Les vins de Cîrjoaia
.…
Cei de la Cotnari și-au făcut un obicei ca odată pe an (mereu în februarie) să se sfătuiască cu oameni din afara cramei asupra vinurilor pe care le au în pregătire pentru lansarea de anul acesta.
.…Așa că pe 22 februarie, puțin după ora 10.oo am început să dăm cu nasu-n probele de tanc, asupra tuturor vinurilor din reclota 2013, dar și unele din 2012 sau vinuri de vinotecă. Presă de vin, ADAR-iști, ONVPV-iști, somelieri, foști colaboratori ai cramei și bloggeri, ne-am aplecat serios asupra vinurilor produse în arealul Cotnariului. Așa că am stat cuminței la o masă mare și mai frumoasă decât cea din Palatul Victoria și am degustat cele peste 50 de vinuri în diferite stadii de evoluție. Lista completă și detaliată a vinurilor o gasiți la colegul Costachel, 
care a fost mult mai atent și priceput în ale fotografiei, el lipsind de la serata muzicală prelungită din seara precedentă.
.…După aproape 3 ore și ceva de degustări susținute, am concluzionat asupra celor mai bune 10 vinuri din Cotnari, iar Busuioaca de Bohotin sec 2013 ce urmează a fi îmbuteliată de Casa de Vinuri Cotnari, a cam luat caimacul zilei, clasându-se pe primul loc. O mențiune specială se impune și asupra unui aligote făcut de Casa Bilius, dar și a altor vinuri care mi-au plăcut mai mult: Frâncușa 2013 , Grasa de Cotnari Colocviu 2012 și Feteasca Neagră 2013.
….Discuțiile din jurul fiecărei clase de vinuri testate au făcut, pentru mine,
deliciul întâlnirii, pentru că e greu să nu remarci impresiile a 3 generații de oameni implicați și dedicați vinului de la Cotnari, poveștile (unele în versuri) și amintirile a 50 de ani de vinificație, care toate adunate înseamnă tradiție.
….Am încheiat vizita la Cotnari cu revederea frumoasei crame de lângă Castelul Vladoianu, ce pe vremuri străjuia întregul deal al Cîrjoaiei, loc unde astăzi se fac viitoarele vinuri de top ale Cotnariului și unde am să mă întorc mereu cu plăcere.
.…A votre sante!
.…RaSto!
Fabulă: Tânărul lup şi frumoasa vulpiţă
Zi frumoasă de iarnă prin munţii patriei, soare, ceva zăpadă şi bine-nţeles toată “spuma” pădurii aliniată pe pârtie. Deodată, toate privirile sunt îndreptate spre lupul tânăr, frumos de pică, lat în umeri, cu ochii negri şi migdalaţi întinşi pe toată faţa. Echipament de firma, mobil ultima generaţie şi pe deasupra la braţ cu o vulpiţă “fotomodeala” (cam “piţi” e adevărat), îmbrăcată toată numai în blană. Dacă lupul venise să arate ce schior periculos de priceput este, vulpiţa stătea atârnată de o masă din josul pârtiei, sorbindu-l din ochi pe alesul inimii, în faţă cu veşnicul pahar de apă plată cu lămâie, adresat fireşte celor ca ea.
Şi deodată începe lupul coborârea într-o viteză mirobolantă, schelălăind tot de plăcere, de nu era zău, nimeni ca el. Tot numai figuri, împroaşcă cu zăpadă un animal, două, răstoarnă alte câteva şi trece precum fulgerul pe lângă bătrânul vultur de-l îmbrăcă în omăt din cioc până în gheare. Asta o dată, de două ori, de trei, ce mai – parcă era zmeu nu lup! Era de bine ce să zic, că toate găinuşele de munte aveau limba până în clăpari de admiraţie la adresa tânărului lup. Dar, ca orice lucru frumos pe lumea asta, splendida zi se apropie de sfârşit şi toate animalele schioare şi nu numai, se adunară în barul din capătul pârtiei. Aici, pe refrene de muzică house de tremurau din ţâţâni pereţii, mesele şi capetele schiorilor, într-un abur de vin fiert cu felii de măr verde şi portocala, toată lumea se lauda cu aventurile de pe pârtie. Mai ales tânărul lup, care, orbit de atenţia tinerelor găinuşe, o cam neglija pe frumoasa vulpiţa ce stătea stingheră cu paharul de apă plată în faţă.
