12 duși cu pluta
—-Pe 15 august mi s-au arătat multe semne.
—-De Sf. Maria – zi liberă în mod oficial și Ziua Marinei Românești, m-am gândit să le sărbătorim pe amândouă odată, chemând câțiva prieteni pe lacul Mogoșoaia la o degustare și un mini-concurs de fetești albe din recolta anului 2013. 
—-Degustarea de fetești albe nu era nici ea întâmplătoare pentru că o aveam în minte demult și am și furat puțin startul campaniei Cercul de Feteasca a Vinul.ro.
—-Titlul ne-a venit ca o mănușă pentru că la baza nautică Zumbaala de pe lac, câțiva localnici au construit o ambarcațiune cu care te poți plimba cu până la 14 adulți. Motor, schimbător de viteze, stație de emisie, băncuțe și mese, colace și veste de salvare, ladă frigorifică și radio cu CD, toate ne erau puse la dipoziție. Nici noi, cei 12, nu venisem nepregătiți, pentru că aveam aduși saci cu gheață, aperitive de sezon cu specific românesc, tricouri marinărești (în toate culorile posibile), dar mai ales cele șapte probe de fetească albă, alături de fișe și pahare de concurs OIV, plus multă bună dispoziție care să înfrunte temperatura de 35 de grade și valurile „uriașe” ce depășeau 6 centrimetri înălțime!
—-Jurații a făcut față cu brio „tornadelor” fierbinți de vânt, fiind concentraţi la maxim pe probe. Doar în dreptul Palatului Mogoșoaia – frumoasa construcție brâncoveneasca (încă o semnificație a zilei) – am făcut pauză de câteva poze, pentru că puțini îl văzusem dinspre partea asta de lac. Am mai văzut și alte 
construcții mărețe ale unor potențați contemporani şi ne-am continuat cursa aprofundați în problemă, degustând vinurile și notând pe fişele împărţite de cei doi şefi de comisie: Silviu la Comisia Tribord și Horia la Comisia Babord.
—-Întreruperea neprogramată a fost doar solicitarea unor caiaciști semi-naufragiați, care ne-au rugat să le dăm apă. Apă?!! Și pe toți ne-a pornit un râs în hohote, care era de neînțeles pentru cei în suferință cu pagăi în mâini. Stăteam foarte bine la capitolul vin, apa fiind mai puțin interesantă, dar le-am dat o sticluță, doar ca să mai ușurăm sarcina plutitoarei. Era clar pentru lumea de pe mal că eram duși cu pluta, dar noi n-aveam de gând să ne însușim deloc partea figurativă. Când amicul George a lansat și drona deasupra plutei, eram deja vedetele bâlții datorită noutății, dar mai ales zgomotului care speria peștii. Pe drumul de întoarcere, am lasat-o pe Măriuca să ne cârmuiască spre mal, pentru că la ultima probă, pluta începuse să creeze un balans cam mare …sau așa ni se părea nouă.
—-Am notat, am adunat, am eliminat extremele și am concluzionat că din cele șapte probe de fetească albă testate, vinul care ne-a plăcut cel mai mult a fost cel de la Liliac Winery. 
—-Am acostat fără emoții într-o euforie greu de explicat pentru vizitatorii și a urmat secțiunea de discuții și argumentare din partea fiecărui jurat la o terasă din Parcul Mogoșoaia (pe care va recomand să-l vizitați), unde am aflat că feteasca albă Liliac a întrunit cam 90% din preferințe datorită echilibrului dintre aciditate și alcool, dar mai ales eleganței. Trebuie menționat și faptul că feteasca albă Domenii de la Casa de Vinuri Cotnari și cea Prestige de la Domeniul Coroanei Segarcea au urcat pe podium, dar mai ales că soiul ăsta merită mai multă atenție și dacă vinul e bine făcut, ar putea fi mai mult decât un ingredint de cupaje.
—-Așa că lansez ințiativa: 15 august, Ziua Feteștii Albe oriunde pe malul apei în România! De acord?
—-RaSto
Foto by G. Cristescu & D. Barabaș
Noul “punct G”
—Pe 16 august, a doua zi după miniconcursul de fetești albe de pe lacul Mogoșoaia, am primit de la Silviu propunerea de a “proslăvi carasul” la Neptunus.
—Am refăcut parte din echipajul de plutași și ne-am pus la umbră pentru a fi serviți cu midii în sos de vin și sos roșu, caras prăjit în malai, saramură din file de crap și, bineînteles, ceva pentru dom’ Puiu (piept de pui, cu mujdei).
—După ce-am luat la “trântă” vreo câteva grecești aduse de Horia, exact când carașii făceau striptease în farfurii, aduce gazda noastră o serie de sticle înverzite la capișon și etichete, făcându-ne atenți: „nu-i așa că merge un chardonnay proaspăt”? Şi desface câteva sticle deja reci, pe care le-a lăsat în frapieră.
—La puiul meu din farfurie mergea orice și mă năpustesc și eu să văd „minunea verde”. Interesant la culoare, cu nas plăcut și vioi, dar mai mult de riesling italian. Mai adulmec, mai mă uit și-l caut la tipicitate… pe care n-o găsesc, până când aud din stânga mea:
onctuozitate. Sorb şi eu repede, molfăi cu aplomb, dau retronazalu’, dar… ciuciu onctuozitate. Mă bag în vorbă și insist asupra aromelor de riesling italian, aciditate, alcool,.. toate alea, dar eleganța aia combinată cu catifelarea, tot nu-i găsisem. Vinul e rezonabil pentru un vin alb de terasă, potrivit cu ce aveam noi în farfurii și căruia nu i se pot reproșa prea multe. Aproape 6 papioane. Nepretențios, nebaricat și fresh, cu alcoolul așezat binișor la locul lui și cu accente prietenoase, Pyrene 2013, ar fi putut să facă ceva carieră, dacă ar fi fost descoperit mai devreme (chiar și de restaurantele de pe la noi), care s-ar putea bate bine cu gamele noastre de Castel Stârmina sau Castel Huniade. Bomba vine pe final, când Silviu ne spune că vinul (a cărei onctuozitate o caut și acum), a fost luat cu 15 lei sticla din… Lidl. Nah, poftim!
—Era cât pe-aci sa treacă luna august și să nu scriu și eu despre un vin de la supermarketul care tinde să devină noul „punct G” al surselor de vinuri comentate. Pâi ori sunt blogger, ori nu mai sunt?!
—Cu bine,
—RaSto
—P.S. 1. Expresia „noul punct G” a fost preluată cu acordul lui Mihai Nicolici
—P.S. 2. Și dacă oameni răi vor veni după mine, cine-o să mă apere?… fără acordul Antenei3
Cu vin și Burlăciţe
—Acum, că emisiunea „Burlăciţa” de la Antena 1 s-a terminat, iar lista candidaţilor prezidenţiabili s-a îmblonzit cu desăvârşire, de plictiseală, 
mi-am reluat obiceiurile de a pregăti câte ceva de mâncare în asociere cu vinurile.
—La finala de alegere a “prinţului” de catre Andreea Mantea am avut emoţii mai mari decât atunci când marinarul cu privirea fixă de ciclop şi-a anunţat sprijinul (de o discreţie ce bate Constituţia) pentru cel mai bun ministru pe care l-a avut guvernul Piticot. Duduia de Pleşcoi care a finanțat terenurile de fotbal în pantă, parculețe la marginea satelor și telegondole plus pârtii de ski pe unde tradiția sporturilor de iarnă a vazut clăparii doar la televizor. De-aia am ţinut pumnii stânși.
—Deci, în lipsa atracțiilor tv, am cumpărat file de ton (care a început să-mi placă) pe care l-am încins ușor în tigaie şi la care am pus suvițe înguste de ardei kapia, dar şi piure de mazăre un pic condimentat.
—
La rând stătea un roze pe care Wine Affair ni l-a propus ca vin de calibrare la Centura Roze din luna mai, aşa că existau premize pentru o îndeletnicire de succes pentru prânz.
—Despre vin e de spus că are o culoare interesantă și pală de sirop de căpșune, cu nas îmbietor de fructe roșii de pădure (pregnant fragi), căpșune și ceva grapefruit roșu. Alături de ton și garnitură a avut un comportament pe măsură, adică agreabil, fiind un vin direct, simplu, necomplicat și care-și dezvăluie, imediat ce-l deguști, tonurile acrișoare, gustul de fructe, armonia dintre aciditate și alcool (13,5%). Les Jamelles Rose, un grenache roze din Pays d’Oc (sudul Franţei), sincer și răcoritor pentru restul călduros al verii și acord mai mult de 6 papioane, pentru că merită atenție.
—Dar plictiseala nu mă va ţine mult pentru că începe campania, 
dar mai întâi cursa strângerii semnăturilor pentru susținerea celei care a avut cea mai bună absorbție. Tot Burlăciţă! Am treabă fiindcă sigur mă implic și eu, iar locul cel mai bun pentru semnături e in vămi, la coada TIR-urilor, cu poza candidatei. Succes asigurat!
—RaSto
Căldură și vin
—Vara se presupune că se mănâncă puțin și subțire. Adică, multe legume, salate și carne slabă. Și vremea de afară, pentru noi (ăștia din sud), ne trimite spre astfel de dish-uri.
—M-am conformat, am umplut frigiderul de verzituri și peşti, fructe de mare și alte leguminoase, dar degeaba! Dacă la 2-3 zile nu am în farfurie (măcar) ceva cărniță de pui, fac urât și zâmbesc charismatic precum Monica Macovei la reporteri, de zici că mă țin copcile de la operația de jos.
—Așa că am scos wok-ul minune și am pus la încins tocătură de vinete, dovlecei și mici bucăți din piept de pui. Dau fuga-n beci și contrar tuturor regulilor de somelărie, încerc să asociez mâncarea cu vinul. Ce credeți că găsesc în beci? Surpriză mare! Unul din vinurile mele preferate și de care nu am scris deloc: Cayega, frate! 
Îl urc în bucătărie cu două mâini, ca pe un organ de transplant și-l așez cu grijă de chirurg în răcitor.
—Gata masa, dar nu și vinul rece. Îl adulmec, îl gust, dar nu era „în forma calificată” de băut.
—A doua zi, seara, în așteptarea marei finale de Supercupă a Europei, am pendulat printre posturile tv și după ce-am constatat că avem prea mulți candidați la toamnă, că se joacă țonțoroiul la B1, că Gâdea se lăuda cu audiența, că Realitatea nu s-a hotărât cu cine să țină, iar la PROTV sar stropi din gladiatori, mă apuc să redegust cu mari speranțe vinul de la Tenuta Carretta, făcut 100% din struguri de Roero Arneis 2012.
—Începe și meciu Real Madrid – FC Sevilla. Mă uit la componența echipelor și nu pot să nu-mi aduc aminte de bășcalia asupra frezei gel-ate a lui Ronaldo. Atmosfera de mare sărbătoare la Cardiff, ambiții mari ale celor două 
cluburi, tot ce trebuie pentru un mare regal fotbalistic (spaniol, de altfel). Eu m-am dumirit asupra culorii vinului: pal gălbui, cu mici și firave inserții verzui. Ei, nu dau bine să așez ceva mizilicuri și „frezatul” e la locul potrivit și înscrie pentru 1-0, băgând cracul printre fundaș și portar, în stil de mare atacant. M-a cam surprins, dar nu și aroma arneisului, plin de flori albe de vară, citrice și ierburi uscate. Tare plăcut. M-am grăbit să gust mai repede, pentru că se-ntețise meciul și rămâneam iar cu notele de degustare în aer. Și bine am făcut, pentru că după pauză, iar apare gel-atul în prim plan și șutează impecabil, astfel că-i moaie mâinile cui credeți?… Lui Beto, ăla de respira greu până acum 2 ani la CFR Cluj. 2-0 pentru Real și vinul începe să-mi spună din ce în ce mai multe… În primul rând e elegant, cu tot ce trebuie pentru un vin alb de vară: proaspăt, catifelat şi armonios din punct de vedere al alcoolului (13%) cu aciditatea, cu gust de fructe tropicale, dar mai ales de citrice moi, coapte, dar şi măr verde. Post gustul nu e chiar lung, dar pot acorda +7,5 papioane cu mâna pe inimă.
—Concluzia e că e mai bine să-l ai pe Ronaldo în echipă și un vin bun în casă.
—Aşa se încheie o seară cu echipe mari într-un meci frumos și un vin pe care-l recomand celor care iubesc vinurile albe întro- perioadă a campaniei Vara în Alb …cu Vinuri Albe!
—Cu bine,
—RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente