Viognier grecesc
—–
Masa de Anul Nou mi-a dat ocazia sa incerc cateva vinuri noi pentru mine.
—-Pe langa joaca de-a bucatareala, am avut posibilitatea sa experimentez cateva pairing-uri cu vinuri care se anuntau de success. Se spune ca e bine sa mananci peste la cumpana dintre ani. S-a facut! 
File de somon “bandajat” in bacon si cu un simplist piure de carofi, iar in pahar un viognier Ktima Gerovassiliou 2014.
—-Ca sa fiu sincer, n-am mai incercat viognier grecesc niciodata, eu fiind un amator al acestui soi (cam răruț pe la noi). Frumoasa culoare: galben-verzui stralucitor. Arome placute de verdeturi, fructe albe necoapte care dezvolta o mare prospetime.
—-Un vin sec bine de tot, destul de plin, corpolent, dar vesel. La fiecare inghititura iti dai seama cat de revigorant devine si ce bine se “asorteaza” cu fileul din farfurie. Chiar daca are 13,5 vol. de alcool e un vin bine lucrat, fin si carcterizat prin eleganta. Poate ca mi l-as fi dorit cu o usoara aciditate mai ridicata, ce l-ar fi dus spre +7papioane.
—-RaSto
Who gives a crap…
—-De curând am citit articolul ”Who gives a crap about wine bloggers”? de Matt McGinnis. Titlul este extrem de incitant și se vede clar că autorul are experiență în a scrie, dar mai ales în a stârni interesul pentru un articol. 
—-Citind, apare întrebarea pe care mulți din industria de vin, critici, pomotori sau jurnaliști o tot pun: Cât de important este ce se scrie despre vinuri pe internet? Au bloggerii de vin vreo influență asupra pieței?
—-Și ca să o iau pe scurtătură, sar și peste articolul lui Jamie Goode (de la care a plecat toată stârneala) ca să ajung la cestiune: în România, “scriitura” de pe net despre vinuri aduce vreun beneficiu consumatorului de rând, producatorilor, vreunei verigi din lanțul de vânzare… cuiva? Sau e așa cum zic ăștia în articole… e o chestiune de ego,
iar bloggerii “ își dau cu păr pe piept” public în fața amicilor, rudelor și vecinilor de pe scară?
—-Există o oarecare risipă de efort din partea bloggerilor. De timp (mai ales), de imaginație (la unii), de bani (uneori) și te intrebi dacă cineva valorizează tot scremutul ăsta, dacă se face în folosul cuiva sau este doar un big efort de self-esteem?
—-Cine a avut curiozitatea să citească despre ce se întâmplă la Wine Bloggers Conference sau DWCC (de curând la a 8-a ediție – Plovdiv) ar putea să înteleagă mai bine că rolul presei de specialitate și a PR-iștilor “arondați” cramelor este binișor preluat de “illuminati”.
—-Bugetele din ce în ce mai drămuite ale producatorilor, lipsa personalului cel mai potrivit pentru inițierea și realizarea evenimentelor de lansare, de promovare (cu bătaie lungă în spre vânzare) au făcut ca acest “canal” de comunicare – cu bloggerii – să fie unul mai facil, mai puțin costisitor și cu aer de transparență și obiectivitate.
—-Mai mult, cea mai mare parte din ei au căpătat cunoștințe din ce în ce mai temeinice despre tradiția, producerea, marketingul, promovarea și vânzarea vinurilor dobândind o bază solidă de nivel internțional.
—-Activitatea câtorva dintre ei nu se rezumă la o zonă viticolă sau o nișă, participând la întâlniri importante, unde schimbul de experiență devine esențial, ca să nu mai vorbim de conexiunile, relațiile și legăturile ce depașesc nivelul rețelelor de socializare.
—-Mesajul producatorilor poate ajunge mai clar și ușor la consumator tocmai datorită faptului că acesta vine personalizat prin intermediul unui autor pe care aceștia îl citesc frecvent.
—-Dacă mai puneți la socoteală și activitatile extra-bloggareală, referindu-mă la inițierea degustărilor și excursiilor la crame, organizarea unor cluburi de degustare, mici sau mari concursuri, verticale, promovarea unor evenimente (masterclass-uri, târguri, alte evenimente), atunci veți putea cântari mai ușor utilitatea sau importanța în piață a persoanelor cu pornire literară bahică.
—-Dar cum nu toți sunt la fel, atât cititorii, cât și cei interesați direct de fenomen pot alege
între stilul “știrilor de la ora 5”- unde tot ce nu pot ei întelege sau nu le este pe plac, devine câh, pute și merită mânjit – sau stilul unei informații diferite, obiective, fără sânge în ochi și cu propuneri constructive – ajutând industria despre care scrie. Desigur, tehnologia și vremurile (în general) ne-au înzestrat cu telecomanda care ne ajută să alegem ce ne place și putem aprecia ce ne face bine.
—-Lucrurile se vor limpezi candva, pentru ca toată lumea știe că ”binili învinge” și până atunci… să ridicam un pahar, zic!
—-Sărbători fericite și La Multi Ani!
—-RaSto
In estul Siciliei. Ziua 4
—-Ulitma zi de Sicilia estica ne-a adus de toate…
—-Dupa scurtul breakfast din frumosul resort de langa Acireale, am dat fuga la ultimul loc de intalnire cu #winelover-ii. Crama Fischetti. Un domeniu de vis, unde vinurile se fac dupa metode stravechi folosind (si acum) pentru presare o imensa pârghie de lemn si presa din piatra!!! Fiind un estate cu rezonanta istorica, a tinut sa fie host-ul unei degustari care a gazduit mai multi producatori din jurul Etnei. Am luat la “analiza” mai multe vinuri, iar reintalnirea cu Gina Russo am luat-o ca un bonus pentru ultima zi in Sicilia.
—-
Si pentru ca multi plecau spre casele din lumea larga, am scurtat programul, ne-am asezat din nou la happy poza de grup Ne-am luat la revedere de la prieteni, de la gazde si organizatori , promitand ca cel mai tarziu ne-om revedea la Atena – 14 februarie – 4th-#winelover Celebration, si-am dat bice Fiatului sa vedem si litoralul si ce-om mai putea din Catania pana la decolare.
—-Dupa ce ne-am balacit pana la glezne, afara fiind mai mult de 25 de grade, am intrat in Catania, 
am mancat la o terasa si-am parcat in apropierea centrului. O cafea, o…macarone… doua poze, un mic shopping, ca turistii. Soare, zambete largi pentru ca petrecusem zile frumoase in Sicilia, dar asta pana am ajuns sa predam Fiat-ul Cubo la firma de rent… scotand bagajele si pregatindu-le pentru imbarcare, se-aude: N-am incarcatorul de mobil… Nici laptopul… Dar pantofii mei cu toc?… Bijuteriile?…
—-
Le-am cautat in toate colturile, dar nimic! Singurul nemafiotat am fost eu, care aveam rucsacul cu laptop in interiorul masinii si nu in portbagaj… Cosmin si Diana fusesera robbed in cel mai pur stil Sicilian… S-au spus cuvinte grele, ardelenesti, de suduială… Dar le-am inteles pe toate. Mie mi-a fost frica doar pentru vinurile cumparate de pe-acolo, care le-am gasit stand cuminti in geamantan… Uf…
—-Am lasat frumoasa Sicilie (a carei Etna fumega linistita ca o pipa) si zilele placute petrecute in cele 4 zile de minivacanta cu un gust amar… De unde sa stim ca acum 3 zile, mamaia Etna s-a reactivat, aruncand foc si scuipand lava… Cineva, acolo…ne-a auzit!
—-Cu Bine,
—-RaSto
Super bordelezul din Toscana
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-
==-Pe 19 noiembrie nu am ratat ocazia oferita de importatorul Vinimondo, de a degusta unul din vinurile de top ale Italiei, in cadrul Atelierului de Vinuri intitulat ” Sassicaia – Nasterea primului super toscan„.
—-Evenimentul, organizat intr-o locatie bine aleasa pentru renumele vinului – 
restaurantul La Cucina din hotelul J.W. Marriott- a fost onorat cu prezenta de un numar mare de participanti: oenologi, bloggeri, comercianti de vin, sommelieri, oameni politici, practic atat profesionisti cat si doar pasionati de lumea vinului.
—-Din partea producatorului a fost prezenta Priscilla Incisa della Rocchetta, care, dupa prezentarea istoriei familiei care a creat Sassicaia (https://vinimondo.ro/stiri/cine-este-sassicaia), ne-a facut scurte prezentari ale fiecarui vin, dar de la care am aflat mai multe in urma unor discutii avute la masa.
—-Seara am inceput-o (ca de obicei la Atelierele de Vinuri) cu un spumant, Contadi Castaldi – Franciacorta Brut Satin, obtinut 100% din Chardonnay. Perlatie fina si continua, cu note de paine proaspata, mere si chiar fructe uscate (smochine). Destul de dens cu un final mediu spre lung, dar totusi nu foarte fresh, senzatie amplificata de faptul ca (desi am ajuns mai devreme la eveniment) vinul pus deja in pahare nu era suficient de rece.
—-Primul vin rosu a fost Le Difese 2011, (practic al treilea vin al familiei). Un cupaj de 70% Cabernet Sauvignon si 30 % Sangiovese, cu 14 % alcool. Culoarea ii tradeaza varsta, visiniul 
cu tenta purpurie indicand un vin tanar. In nas descoperim fructe negre si anticipam unele senzatii dulci, dar parca si alcoolul isi face simtita prezenta. In gust fructele negre sunt insotite de unele note vegetale si de senzatia glicerinosa indusa de alcool. Corp mediu spre light, tanini neasteptat de moi. Postgust mediu. Este un vin nu prea complex, care poate fi incadrat la categoria vin de zi cu zi. S-a potrivit bine cu un carpaccio de vita cu parmezan.
—-Am continuat cu o mica verticala Guidalberto 2009, 2010 si 2011. Interesanta initiativa organizatorilor de a lasa simultan vinurile pe masa in 3 pahare diferite (pe fiecare pahar fiind trecut anul recoltei), avand astfel posibilitatea de a le analiza repetat, pentru a seziza cat mai bine diferentele dintre ani. Guidalberto (al doilea vin al familiei) este un cupaj de 60 % Cabernet Sauvignon si 40 % Merlot si a fost creat pentru „a fi apreciat tanar, prin comparatie cu Sassicaia”, dupa cum bine a spus producatorul, Nicolo Incisa.
—-Guidalberto 2009 cu o culoare rubiniu inchis, cu nas fructat, condimentat, piele. In gust visina coapta, note dulcege (14 % alcool), corpolenta medie, catifelat, aciditate medie, postgust lung. Un vin extrem de bine echilibrat, care este destul de evoluat si care cred ca mai poate ramane la acest nivel inalt 3-4 ani.
—-Varianta 2010 a debutat cu un nas greu, cu note sulfuroase, cremene si care a necesitat o aerare mai lunga. Anul ploios si-a pus amprenta asupra vinului, aciditatea fiind mult mai sus, insa pe plan aromatic, desi mai discret ca 2009, se prezinta destul de interesant, fiind mai putin dulceag (alcool 13,5%), dar cu note de fructe negre si rosii, condimente. Si taninii sunt un pic mai robusti, dar vinul cred ca are potential de invechire mai mare ca primul.
—-Guidalberto 2011 (14 % alcool), rubiniu, este un vin prea tanar acum, notele de visina astringenta si aciditatea ridicata recomandandu-l pentru un consum in 2-3 ani, potential de invechire avand din plin.
—-Asocierea culinara aleasa de organizatori a fost o exceptionala farfurie cu ravioli, cu rata salbatica si ciuperci (hribi si trufe). Pacat ca ciupercile erau extrem de aromate, acoperind practic aromele vinurilor pentru o perioada.
—-Am incheiat degustarea cu artileria grea: miniverticala Sassicaia 2009, 2010 si 2011. Celebrul supertoscan este realizat din 85% Cabernet Sauvignon si 15% Cabernet Franc si toate variantele au 14 % alcool, extrem de bine integrat.
—-Sassicaia 2009 s-a prezentat extrem de bine: nas elegant de fructe rosii coapte. In gust extrem de rotund, matasos, cu un echilibru bun intre tanini si aciditate si cu un postgust lung. Totusi cred ca ar mai trebui sa mai stea un pic la sticla.
—-Varianta 2010, defavorizata de anul ploios, a inceput cu un nas usor sulfuros (senzatie care dispare dupa o aerare intensa in pahar). Este mai spicy ca 2009, dar per ansamblu destul de asemanator, poate un pic aciditatea mai sus.
—-Sassicaia 2011 (cel putin la masa mea) a inceput cu stangul, sticla avand defect de dop. La a doua incercare am dat de un vin cam tanar, cu un corp mult mai light ca primele variante incercate. Domina in gust visina, tanini mai verzi, aciditatea mai ridicata, iar finalul este usor amarui. Clar un vin scos prea repede pe piata si care mai are 4-5 ani de stat „la cutie”.
—-Asocierea culinara a fost fabulosul Rossini (muschi de vita si foie gras).
—-Favoritul meu in aceasta seara a fost Guidalberto 2009, un vin care este in acest moment cel mai pregatit pentru a fi baut.
—-Sassicaia 2009 si 2010 pot fi si ele incercate acum, dar ar fi pacat sa nu mai fie reincercate peste minim 3 ani, fiind vinuri prea „rasate” ca sa nu fie exploatate la potentialul lor maxim.
—-In concluzie am participat la o seara de vis, cu vinuri cu care nu te intalnesti prea des intr-o viata.
—-
.
.
.
.
.
Comentarii recente