Dar, la un moment dat, vulpiţei îi căzură ochii pe o masă mai întunecată unde, bătrânul vultur dădea singur pe cioc oarece băutura cu bule. La o privire mai atentă vede cum vulturul îi face un semn discret cu Rolex-ul (că azi doar fraierii mai fac cu ochiul). Se uită la lup cum legumeşte de o oră aceeaşi cană ieftină de vin fiert, apoi la vulturul care bea cu nesaţ licoarea interesantă şi curiozitatea o împinge spre masa bătrânului vultur. De cum se aşeză, primi imediat şi ea un astfel de pahar, de o culoare galben pai strălucitoare, cu multe bule micuţe ce nu se mai opreau (perlaţie frumoasă şi de calitate, îi spuse vulturul cunoscător). Apoi mirosi băutura şi simţi imediat plăcutele arome de măr verde, citrice şi biscuiţi credea ea – care de fapt erau drojdii fine. Îşi face curaj, ia prima gură şi rămâne profund uimită. Niciodată nu mai băuse ceva atât de fin (că ea oricum nu bea decât apă cu lămâie), plăcut şi revigorant. Gustul acesta acrişor, catifelat şi atât de elegant îi plăcea la nebunie. Apoi o lovi o groaznică veselie şi printre hohote de râs nu apucă decât să întrebe ce este aceasta extraordinară minunăţie. Este un spumant de la Jidvei, pe numele său Romantine Brut zise vulturul, ceva asemănător cu şampania. Desigur, că până şi frumoasă vulpiţa auzise de şampanie, dar în pădurea ei nu exista aşa ceva (din motive de preţ) şi cu toate că dorea să mai comenteze subiectul, simţi cum o cuprinde o plăcuţă moleşeală. Plecă imediat însoţită de bătrânul vultur, lăsându-l astfel pe lup singur – singurel, lătrând la lună!
Morala: dacă eşti lup, nu fă pe vulturul că pierzi vulpiţă… şi ţi-o moleşeşte altul, sau: spumantul de la Jidvei, vultur te face dacă-l bei!
Bogdan
Mai multeBucureşti, 22 Februarie!
Afară este o vreme câinească. Este burniţa, o atmosferă mohorâtă, apăsătoare şi pe deasupra oraşul este plin de bălţi şi noroaie. Aproape, condiţiile ideale de a nu ieşi din casă! Dacă se întâmplă să o faci, te înnămoleşti ca porcul şi inevitabil devii un pachet de draci. Nu de alta, dar maşinile te stropesc cu noroi din cap până în picioare, lumea urlă de zici că-i descreierata, ce mai…, un tablou apocaliptic.
Ca şi când toate acestea nu ar fi de ajuns, astăzi este şi o aglomeraţie ca înainte de Crăciun. Oraşul era blocat, circulaţia înţepenită şi peste tot sunt cozi ca-n vremea lui Ceauşescu. De ce? Este Sâmbăta Morţilor frate, în morţii… .
Şi eu, ce am făcut? Am ieşit la cumpărături, m-am îngrămădit şi îmboldit cu toate babele pământului prin magazine, m-am umplut de draci şi de noroi din cap până-n picioare şi aproape că am pierdut ziua de pomană. Nu am avut “sânge” să-mi termin cumpărăturile, că pe nesimţite s-a făcut ora 17.00 şi muream de foame (eram plecat de dimineaţă), iar pe deasupra, dacă aş mai fi rămas atârnat pe la vreo coadă, cu siguranţă vreo două babe împreună cu moşii lor, plecau în lumea celor drepţi. Şi ar fi fost păcat… Păcat pentru mine zic, că sunt băiat tânăr!
Aşadar, am lăsat totul baltă, m-am întors acasă şi am început să fac ceea ce trebuia de fapt. Adică să mănânc, să beau şi să mă simt bine.
Scurt de tot, am aruncat două cotlete de berbecuţ pe grătar şi în premieră am desfăcut două sticle de vin. Ambele sticle au fost cu vin roşu şi anume: Chateauneuf – du Pape, Domaine Barville 2007 şi Cuvee Charlotte 2010, S.E.R.V.E. Ambele sunt vinuri scumpe, primul putând fi achiziţionat de aici la 162 ron, cel de al doilea la 84,32 ron de aici.
Acum să vedem vinurile:
Chateauneuf – du Pape Domaine Barville 2007, alcool 14,5%
Culoare: rubinie cu o uşoară nuanţă cărămizie, limpiditate bună, dar puţin opac, nu foarte strălucitor.
Nas: persistenta medie, direct, cu fructe de pădure pentru început şi condimente din belşug, apoi ceva aromele terţiare de piele de animal şi sânge. Ce să spun, după părerea mea, aromele nu sunt foarte precise, foarte curate şi se simte mirosul de alcool etilic. Nu deranjant, dar se simte…
Gustul: amplu, bogat, gros, cu fructe de pădure uşor acrişoare, piper şi cuişoare. Aciditatea este bună, tanini fermi ce nu deranjează şi nici nu-ţi usucă gura. Alcoolul nu se simte absolut deloc. Finalul este lung şi elegant cu cireşe amare şi migdale. Un vin plăcut şi catifelat cu o structură excelentă, dar parcă puţin prea greoi pentru gustul meu.
Cuvee Charlotte 2010, S.E.R.V.E, alcool 14,5%
Culoare: rubinie, limpede şi strălucitoare.
Nas: începe tot cu fructe de pădure, poate şi puţină prună, mentă, ceva condimente. Dar, cu toate că vinul este tânăr şi încă nu au apărut aromele terţiare nasul este mai sofisticat, enigmatic, ce parcă te îmbie să-l descoperi. Este fin, curat şi cu un uşor iz plăcut de vanilie. Aromele acestui Cuvee Charlotte personal le apreciez mai mult decât ale primul vin, pe care le consider puţin cam dure, sau rustice, să zic.
Gustul: vine cu fructe de pădure, lemn dulce, piper şi o idee de scorţişoară. Aciditatea este bună, taninii integraţi, la fel şi alcoolul. La “corp” mi se pare că nu sta la fel de bine ca şi cel de mai sus, fiind mai “uşor” şi parcă finalul nu la fel de lung.
Dar, ca şi concluzie generală, chiar dacă Chateauneuf-ul – du Pape are o structură şi complexitate net superioară, gustul mult mai evoluat şi mai complex, personal eu prefer Cuvee-ul Charlotte fiind mai plăcut, mai elegant, mai uşor şi deci mai băubil. A fost o bucurie să-l întâlnesc tocmai astăzi, după neplăcerile avute şi vă asigur că mi-a redat imediat bună dispoziţie.
Bogdan
Mai multe
Pink on ice
….
Aproape săptămânal, la Fox Wine pe bulevardul Dacia în Bucureşti se întâmplă câte o degustare. De cele mai multe ori în premieră. Locul mic, dar primitor a găzduit ieri vinurile noi ale celor de la LacertA.
….Pe lângă Cuvee X, un cupaj de 4 soiuri albe (Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Rhein Riesling), am fost atras de noile rozeuri de 2013. Pink din gama Fine Wine și cel „clasic” RosE, adică fostul Riviera.
….Nu m-am putut abține și-am cumpărat o sticlă de Pink (37 lei), 
după care am plecat repede acasă să văd calificările pentru finala la patinaj de la Sochi. L-am mai răcit puțin și până să mă prind care-i treaba cu triplu Touloupe a USD-ului în USL, a început marele concurs olimpic. Fac o poză romantică la sticlă și dau cu buzna cu „laboratorul” în vinul roze, care se dedă la ochi ca având o culoare de sirop de capșune sau cireșe, că nu m-am decis încă. Miros foarte plăcut și tentant al syrah-ului din care e făcut, cu arome de fructe roșii de pădure și citrice cât cuprinde. În timp ce publicul patinoarului aplauda frenetic o rusoaică (mare candidată la medalia de aur), dădeam și eu din mânuțe ca foca, pentru că vinul începea să-mi placă. Ce dacă e demisec?! E rotund, delicat și chiar dacă Mihai Baniță nu se dezminte și a potrivit alcoolul cum îi place lui (14%), nu-ți dai seama pe unde l-a ascuns, pentru că aciditatea e cât trebuie. Ritmul apaluzelor se potriveau până când la primul Flip cu triplu Rittberger, dă puștoaica cu zadnița de gheață. Liniște… și gustul dulceag se amestecă cu tușe acrișoare, ceea ce-l face foarte agreabil în condițiile în care e foarte bine răcit.
….
Din celălalt „laborator” din casă, venea un miros de pulpițe de pui perpelite în tigaie, dar nu mă îndur să nu văd noua variantă a Suryei Bonaly a Franței, pe numele ei Mae Berenice Meite – o patinatoare cu alură de wrestlig. Avantajul patinatorilor de culoare este că toată „focusarea” se duce spre ei, dezavantajul fiind că atunci când după un element mai dificil pun mâna pe gheață se vede al naibi de clar.
….Cum clar îmi este că acest Pink, cu aproape 6,5 
papioane,va fi un hit al verii şi ar fi bine ca doamnele să nu creadă niciun moment că e un vin ușor, de povești pe terasă, pentru că dacă îl beau repede și neînsoțit de ceva mâncare sau măcar ceva mizilic, vor face în drum spre casă mai multe elemente acrobatice ce le vor purta numele, iar specialiștii nu cred că sunt pregătiți pentru asta.
….Noroc,
….RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente