Vin nou de Lume Veche
— Chiar dacă a fost o săptămână plină de vinuri roze, am bifat un vin alb la care pofteam de ceva vreme.
—Prima dată l-am întâlnit la un blind de albe, iar apoi la o degustare la Wine Address printre alte vinuri foarte plăcute. La final, n-am rezistat fără să-l cumpăr și-am fugit acasă să-l descânt.
— E un sauvignon blanc 2014 LacertA de culoare e galben-verzuie. Tipicitatea de soi răzbate olfactiv de cum te apropi de pahar și simți aglomerația de citrice (în special grapefruit), ardeiul gras și socul. Începi să-ți dai seama că ai de-a face cu un vin care iese din tiparele noi – drojdii speciale, bombe aromatice, stil commercial instigat de vinificarea în stil de Lume Nouă. Gustul confirmă și el că vinificatorul Mihai Baniță 
se încăpățânează ca (macar la acest soi) să-i dea autencititatea de “old school”. Concluzia definitivă vine și din gust, completând aroma, unde în echilibrul bun al acidității, corpului și alcoolului (14,2 % – caracteristic enologului) îl poți aprecia foarte ușor. Deși e foarte zglobiu, sauvignoul ăsta e un vin serios, merită să-l savurezi în liniște și capătă +7 papioane cu felicitări, mai ales dacă-i pui un “mic așternut“ de brânzeturi proaspete, salate fără exces de oțet, pește slab sau pui (cum altfel?!). Gustul pieliței de pomelo nu foarte copt și post gustul destul de lung nu ai cum să le uiți așa ușor.
— Cavalcada de fructe exotice e tare bine stăpânită și dacă-l încercați, veți face cunoștință cu un stil de vin din ce în ce mai rar pe la noi.
— Cu bine,
— RaSto
Concours Mondial de Bruxelles 2015. Marea Medalie de Aur
—-
Pentru lumea vinului Concours Mondial de Bruxelles este un moment de referință. Nici anul ăsta nu a trecut neobservat. Numarul și culoarea medaliilor primite de vinurile românești trimise în concurs sunt îmbucuratoare. Ba chiar avem serios cu ce ne lăuda.
—-Am facut niște calcule și dacă nu sunt prea greșite, din totalul celor peste 8000 de probe anunțate în concurs, mult sub 1% din vinuri au primit Marea Medalie de Aur (76 de vinuri). Din astea, două au fost vinuri din România (Africa de Sud 4, Bulgaria 1, Chile 9, Croația 1, Franța 17, Ungaria 1, Italia 16, Macedonia 1, Portugalia 12, SanMario 1, Spania 10, S.U.A. 1).
—-Sauvignon Blanc 2014 – Origini, de la Budureasca și Solo Quinta 2014 de la Cramele Recaș. Jos pălăria, felicitări, la cât mai multe premii și medalii, spor la treabă în continuare și toate cele bune acestor crame care, cel puțin pe mine, m-au făcut să mă simt foarte mândru. Dacă pe SQ2014 am avut bucuria să-l întâlnesc, pe SB Origini 2014 de abia aștept să-l degust.
—-Observația mea, la care v-aș ruga și pe voi să vă gândiți este: cele două vinuri supermedaliate produse în cele două crame au colective de vinificatori conduse de enologi străini. Desigur, acolo sunt destui români care au muncit cu sârg, pasiune și interes să iasă niște vinuri exceptionale, însa nu poți deloc trece peste meritele lui Stephen Donnelly și ale lui Hartley Smithers. Altfel spus, cum au intuit, cum au potrivit cele două vinuri așa de bine 
pe gustul juraților, astfel încat să-i impresioneze cu medii peste 91 de puncte? Cum de știu alții mai bine decât ai noștri să construiască un vin care să primească asemenea aprecieri? Putem pune întrebările în toate felurile. Ambele vinuri, dacă vă uitați, provin din soiuri internaționale, fie că-i vorba de monosepaj, fie de construcția unuia complicat precum e SQ. Oricum, cei doi sunt artizanii distincțiilor supreme pentru România. Cum rămâne cu vinificatorii români?
—-Cert este (pentru mine) că enologilor români, fără să le aduc vreo critică majoră, le trebuie mai multă încredere, experiențe și stagii în cramele din lumea mare, cât mai multe vinuri internaționale mari degustate și mai ales o verticalitate mai mare în fața patronilor care le cer altceva decât calitate 100%. Aici se poate deschide o discuție inteminabilă la care mi-ar fi și frică să asist, dar tocmai de-aia doar o încep… Dar, probabil că ne aflăm la începutul unei perioade de referință, în care (poate) trebuie să afle și să învețe ai noștri cum trebuie să facă și să conceapă un vin ca să le bubuie papilele unor jurați ce recunosc ușor un stil, un trend și mai ales soiurile binecunoscute.
—-Și ca să nu rămânem complet mofluzi cu zâmbet sec, mă simt dator și trebuie să amintesc faptul că din cele 7 Medalii de Aur, 4 sunt primite pentru un soi românesc – fetească regală! M1. Crama Atelier, Crama Rătești, Vincon și Budureasca. Merită pe deplin felicitați, pentru că asta ne mai aduce o compresă pe fruntea-ncinsă. Și mare speranță.
—-Dar despre cât și cum valorează o medalie strălucitoare la un concurs important, rămâne să vedem în piață. În cifrele de vânzări la raft, în magazinele de specialitate și restaurante, în prețurile de-aici sau de export și mai ales în investițiile de promovare ale producătorilor, în importanța construcției unui brand de țară cât mai rapid și poate la organizarea unui concurs similar în România. Dacă bulgarii, ăștia fără Schengen (ca și noi), s-au pus pe treabă, poate ne mișcăm și noi mai cu talent… și mai atenți.
—-Cu patriotism,
—-RaSto
Traditia zilei de 1 Mai la Crama Stirbey
“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu
—-In fiecare 1 Mai, la Crama Stirbey se sarbatoreste ziua de nastere a Printesei Maria Stirbey – ultimul proprietar al Domeniului Stirbey. Ca printr-o fericita coincidenta, noi sarbatorim Ziua Internationala a Muncii … declarata in mod ironic zi libera. Deci, cum nu se poate mai bine… invitati fiind de familia Kripp, ne-am dus.
—-
Cu nori, cu un pic de ploaie, ba soare am ajuns la KM 0 in Dragasani, unde era deja cazata ”gasca WSET ” in formula extinsa. De cum am ajuns, a iesit si soarele … slab, dar definitiv.
—-Un microbuz ne-a dus catre crama unde petrecerea se pregatea sa inceapa. Privelistea din drum era spectaculoasa. Via ingrijita, cu lastarii abia crescuti, cladirea cramei si Oltul pe fundal, totul inundat intr-o lumina difuza cu raze de soare promitator. Pe fundalul muzicii de vioara am salutat gazdele primitoare, am scris in caietul de intampinare cateva ganduri bune si am dat o tura, de recunoastere.
—-In crama, Oliver Bauer, ferit de soarele dogoritor, era la datorie alaturi de sticlele de vin deschise spre degustare, ajutandu-ne cu servirea vinurilor. Primul a fost un spumant din 2007 (Feteasca Alba si Feteasca Regala) neetichetat, degorjat de cca. doua luni si care avea o aroma tipica, placuta de drojdie si biscuiti. Pe masa mai erau deschise pentru degustare alte doua spumante (alb si rose), apoi Sauvignon Blanc (2013 si Vitis Vetus), Cramposie, Feteasca Alba, Tamaioasa Romaneasca (sec si dulce), Novac rose (2013, 2011, 2007), Merlot, Cabernet (ambele atat 2011 cat si Reserva). Cu timpul, mi-am dat seama ca preferatele mele au fost spumantul neetichetat, Novac 2011 si 2007, Merlot si Cabernet Reserva.
—-Desigur ca alaturi de aceste vinuri minunate a existat si un bufet generos si bine organizat cu gustari apetisante si foarte variate incat pana si cei mai mofturosi invitati au fost cu siguranta satisfacuti. Vremea tinea in continuare cu noi astfel ca mare parte din invitati faceau plimbari prin podgorie sau isi gaseau cate un colt insorit in care sa leneveasca, intinsi pe iarba.
—-Atmosfera placuta era data de majoritatea iubitorilor de vin, de cei cu care ne cunosteam si mai ales de cadru atat de primitor, de discutiilee legate de vinurile degustate, de locatia minunata, de vremea superba sau diverse povestiri despre vinuri si viziunile fiecaruia despre ele. Timpul trecea si spre dupa-masa multi invitati incepeau usurel sa se retraga. In jurul orei 17 se planuia o verticala de Tamaioasa Romaneasca (vinificata atat in sec cat si dulce) pe care multi o asteptau cu entuziasm.
—-Niciodata Ziua Muncii n-a fost atat de frumoasa si de plina, incat drumul lung pana aici era doar o amintire indepartata. Inca de la inceputul zilei eram sigura ca avea sa fie minunat, insa recunosc, asteptarile mi-au fost cu mult depasite si mi-as dori cat mai multe zile de 1 Mai pe an.
Mai multe
Blind de albe
—-Ca de fiecare dată Restaurantul Ginger este o gazdă primitoare pentru tot felul de degustări. La sfârșitul lunii aprilie a organizat un blind de 19 vinuri albe, iar cei prezenți au 
adus fiecare câte un vin. După fiecare probă am dat note până la 100 și am avut posibilitatea să comentăm cum și de ce am punctat, ce ne-a plăcut sau nu, iar la sfârșit s-a făcut un clasament.
—-Am avut ocazia să degust vinuri noi și să revăd multe din cele care în ultimii doi ani mi-au plăcut mult, dar pentru mine a fost și mai interesantă concluzia de final: îmi plac mai mult vinurile albe proaspete, vioaie și cu aciditate mai săltăreață, după cum se vede și din punctajele acordate de mine: Solo Quinta 2014 – Recaș (90 pct), Rusalca Albă 2014 – Crama Oprișor și Smarald 2012 – Villa Vinea (amândouă pe lângă 87 pct). Imediat în spatele lor (cu 84 și 83 pct) Sauvignon Blanc 2014 – LacertA, Renatus Alb 2013 – Alcovin Măcin, Cuvee Nicolae 2011 – Moșia Tohani și Savignon Blanc Ravak 2014 – Domeniul Vlădoi. 
—-Câștigătorul serii, în urma mediei punctajelor, a fost Cuvee Nicolae. M-am bucurat pentru că este vinul meu preferat de la crama din Tohani și-am picat bine pe punctaj, dar faptul că Solo Quinta m-a vrăjit așa de tare, mă face să reiau degustarea cât de curând, iar Rusalca am și comandat-o la UnVinPeZi.
—-De abia aștept reîntâlnirea cu toate cele de mai sus pentru că vara asta începe devreme și mi-am propus să nu mă plictisesc.
—-Cu bine,
—-RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente