Vinul face bine
….Titlul de mai sus nu e parafrazarea unei reclame TV de succes din zilele astea.
….Luna trecuta am fost la târgul de vinuri VinCe din Budapesta, alături de un grup de iubitori de vin timişoreni strânşi în jurul lui Zoltán Szövérdfi-Szép, care coordonează câteva programe ale unui ONG şi despre care, probabil, nu ați auzit încă: cevadespus.ro
….Unul din proiectele sale se numeşte „20 pentru Pavel”. Care e legatura cu vinul? Lunar Zoli strânge minim 20 de persoane la o degustare de vin ale unei anumite crame sau case de vinuri.
Producătorul pune la dispoziţie GRATUIT vinurile sale, iar cei 20 achită contravaloarea a 50 lei, bani care ajung la familia lui Pavel David, un băieţel de 4 ani, care suferă de autism. Costul lunar al terapiei pentu Pavel este în jur de 1500 de lei, sumă care nu e la îndemâna oricui în vremurile astea. De remarcat e că nu puţine crame au răspuns foarte repede şi fără rezerve și mă bucur să le enumăr: Crama Rotenberg, Crama Oprișor, Cramele Recaș, Cramele Halewood, Vinarte, Petro Vaselo, Davino (Unicom Ceptura), Corcova, SERVE, Villa Vinea, Gramma și Casa de Vinuri Cotnari. Nu demult, Zoli a inaugurat un blog despre vinuri numit ROvinHUd, unde scrie despre vinuri românești, ungurești și nu numai.
….Ascultând istoria proiectului și pasiunea lui Zoli pentru vin, precum și a celorlalți membri ai grupului, drumul cu microbuzul de la Timișoara la Budapesta nu mi s-a părut așa de lung. Mi-au trecut prin minte o grămadă de lucruri, pentru că povestea lui Pavel, dar și disponibilitatea celor cu care eram pe drum, m-a cam înmuiat. În cele trei zile de vizitat târgul de vinuri din centrul Budapestei, gândul mi-a stat mai mult la ideea timişorenilor.
….Nu mi-a luat mult timp să mă hotărăsc să dau și eu o mână de ajutor, 
conectând împătimiții de vin din jurul blogului nostru vin2.ro la acest caz. Primul proiect comun agreat cu Zoli va fi pe 9 aprilie (în București la Casa Basarab), când vom avea o degustare duplex București-Timișoara, în aceeași zi, la aceeași oră și interconectată live prin camere video pe internet. Astfel, îl vom cunoaște pe Pavel și familia sa, dar și pe degustătorii cu suflet din Timișoara, toți reuniți în dorința de a ajuta un copil şi nu numai. Vom avea aceleași vinuri și aceeași frumoasă cauză.
….Din păcate, în România sunt mulți astfel de copii și puțini oameni și vinuri care să susțină ceea ce statul – neputincios sau prea puțin preocupat – ar trebui să facă. Dar dacă ideea noastră va avea succes, nu am nicio îndoială că și alte asemenea “cluburi” vor susține cu bucurie acest proiect sau altele asemănatoare. Promit să vă ţin la curent. Importanţi sunt primii paşi.
….Revin și închei: Vinul face bine!
….RaSto
….P.S. Le multumesc celor de la revista Vinul.ro pentru publicarea acestui articolul. Revista a aparut chiar azi.
La Vie En Rose
….Despre punctele bune sau slabe ale Good Wine de abia încheiat vor scrie alții, dacă n-au și facut-o. Eu m-am bucurat că în ultimele două zile de martie chiar a venit primăvara. Soare din belșug și 19 grade Celsius. În afară de asta, s-a dat și dezlegare la vinurile proaspete făcute în 2012 și nu sunt puține. M-am mai bucurat de revederea amicilor de la Clubul Degustătorilor Neautorizați din Cluj, de revederea cu mai mulți bloggeri de vin, de participanții la standurile producatorilor și mulți alți cunoscuți cu care nu mă mai văzusem din toamnă.
….Una din noutațile târgului de-acum, ce merită scoasă în evidență, ar fi lansarea unui vin pe care îl așteptam de ceva vreme: Busuioaca de Bohotin – Colocviu la Paris vinificată în sec de la Casa de Vinuri Cotnari. 
Am tot auzit de intenția de completare a gamei, am tot așteptat și în sfârșit, iată-l lansat. Cu o sticlă speciala, frumoasa, asa cum ne-au obisnuit vinurie premium din gama Colocviu, uite c-au pus si Parisul pe harta Colocviilor. Și eticheta e neobișnuită și cred că foarte greu de realizat. Chiar sunt curios unde s-a facut? Culoarea vinului e de un roze somoniu, cu tente de sirop diluat de zmeură și capșune. Despre nas, nu-i de spus prea mult, pentru că are acea aromă de busuioacă, cu care în vremea studenției ne clăteam gurile pe de gros. Atunci, erau acele “vinuri” dulci, cleioase, pe vremea când ficatul ne suporta orice. Ei bine, de data asta, după ce vârsta și statutul au început să ne rafineze puțin gusturile, nu prea mai putem duce la gură decât vinuri seci, cu foarte mici exceptii. BB-ul ăsta nou iți umple nasul de flori, dar evident, mai mult de busuioc proaspăt, creând niște așteptări pentru gust. Închizi ochii și ducând paharul la gură te trezești cu un atac foarte acid. Simți eleganța și rafinamentul vinului, nu-ți dai seama dacă e tare sau nu în alcool (13,5), fiind echilibrat, dar e foarte sec. Dacă ar fi după mine, parcă i-as mai fi lăsat 1-1,5 grame de rest de zahăr. La a doua înghițitură te obișnuiești cu el. Intră mai bine pentru că ești pregatit psihic pentru ce urmează să vină la papile.
….Dar și lansarea vinului a fost neobișnuită, pentru că sâmbătă, pe 30, am asistat la o oră de concert autentic al Izabelei Barbu (Jezebel), acompaniata la pian de Alexandru Burcă. Chansonettele pariziene îmbinate cu melodiile vechiului mic Paris s-au îmbinat foarte bine cu spiritual vinului, completând nota de eleganța binemeritată. Poate că cei de la standurile vecine să fi fost oarecum bruiati în prezentarile lor, dar sunt convins că viitoarele lansări vor urma acest model: muzical. Se spune despre vin că e bun, atunci când e băut la anumite temperaturi, asociat cu o gastronomie potrivită și însotit de persoanele care-ți plac. Și aș mai adăuga că starea perfectă e dată și de muzica potrivită, creând premize pentru momente de La Vie En Rose. Ceea ce datorită Izabelei, am avut. Iar efectul s-a vazut la standul Ecce Vinum, unde pe la ora 16.3o, Busuioaca de Bohotin Colocviu la Paris era demult vandută.
….Modelele de succes nu trebuie reinventate, ci doar aplicate.
….RaSto
Ninge…
….Afară ninge, aşa că am desfăcut o sticlă de vin roşu spaniol, pe numele lui: Cantos de Valpiedra – 2009 – Rioja. Ce să pun pe masă alături de ea, mă gândesc? Bag un pui de ţară la cuptor, desfac sticla de vin şi aştept.
….Acum, până este gata puiul, o să vă povestesc ceva despre vin: este făcut din struguri Tempranillo 100% proveniţi din zona Rioja, de pe o plantaţie de 80 hectare. Cică este cules manual şi ţinut în butoaie de stejar franţuzesc şi american 12 luni. Costă prin Spania aproximativ 9 euro (40 ron), are 88 puncte Parker şi 90 puncte Wine Spectator.
….Este un vin opac, cu o culoare rubiniu cărămizie. Mă mai învârt, mai trag de timp, dar până la urmă tot bag nasul în el! Are o aromă de fructe de pădure, mure mai exact, vanilie şi condiment (piper negru şi nucşoară). Una peste alta “nasul” este destul de fresh şi intens aş putea spune.
….M-am plictisit, aşa că pe pui să-l aştepte mă-sa, că eu mă apuc de băut!
….Aşadar primul atac este acrişor cu mult fruct, suculent, cu o aciditate foarte bună, tanini eleganţi şi deloc deranjanţi. Are o structură excelentă, e foarte corpolent, finalul este mediu cu capucino, urmat de prune cărnoase. Hm-mm!
….Nu ştiu ce să vă zic, mă mai joc cu paharul, îl mai învârt, mai gust…
…Da, este un vin foarte bun, dar nu are nimic deosebit care să mă facă să-l mai cumpăr. Este acolo “în pluton”, nimic de zis, dar nu iese în faţă cu absolut nimic. E şters! Nu mi-a lăsat nici o…
….Bagă-mi…, am ars puiul! Vreme de rahat, pui de rahat, seara de rahat!
….Hai salut!
….Bogdan
Pachețele de primăvară
….Sigur că da! Dacă anotimpul cu pricina nu mai vine, vreau să am “primăvara” măcar pe masa din living. Să mă bucur de ea până îmi pocnesc maţele, să mă uit pe fereastră şi să mă minunez de vremea infecta de afară, atât eu cât şi motanul personal, care nu vrea să iasă afară nici împins cu piciorul.
….Dar, să trecem la pacheţelele de primăvară: nu le-am preferat decât pe cele cu legume, cu carne de vită, porc şi pui. Aşa, să moară vecinii de ciudă şi toţi nutriţioniştii de pe pământ, că m-am săturat de tot felul de diete şi regimuri de viaţă sănătoase. Acum vreau să mănânc gustos! Vreau să văd mormane de pacheţele de primăvară în faţă şi să nu mă opresc decât atunci când mă simt mort. Că vorba aceea: “decât o viaţă cioară, mai bine o zi vultur”! Şi mâine o iau de la capăt…, bine-nţeles cu dieta, nu cu pacheţelele.
….Şi ca să fie balul, bal am deschis şi o sticlă de vin. Ce vin a mers de minune? Aveţi dreptate: Edoardo Miroglio PDO Nova Zagora – Pinot Nero 2009 Reserve. O găsiţi pe site-ul www.vinibuoni.ro şi costă aproximativ 68 ron.
….Este un vin cu o culoare rubiniu cărămizie, strălucitoare şi cu o limpiditate bună. Nasul începe cu fum şi ciocolată, apoi apar arome cu dulceaţă de cireşe amare, coacăze roşii de pădure şi ceva condiment. Personal mă bucuram dacă era tocmai invers, preferând întâi fructul şi apoi pe plan secund fumul şi vanilia, pentru a nu lăsa impresia de vin greu, extractiv cum se întâmplă acum.
….Dar, gustul… surpriză! Băut pe la 12-14 grade Celsius (mie mi-a plăcut la această temperatură), este foarte plăcut, răcoritor şi foarte prietenos. Are un corp mediu, delicat, aciditatea bună şi alcoolul integrat (alcool 14%). Finalul este destul de lung cu fruct şi o tuşă fină de migdala. Un vin bun, pe care-l recomand. A mers de minune cu pacheţelele de primăvară fiind un vin uşor de descoperit, băubil şi plăcut. Te face să te bucuri de fiecare înghiţitură, de gustul acrişor cu mult fruct, mai ales că merge băut atât la masa cât şi singur, ţinând cont de taninii foarte prietenoşi aproape imperceptibili.
….Nu ştiu câte papioane îi poate da Răzvan, dar eu sigur aş da toate papioanele pe care le deţin pentru încă o sticlă! Sau, mai bine două sticle, pentru că le-a plăcut şi prietenilor mei!
Bogdan
.
.
.
.
.
Comentarii recente