”Muzica e ca vinul… te poate îmbăta!”
…Pe 14 și 15 septembrie, vinul, muzica și cultura moldovenească s-au reîntâlnit în spațiul natural oferit de Lagoo-Snagov, la cea de-a doua ediție a Festivalului Vinului Moldovei, organizat de Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV), care reunește toate cramele din Republica Moldova sub brandul de țară Vinul Moldovei. O legendă vie. Mihail, binecunoscut autor si interpretul melodiilor ‘Ma ucide ea’ si ‘Who you are’ s-a bucurat de atmosfera frumoasa si de publicul cald de la Lagoo.
Ai fost pentru prima dată la Festivalul Vinului Moldovenesc?
Mihail: Da, pentru prima dată, m-am simțit foarte bine, am avut parte de o briză de vară, oamenii sunt foarte călduroși, a fost o experiență foarte frumoasă.
Ti se pare diferită atmosfera la genul acesta de festival, decât la un festival de muzică?
Mihail: Oamenii sunt mai bine încălziți, cred. Nu știu dacă pot să disting așa atmosfera față de un alt festival, dar vreau să spun că astăzi am avut parte de un public frumos. Realizezi de obicei dacă ai un public frumos după prima sau a doua piesă, dacă reușești să te conectezi cu oamenii. Și am sentimentul că ne-am conectat în seara asta.
Ce părere ai de asocierea între muzică și vin?
Mihail: E foarte frumoasă. Muzica e ca și vinul, te poate îmbăta. Nu ar fi vinul atât de bun fără muzică!
Ce vin s-ar potrivi muzicii tale?
Mihail: Depinde de zi, de stare, vinul roșu sec, s-ar lega frumos.
Cum ți se pare ideea unui festival al vinului moldovenesc în România?
Mihail: Ținând cont că avem în Moldova foarte multe vinuri bune și e important și binevenit acest lucru, pentru că oamenii au nevoie de atenție, de expunere, pentru că sunt foarte buni în ceea ce fac. Eu am copilărit în Republica Moldova, am crescut la țară, am cules vie toată viața, am făcut vin cu bunicul, cu părinții mei. Nu am băut ca ei, dar… Vinul e un subiect foarte bogat și ofertant. Oamenii o fac cu suflet și cu pasiune, asta e cert!
Iași, un oraș (ex) Travagant
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Săptămâna trecută am avut un week-end din ciclul să ne cunoaștem țara. 
Cum auzisem că Iași-ul este un oraș frumos, am zis că este o bună ocazie să-l cunoaștem, mai ales că aveam copiii plecați în tabără.
—-Trezit la 5.30, plecat la 6 din București spre Vaslui cu o primă oprire la monumentul de la Podul Înalt, vizibil din drum, dar fără sa fie semnalizat de vreun indicator. Un bazin cu apă 
verzuie în care artezienele erau scoase din funcție, în care mătasea broaștei și pet-uri plutitoare ne întâmpinau tipic românesc. Un monument impunător, cu o flacără aprinsă, basoreliefuri cu imagini din istoria glorioasă de acum peste 500 de ani acompaniate de omniprezentele coji de semințe de floarea soarelui care formau un covor dizgrațios și cu coșurile de gunoi pline ochi. Noroc cu panorama care devenea vizibilă după ce urcai câteva zeci de scări.
—-Apoi am făcut un scurt popas de cafea în orașul toporului….Vaslui, unde am regăsit un palat Mavrocordat în ruine (tipic, ca și în alte zone din țară), 
dar care mai păstra ceva din măreția de odinioară. Păcat de steagurile tricolore înfipte cam nefericit pe fațadă….din ciclul rupt în fund, dar cu nasul pe sus!
—-Am continuat drumul spre vechea capitală a Moldovei – Iași, ajungand în jurul prânzului, astfel că după o scurtă vizita la bojdeuca lui Creangă și în parcul Copou am luat masa la Bolta Rece. Prețuri decente (spre incredibil de mici), mâncare OK (fără pretenții de fine dining), iar cum mai aveam de condus, am băut doar apă.
—-Ne-am scos pârleala cu băutura spre seară, după ce am vizitat principalele obiective ale orașului pe o căldură nădușitoare (Palatul Culturii este o bijuterie, dar nici pe partea ecumenică nu stau rău, chiar dacă nu sunteți prea evlavioși merită să vedeți biserica Trei Ierarhi, catedrala Mitropolitană sau mânăstirea Golia….dar și Teatrul Național arăta bine din exterior….în interior ajungând prea târziu pentru a-l vizita).
—-Cina am luat-o la un local de care auzisem, dar la care abia acum am reușit să ajungem. Travagant, plasat la parterul unuia din blocurile dintr-un complex rezidențial mai de fițe al Iași-ului, nu foarte central, dar liniștit, curat și așa cum aveam să vedem foarte atrăgător!
—-Cum eram hotărâți să încercam doar vinuri roșii, ajutați și de răcorirea de seară, am lăsat personalul localului să facă selecția de brânzeturi de început, funcție de vinurile la pahar alese de noi din selecția oferită.
—-Astfel că alături de un Pinot Noir Secret de famille, Bourgogne Cote D’or 2017, 
Albert Bichot tipic până în măduva oaselor, suculent și plin de cireșe coapte, au poposit un Tomme în crustă de ierburi, un Comte maturat (nu găsiți în Carrefour sau Cora așa ceva), Tomme Chevre-Brebis (oaie+capră….excepțional) și pe final o brânză belgiană mai „puturoasă” Herve. Cum finețea și eleganța Pinot-ului probabil că nu ar fi făcut față fără ajutoare, am considerat că un Chianti Classico 2015
de la Castello di Verazzano ar acompania fericit platourile de brânzeturi. Și nu ne-am înșelat, aciditatea tipică Sangiovese completată de notele elegante de fructe roșii acompaniind perfect platoul de brânzeturi.
—-Cum nici brânzeturile, nici nucile de pe platou nu ne-au astâmpărat foamea generată totuși de o zi încărcată, am decis că ne trebuie și un fel principal. Astfel că un mușchi de vită cu cartofi raclette și niște paste quattro formaggi au fost alegerea noastră, dar care cereau ceva vinuri bune alături.
—-Am ales un vin spaniol, Albret Garnacha 2015 din Navarra și unul de-al nostru, Licorna Feteasca Neagra 2017. Spaniolul cu un alcool (14,5%) foarte bine integrat, fructat echilibrat a fost perfect la ce am mâncat. 
La Serafim am observat o ușoară imaturitate, cu un alcool ( 14 % declarat) care face vinul greoi pe măsură ce se încălzește, dar per ansamblu este OK, însă care mai necesită timp să se așeze, acum fiind clar în umbra celebrului 2015.
—-De apreciat faptul că atât la antre-uri cât și la felul principal personalul a venit să spună câteva cuvinte atât despre vinuri, cât și despre brânzeturi, observându-se clar că sunt în temă și cineva s-a străduit să-i instruiască (aș vrea să regăsesc această atitudine în cât mai multe restaurante de pe la noi).
—-La Travagant găsești o selecție bogată de brănzeturi (peste 45!), vinuri nenumărate, dar și produse de băcănie, multe din zona mediteraneeană (paste, sosuri, măsline, oțet balsamic, o selecție de mustar-uri de excepție etc).
—-Este adevărat că prețurile sunt peste medie…dar noblesse oblige!
—-Oricum, o vizită în „dulșele” târg al Ieșilor trebuie însoțită de o vizită la Travagant…vorba lui Guguță!
Ziua în care vine Schilcher-ul
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-De 3 ani de când merg regulat în Graz, am luat contact tot mai des cu vinurile locale, astfel că am deja unele favorite. Totuși, până în acest an am evitat cu cerbicie un rose intens colorat, obținut dintr-un strugure cvasinecunoscut (Blauer Wildbacher), care se produce doar într-o anumită regiune din vestul provinciei 
Steiermark (celebră pentru vinurile albe realizate în principal din Sauvignon Blanc, Welschriesling – Riesling Italian, Morillon – Chardonnay sau Gelber Muskateler). Schilcher este numele acestui vin rose, a cărui culoare mă făcuse să-l sar pana acum, eu fiind fan declarat al stilului Provence.
