La Vie En Rose
….Despre punctele bune sau slabe ale Good Wine de abia încheiat vor scrie alții, dacă n-au și facut-o. Eu m-am bucurat că în ultimele două zile de martie chiar a venit primăvara. Soare din belșug și 19 grade Celsius. În afară de asta, s-a dat și dezlegare la vinurile proaspete făcute în 2012 și nu sunt puține. M-am mai bucurat de revederea amicilor de la Clubul Degustătorilor Neautorizați din Cluj, de revederea cu mai mulți bloggeri de vin, de participanții la standurile producatorilor și mulți alți cunoscuți cu care nu mă mai văzusem din toamnă.
….Una din noutațile târgului de-acum, ce merită scoasă în evidență, ar fi lansarea unui vin pe care îl așteptam de ceva vreme: Busuioaca de Bohotin – Colocviu la Paris vinificată în sec de la Casa de Vinuri Cotnari. 
Am tot auzit de intenția de completare a gamei, am tot așteptat și în sfârșit, iată-l lansat. Cu o sticlă speciala, frumoasa, asa cum ne-au obisnuit vinurie premium din gama Colocviu, uite c-au pus si Parisul pe harta Colocviilor. Și eticheta e neobișnuită și cred că foarte greu de realizat. Chiar sunt curios unde s-a facut? Culoarea vinului e de un roze somoniu, cu tente de sirop diluat de zmeură și capșune. Despre nas, nu-i de spus prea mult, pentru că are acea aromă de busuioacă, cu care în vremea studenției ne clăteam gurile pe de gros. Atunci, erau acele “vinuri” dulci, cleioase, pe vremea când ficatul ne suporta orice. Ei bine, de data asta, după ce vârsta și statutul au început să ne rafineze puțin gusturile, nu prea mai putem duce la gură decât vinuri seci, cu foarte mici exceptii. BB-ul ăsta nou iți umple nasul de flori, dar evident, mai mult de busuioc proaspăt, creând niște așteptări pentru gust. Închizi ochii și ducând paharul la gură te trezești cu un atac foarte acid. Simți eleganța și rafinamentul vinului, nu-ți dai seama dacă e tare sau nu în alcool (13,5), fiind echilibrat, dar e foarte sec. Dacă ar fi după mine, parcă i-as mai fi lăsat 1-1,5 grame de rest de zahăr. La a doua înghițitură te obișnuiești cu el. Intră mai bine pentru că ești pregatit psihic pentru ce urmează să vină la papile.
….Dar și lansarea vinului a fost neobișnuită, pentru că sâmbătă, pe 30, am asistat la o oră de concert autentic al Izabelei Barbu (Jezebel), acompaniata la pian de Alexandru Burcă. Chansonettele pariziene îmbinate cu melodiile vechiului mic Paris s-au îmbinat foarte bine cu spiritual vinului, completând nota de eleganța binemeritată. Poate că cei de la standurile vecine să fi fost oarecum bruiati în prezentarile lor, dar sunt convins că viitoarele lansări vor urma acest model: muzical. Se spune despre vin că e bun, atunci când e băut la anumite temperaturi, asociat cu o gastronomie potrivită și însotit de persoanele care-ți plac. Și aș mai adăuga că starea perfectă e dată și de muzica potrivită, creând premize pentru momente de La Vie En Rose. Ceea ce datorită Izabelei, am avut. Iar efectul s-a vazut la standul Ecce Vinum, unde pe la ora 16.3o, Busuioaca de Bohotin Colocviu la Paris era demult vandută.
….Modelele de succes nu trebuie reinventate, ci doar aplicate.
….RaSto
Din când în când
….Nu mai încercasem demult vinuri de la Segarcea. Era timpul să văd și eu cum sunt noile lor vinuri, așa că am luat o sticlă Minima Moralia – Onoare. Auzisem de lansarea noii game ca fiind impresionantă și de puncatajele mari obținute prin SUA.
….Sticla și eticheta sunt neobișnuite. Cupajul alb Onoare e făcut din Fetească Albă, Chardonnay baricat (6 luni) și Chardonnay nebaricat, Sauvignon Blanc şi Pinot Gris și are o culoare galben-verzuie, interesantă, strălucitoare și limpede. Dacă vorbim de nas, aflați că e persistent, foarte floral, cu amestec de fructe coapte și cu un iz puternic de chardonnay afumat. Gustul e plăcut, cu atac de caise, ușor plat la început, dar nu pentru mult timp, pentru că vine și aciditatea imediat. Cremos și catifelat, simți combinația de chardonnay-uri și pinot gris. Feteasca rotunjește, iar sauvignonul ajută și el la echilibru, dând forța și corpolență. Alcoolul (de 13%) e perfect integrat. Îți dă impresia că limba s-a transformat în podiumul unei prezentări de modă, în care fiecare soi se prezintă fie pe rând, fie în grup, dând prestanță, decență și mai ales eleganță.
….Vinul e generos în asociere cu mâncarea. De la pește, pui, paste, până la fructe de mare, poți parcurge orice. Deși mă cam săturasem de vinuri baricate (VinCE Budapesta), îl gasesc ca fiind plăcut, bine structurat, elegant și serios, numele de Onoare, fiind bine ales. Punctajul acordat: 7 ppn-e.
….Pentru vremurile noastre, recomand vinul celor care fac politică la nivel înalt. Și dacă prețul e cam mare, măcar să se uite din când în când la sticlă și să citească de câteva ori pe zi numele acestui vin: Minima Moralia O N O A R E. Fie că sunt la putere, fie ca sunt în opoziție.
….RaSto
Valentine’s Edition
….De curând primesc o informaţie că ar mai exista câteva sticle de sauvignon blanc Edition 2008 de la Crama Basilescu. Vinul îmi trezise amintiri foarte plăcute, pentru că-l descoperisem prin 2010, după o degustare reuşită alături de Nick Filip și apoi am făcut o vizită la crama din Dealu Mare, alături de Silviu P., Mihai M. şi Dragoş S. Declaram atunci că acest vin este cel mai bun sauvignon românesc, iar poetul nostru bucătar – Mircea Dinescu, prezent și el acolo, părea să fie de acord.
….Verific informația la sursă și se confirmă. Mai există câteva sticle rătăcite prin câteva depozite, îl sun pe Dragoș și comand de toți banii de dinainte de salariu. Dragoș confirmă că vinul e neschimbat, degustându-l primul. Ajung și eu cu el acasă și după răcirea corespunzătoare, dau cu „speritoarea”-n el.
….Ce spune „laboratorul” din Chitila? Zice că: are o culoare pal-gălbuie, aproape transparent și cu uşoare inserţii de verzui. Nasul e impecabil, cu tipicitate, cu zeamă de pisoi, agrișe, soc, ierburi de câmp ușor uscate, citrice și corcodușe necoapte, toate blender-uite în miros. Un astfel de miros creează așteptări și duc paharul la gură. Atacul e surprinzător de acid și fresh, cu gustul ăla bun de care încep să-mi aduc aminte. Iarbă necosită, succesiuni de dulce-acrișor, fructe exotice acrişoare. 
Finalul e sec, plăcut și persistent. E greu să fii zgârcit cu cuvintele mari, când îți place ceva așa de mult și-ți aduce aminte de „copilărie”. Uitasem să spun că vinul e corpolent și cele 13,6% alcool sunt aşezate acolo unde trebuie.
….La urma urmei, nu văd de ce nu aș lăuda acest vin, pentu că tot nu se mai găsește, așa că nu pot fi acuzat de reclamă.
….L-am băut pe 14 februarie, făcându-mi un frumos cadou, ca îndrăgostit de vin ce sunt.
….Noroc!
….RaSto
American Jazz Party cu Davino și erismatici
….Luna februarie a început în mare forţă din punct de vedere al vinurilor. Nici sfârşitul lui ianuarie nefiind mai prejos: degustare lungă de cupaje albe româneşti, vizită la cramă, vinuri moldoveneşti, cupaje roșii românești, etc.
….Aşa că încă din 1 februarie am luat-o tare și m-am sărbătorit alături de Monica, Iuliana și Cătălin cu mulți și apropiați absolvenți ai programului de leadership creativ – Erisma, pentru al șaselea an consecutiv. Ca în fiecare an, ne-am stabilit o temă de petrecere, reușind la finalul negocierilor să alegem American Jazz Party. Inițial, alesesem Bollywood Party, dar din cauza costumelor greu de găsit și muzicii cu confluențe manelistice, am renunțat. În plus, auzisem că Krishna & Rukmini sunt în turneu, așa că am schimbat cu bucurie genul muzical pe Duke Ellington, Glenn Miller, Louis Armstrong, Ella Frizgerald & Co.
….Mai toți invitații au făcut față exigențelor vestimentare și s-au pus pe dans şi distracţie. 
Pe lânga băuturile spirtoase asociate jazz-ului, majoritatea a trecut pe vin (asta și din respect pentru cel mai în vârstă sărbătorit- eu). Și pentru că înainte cu o zi, Bogdan D. se întorsese de la Davino din cramă cu două sticle de Rezerva Alb 2011 (şi le mulțumesc domnilor Balaban şi Costachescu), am tras lângă mine 2-3 destoinici iubitori de vin, ca să ne dăm cu părerile şi iată cum s-au prezentat rezultatele „juriului”: începem cu culoarea frumoasă, galben-verzuie, foarte strălucitoare și limpede. La nas, înainte de toate, simţi baricul şi apoi miresmele de fructe necoapte, flori de câmp şi soc. Vinul e un asamblaj de sauvignon blanc şi riesling italian, baricat 6 luni. La gust începe bine şi simţi propietățile fiecărui soi, dar cred că tenta de lemn de stejar dă o notă prea puternică întregului corp. Cele 13,9% de alcool se aşează bine și chiar nu le simți, vinul fiind echilibrat din punctul ăsta de vedere. Concluzia finală ar fi că a rezultat un vin elegant, complex, bun, dar excesiv lemnos sau crocant, cum ar spune unii. Lângă el trebuie să ai în permanență de ronțăit, însă nu e un vin de chefuri, lui stându-i mai bine lângă câteva sofisticării culinare, iar o aerare de câteva minute nu i-ar strica deloc.
….Uitasem să spun că vinurile pentru petrecere au fost Făurar Alb și Merlot 2009 – Vila Zorilor Vinarte, vinuri ce au „hidratat” invitaţii cărora le-au mers picioruşele pe ring, mai ceva decât Suryei Bonaly la concursul de liber alese. De pe pereți, Louis Armastrong era de-a dreptul uimit să vadă, pe bune, varianta noastră What A Wonderfull World, deși DJ-ul ne cam omorâse cu Meneido și Rihanna.
….După suflat în lumânări și două sabrări reușite, cadoul pe care l-am primit mă obligă teribil: un voucher de călătorie în lumea gurmanzilor francezi, pe traseul Avignon-Provence-Lyon și un jurnal de călătorie prin care, voi – cititorii acestui blog – veți fi ținuți la curent cu toate degustările viitoare. Mulțumesc erismatici.
….I see trees of green, red roses too…
….RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente