Doar a doua’i norocoasă
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—Am înțeles că vine primăvara. De unde? De pe net. 
—Facebook-ul este plin de ghiocei, toporași, brândușe, urări, dorințe……. Eu, mai cârcotaș din fire privesc pe geam, iar dimineața de 1 Martie mă întâmpină cu o ceață ce anunța mai degrabă venirea unui anotimp mult mai depresiv. Până spre seară ceața s-a dus, deși toată ziua nu am văzut soarele, ascuns după niște nori bacovieni. Totuși, încredințat că (măcar calendaristic) am intrat în primăvară, mă decid să schimb „garderoba”. De vinuri, bineînțeles. Să mai scot la bătaie unele vinuri la care am dubii ca trec de sezonul cald si sa fac loc pentru altele mai noi din preconizata campanie de primăvară. Campanie de achiziții, care alta?
—Victima urma să fie un vin în care îmi pusesem mari speranțe (asta de când îl luasem de pe un site cu oferte zilnice) 
și cu care am vrut să mă dau mare la escapada de început de decembrie la Arbănași. Acolo m-a dezamăgit, sticla fiind cu defect de dop. Mai mult, Horia H. mă liniștise spunându-mi ca nu este ceva neobișnuit!
—Deci, este vorba de CASCINA FERRERO BAROLO 2008, de la Tenuta Carretta. Chiar dacă este ruda mai săracă a lui Barolo Cannubi, totuși mă așteptam să fie ceva de capul lui. Desfac sticla și totul pare ok. Torn în pahar și din nou nimic suspect. Limpede, culoare rubinie (cu o surprinzătoare margine ușor orange-brown- pentru vârsta lui), nas curat, corp mediu, aciditate peste medie, toate tipice pentru Nebiollo. Am decis să aștept să se deschidă și în acest timp să vad cu ce fel de mâncare sa îl pot asocia.
—Norocul meu a fost ca pe Paprika TV performa Nigella Lawson, probabil una din puținele 
englezoaice la care merită să insiști cu privirea. Rețeta de paste prezentată m-a făcut să mă hotărăsc destul de rapid, așa că seara de Mărțișor a fost italiană! Că doar de la Rîm (sau măcar speram că) ne tragem.
—Normal că am făcut mici modificări la rețeta văzută, boabele de fasole eu considerându-le în plus la paste (deh, Nigella nu se poate despărți de unele tabieturi culinare din perfidul Albion), iar salamul l-am înlocuit cu un mix de bacon și piept de pui ușor afumat. Sosul de roșii a fost un sos Napoletan cu ardei, original (made in Poland), iar pastele taglioligni (artigianale dei fratelli di Bari, capisci?). Parmezan nu am avut așa că m-am mulțumit să rad un pic de Pecorino Romano (nu prea mult că este foarte aromat).
—După mai bine de două ore de la destupare, am purces la analiza vinului. Nasul este dominat de fructe roșii, ceva condimente. În gust regăsesc aceleași fructe roșii, parcă și un pic de coacăză neagră, condimente, tanini rotunzi, iar aciditatea echilibrează sosul de roșii. Alcool perfect integrat (14 %). Postgust mediu spre lung. Un vin elegant, bun și având în vedere și prețul, zic că nu este o afacere rea. Îi acord 6 mărțișoare din 7!
Să vina primăvara, zic.
Acolo… la Averești
—-Îmi doream de mult să ajung la Crama Averești. 
Știam multe din vinuri de la GoodWine, dar nu văzusem nicidată locurile și crama.
—-Și alături de prietenii de la Vinul.ro am reușit ca vinerea trecută să iau drumul Hușiului și apoi direct în viile Averștiului (400 de hectare pe rod).
—-Ca de fiecare dată amabil, dl. Claudiu – enologul cramei, ne-a prezentat rapid tehnologia, fluxul, dar și hrubele cramei. Galerii din piatră făcute demult de tot și unde stau vinuri la învechit, dar și relicve sub formă de cisterne din anii cenușii.
—-Ne cam grăbeam și-am forțat urcarea în sala de degustare unde ne așteptau vinurile de 2014. Preferata mea – zghihara, sauvignonul,
aligoteul (alesul lui Horia), un traminer, un roze sec și o busuioacă dulce ce nu putea fi ocolită, că doar eram la mama ei acasă. Dar n-au fost doar vinuri, așa că unii s-au înfipt la o zeamă de flaușați (cum zic eu la ciorba de burtă), iar alții la un gustos somon la cuptor cu broccoli. Nu mai lungesc vorba și spun că zghihara e mai bună ca nicăieri. Parfumul, aciditatea mare și nivelul de alcool (12,5%) fac zghihara de nelipsit vara, fie pe litoral, deltă și orice terasă. N-am avut papioane la mine, dar dacă aș fi avut, i-aș fi dat minim 7 bucăți.
—-Cu sauvignonul e o poveste, pentru că dl. Claudiu l-a șmecherit cu drojdii de lume nouă, unde pomelo, mango și alte fructe exotice se zbenguie precum Lambada dând din șolduri și în nas și în gură. Totul e provocator și în armonie pentru amatorii acestui tip de vinificare. Aligoteul este un stâlp de bază în oferta Cramei Averești, fiind și el un vin plăcut, serios, cu arome mai reținute, sec bine și cu caracter degresant față de bucatele de pe masă.
—-
În nota sauvignonului blanc este și rozeul de 2014 făcut din cabernet sauvignon de viță tânără, adică puternic aromat, vioi, fresh și, categoric, destinat serilor calde de vară.
—-Ostoiți și cu paharele după noi, am admirat de pe terasă peisajul care vara trebuie să fie cuceritor. Acum, pe timp de iarnă, liniștea zonei te pătrunde și ai senzația că auzi fumul caselor îndepărtare, pentru că era singurul lucru care se mișca în tot peisajul.
—-Promit să nu ocolesc niciodată Avereștiul în drumul spre nord-estul Moldovei, pentru că știu sigur că acolo voi găsi lucrurile la care toți tânjim: peisaje, vinuri bune, ospitalitate, dar mai ales prieteni.
—-Cât despre vinul meu de vară… lucrurile sunt clare.
—-RaSto
Aţi sărbătorit Dragobetele?
Vă întreb acest lucru pentru că, majoritatea prietenilor mei, nu prea au făcut-o, unii dintre ei uitând chiar de acest eveniment.
Eu ce să zic, fiind un tip mai tradiţionalist m-am gândit să mă bucur alături de acest “Cupidon” made în România, cu un meniu ceva mai deosebit şi un vin bun. Am ales să “gospodăresc” un ciolan de porc cu legume la cuptor şi am desfăcut o sticlă de Elenovo Merlot 2009, de la Edoardo Miroglio.
Dacă, după patru ore petrecute în cuptor, m-am aşteptat ca ciolanul să se topească în gură şi să-l mănânc aproape cu degete cu tot, vinul mi-a făcut o surpriză la care sincer, nu prea mă aşteptam.
Dacă, te uiţi la acest vin pus în pahar, îi intuieşti imediat vârsta, culoarea sa fiind rubiniu cărămizie specifică vinurilor roşii nu tocmai proaspete. Dar, dacă îl apropii de nas, nu dă semne că au trecut anii peste el, aromele fiind cele primare – de prăjitură cu vişine şi ceva condiment. Gustul însă, este cel care m-a impresionat într-un mod foarte plăcut, fiind foarte echilibrat şi fresh. Nu am simţit notele acelea gemoase, greoaie pe care le întâlneşte la majoritatea merlot -urilor, cu toate că vinul este unul corpolent. Ba din contră, vinul pare foarte uşor şi catifelat, iar postgustul lung, are note tonice. Cum spuneam, un vin care mi-a plăcut şi care dacă ar fi puţin mai ieftin cred că, “ar face vâlvă-n sat”!
Oricum, asocierea Româno – Bulgară a mers de minune şi după două, trei pahare, parcă, parcă, mi-a venit pofta de Dragobete…
Bogdan
Mai multe
Cu ochii la Udrea…
Aseară, când toată România stătea ca pe ace să vadă încotro îşi va îndrepta doamna Udrea fundul apetisant (parcă aşa zicea marele ziarist Ciutacu) eu ca tot omul, îmi pregăteam o oală mare de sarmale. De ce, poate mă întrebaţi?
De porc cu multă afumătura, costiţă pe deasupra şi toate mirodeniile trebuincioase. Nu am dorit totuşi să-mi iasă sarmalele foarte aromate, deoarece aveam un vin special pe care doream să-l desfac şi pe care imediat, o să vi-l şi povestesc. Toate au trebuit făcute în mare grabă, pentru că nu mi-am dorit să mă prindă cumva vreo decizie a parlamentului pe burta goală.
Una peste alta, sarmalele mi-au ieşit „belea”, iar vinul degustat Saint Emilion Grand Cru, Croix de Beausejour – 2007 a fost excelent.
Vreau să vă spun de la început, că alegerea a fost perfectă, numai şi numai pentru faptul că vinul a semănat leit cu profilul controversatei doamne din această seară.
Ca şi d-na Udrea când a ieşit din plen, vinul din pahar nu avea o strălucire deosebită, ba era un pic opac şi de culoare uşor cărămizie.
Dacă închid ochii şi îmi imaginez buzele ei, parcă le şi simt uşor tremurânde, dar crocante precum ardeiul gras, cu miresme de fructe de pădure, cu dulceaţa şi aromele prăjiturii de vişine a bunicii. Apoi, parcă-i simt mirosul de piele, amestecat cu puţin tabac şi ce să vezi – ceva sânge! Asta bineînţeles, dacă o muşc! Şi de ce nu, vă întreb? Deci cum ziceam…, identic cu vinul, dacă îl cauţi la arome!
Apoi, precum frumoasă doamnă, vinul ajuns în gura are un corp subţire, 
este elegant, catifelat şi nu face altceva decât să-ţi dezmierde simţurile. Nu are tanini agresivi (sunt convins că nici d-na Udrea), şi precum a personajului, aciditatea vinului este foarte, foarte bună.
Dacă posteriorul doamnei este bombat, postgustul vinului este lung şi simţi în gura visina coaptă cu tot cu sâmbure.
Şi uite aşa uşor, pahar după pahar, a dat peste mine un somn cu vise dulci şi atrăgătoare, cu forme apetisante unde se făcea că…, dar nu vă zic cu cine!
P.S.Vinul a costat în jur de 20 euro, pe unul dintre site-urile de specialitate (vinatis.com) şi vă asigur că a meritat fiecare bănuţ.
Bogdan
Mai multe
.
.
.
.
Comentarii recente