mereu în februarie) să se sfătuiască cu oameni din afara cramei asupra vinurilor pe care le au în pregătire pentru lansarea de anul acesta.
.…Așa că pe 22 februarie, puțin după ora 10.oo am început să dăm cu nasu-n probele de tanc, asupra tuturor vinurilor din reclota 2013, dar și unele din 2012 sau vinuri de vinotecă. Presă de vin, ADAR-iști, ONVPV-iști, somelieri, foști colaboratori ai cramei și bloggeri, ne-am aplecat serios asupra vinurilor produse în arealul Cotnariului. Așa că am stat cuminței la o masă mare și mai frumoasă decât cea din Palatul Victoria și am degustat cele peste 50 de vinuri în diferite stadii de evoluție. Lista completă și detaliată a vinurilor o gasiți la colegul Costachel, 
care a fost mult mai atent și priceput în ale fotografiei, el lipsind de la serata muzicală prelungită din seara precedentă.
.…După aproape 3 ore și ceva de degustări susținute, am concluzionat asupra celor mai bune 10 vinuri din Cotnari, iar Busuioaca de Bohotin sec 2013 ce urmează a fi îmbuteliată de Casa de Vinuri Cotnari, a cam luat caimacul zilei, clasându-se pe primul loc. O mențiune specială se impune și asupra unui aligote făcut de Casa Bilius, dar și a altor vinuri care mi-au plăcut mai mult: Frâncușa 2013 , Grasa de Cotnari Colocviu 2012 și Feteasca Neagră 2013.
….Discuțiile din jurul fiecărei clase de vinuri testate au făcut, pentru mine,
deliciul întâlnirii, pentru că e greu să nu remarci impresiile a 3 generații de oameni implicați și dedicați vinului de la Cotnari, poveștile (unele în versuri) și amintirile a 50 de ani de vinificație, care toate adunate înseamnă tradiție.
….Am încheiat vizita la Cotnari cu revederea frumoasei crame de lângă Castelul Vladoianu, ce pe vremuri străjuia întregul deal al Cîrjoaiei, loc unde astăzi se fac viitoarele vinuri de top ale Cotnariului și unde am să mă întorc mereu cu plăcere.
.…A votre sante!
.…RaSto!
Fabulă: Tânărul lup şi frumoasa vulpiţă
Zi frumoasă de iarnă prin munţii patriei, soare, ceva zăpadă şi bine-nţeles toată “spuma” pădurii aliniată pe pârtie. Deodată, toate privirile sunt îndreptate spre lupul tânăr, frumos de pică, lat în umeri, cu ochii negri şi migdalaţi întinşi pe toată faţa. Echipament de firma, mobil ultima generaţie şi pe deasupra la braţ cu o vulpiţă “fotomodeala” (cam “piţi” e adevărat), îmbrăcată toată numai în blană. Dacă lupul venise să arate ce schior periculos de priceput este, vulpiţa stătea atârnată de o masă din josul pârtiei, sorbindu-l din ochi pe alesul inimii, în faţă cu veşnicul pahar de apă plată cu lămâie, adresat fireşte celor ca ea.
Şi deodată începe lupul coborârea într-o viteză mirobolantă, schelălăind tot de plăcere, de nu era zău, nimeni ca el. Tot numai figuri, împroaşcă cu zăpadă un animal, două, răstoarnă alte câteva şi trece precum fulgerul pe lângă bătrânul vultur de-l îmbrăcă în omăt din cioc până în gheare. Asta o dată, de două ori, de trei, ce mai – parcă era zmeu nu lup! Era de bine ce să zic, că toate găinuşele de munte aveau limba până în clăpari de admiraţie la adresa tânărului lup. Dar, ca orice lucru frumos pe lumea asta, splendida zi se apropie de sfârşit şi toate animalele schioare şi nu numai, se adunară în barul din capătul pârtiei. Aici, pe refrene de muzică house de tremurau din ţâţâni pereţii, mesele şi capetele schiorilor, într-un abur de vin fiert cu felii de măr verde şi portocala, toată lumea se lauda cu aventurile de pe pârtie. Mai ales tânărul lup, care, orbit de atenţia tinerelor găinuşe, o cam neglija pe frumoasa vulpiţa ce stătea stingheră cu paharul de apă plată în faţă.
Dar, la un moment dat, vulpiţei îi căzură ochii pe o masă mai întunecată unde, bătrânul vultur dădea singur pe cioc oarece băutura cu bule. La o privire mai atentă vede cum vulturul îi face un semn discret cu Rolex-ul (că azi doar fraierii mai fac cu ochiul). Se uită la lup cum legumeşte de o oră aceeaşi cană ieftină de vin fiert, apoi la vulturul care bea cu nesaţ licoarea interesantă şi curiozitatea o împinge spre masa bătrânului vultur. De cum se aşeză, primi imediat şi ea un astfel de pahar, de o culoare galben pai strălucitoare, cu multe bule micuţe ce nu se mai opreau (perlaţie frumoasă şi de calitate, îi spuse vulturul cunoscător). Apoi mirosi băutura şi simţi imediat plăcutele arome de măr verde, citrice şi biscuiţi credea ea – care de fapt erau drojdii fine. Îşi face curaj, ia prima gură şi rămâne profund uimită. Niciodată nu mai băuse ceva atât de fin (că ea oricum nu bea decât apă cu lămâie), plăcut şi revigorant. Gustul acesta acrişor, catifelat şi atât de elegant îi plăcea la nebunie. Apoi o lovi o groaznică veselie şi printre hohote de râs nu apucă decât să întrebe ce este aceasta extraordinară minunăţie. Este un spumant de la Jidvei, pe numele său Romantine Brut zise vulturul, ceva asemănător cu şampania. Desigur, că până şi frumoasă vulpiţa auzise de şampanie, dar în pădurea ei nu exista aşa ceva (din motive de preţ) şi cu toate că dorea să mai comenteze subiectul, simţi cum o cuprinde o plăcuţă moleşeală. Plecă imediat însoţită de bătrânul vultur, lăsându-l astfel pe lup singur – singurel, lătrând la lună!
Morala: dacă eşti lup, nu fă pe vulturul că pierzi vulpiţă… şi ţi-o moleşeşte altul, sau: spumantul de la Jidvei, vultur te face dacă-l bei!
Bogdan
Mai multe
.
.
.
.
Comentarii recente