—-Însă, 
anul acesta, gazdele noastre ne-au inclus în program o vizită la „festivalul” dedicat acestui vin, intitulat (cam ca pe la noi) „Zilele vinului Schilcher din Stainz”. Cred că am fost inspirat să amân întâlnirea cu acest vin, deoarece abia din 2018 Weststeirmark a primit titulatura DAC (Districtus Austrie Controllatus).
—-Am început sa tatonez terenul cu un Schilcher frizzante de la crama Wiedersilli surprinzător de fresh, cu o aciditate plăcută, ușor fructat și care putea fi încadrat la categoria „brut” după zaharul sesizat.
—-Am continuat cu un vin liniștit, Schilcher Gaisseregg foarte răcoritor, lejer (12% alcool), cu note extrem de fine de fructe rosii (coacăze, căpșune) cu o aciditate fermă…. care m-a făcut să mă îndrept rapid către unul dintre standurile cu mâncare (era și ora prânzului), pe lângă care trecusem și de la care veneau arome îmbietoare. Bucătăria austriacă nu abundă în produse, dar pe lângă clasicele șnițele, ciolane de porc și multe feluri de carnați, aici mai găseai o tocăniță de gălbiori cu sos roșu sau un fel de ciulama de ciuperci cu smântână (se pare că în august ciupercile sunt produsul lunii).
—-Ca un scurt intermezzo am degustat și un Weissburgunder (Pinot Blanc) de la aceeași cramă. 
Ușor floral, tot cu numai 12% alcool, o aciditate moderată, per total mi s-a părut un pic cam apos, dar cum era destul de cald s-a dus repede. Am asistat apoi la un miniconcert al orchestrei locale, cu muzică și dansuri tradiționale austriece interpretate de artiști locali. După multe palme pe călcâie 
și obraji aplicate între dansatori, mi s-a făcut sete și am ajuns la crama Friedrich, dedicată 100 % vinurilor Schilcher. Aproape 10 sortimente de vin realizate din același Blauer Wildbacher, cu diverse niveluri de zahăr și surpriză, singurul loc unde am văzut rose a la Provence (la culoare)! Totuși cuprins de o subită evlavie (datorată probabil faptului că urma să conduc vreo 50 km……cu ceva Schilcher la bord), am ales tot un rose intens colorat, intitulat sugestiv Pius. 
Doar 11% alcool, dar cu o aciditate vioaie completată de o plăcută tentă de fructe roșii coapte și un postgust nesperat de lung. A fost de departe cel mai bun rose al festivalului.
—-Am sărit peste variantele Schilcher bowle (vin cu fructe – zmeură proaspătă in special-un fel de Sangria) sau Schilcherol (Aperol-ul local) , băuturi însă la mare căutare printre urmașele Evei.
—-Ca să ne revenim după degustare, am fost la o plimbare 
cu mocănița, unde am descoperit o locomotivă cu aburi fabricată la Reghin in 1944! Dar nici aici nu am scăpat, înainte de plecare fiind îmbiați cu un pahar de spritz rose!
—-În concluzie, o experiență interesantă care a reconfirmat faptul că nu este bine să ai prejudecăți… in lumea vinului.
Chardonnay 2018 Conu Albu Crama Viișoara
—-Vinul provine din zona de sud a Dobrogei, de lângă Cobadin, mai exact Viișoara. Nu știu ce tip de terroir au ei acolo și prin ce mijloace au zdrobit ei strugurii, dar dacă ai chef de-un vin prietenos și suplu de vară nebaricat, ar fi bine să vă îndreptați atenția și spre acest Chardonnay cu un ușor iz de lume nouă… Plin de tipicitate de soi, aciditate susținută, corp aproape mediu și mătăsos,
gustos precum mixul de caise și piersici aproape coapte și cu postgust destul de lung. Vesel, plăcut la chip, nas și gust, pentru mine este un best-buy în vara lui 2019. Probabil că asta au gasit și jurații IWCB de anul ăsta acordându-i punctaj pentru medalia de aur. +85 puncte de la mine pentru maxim 28 RON pe raftul magazinului din București al cramei.
Cu bine,
RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente