Vinos blancos españoles

Scris la 30 octombrie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Nu puţini au fost cei care la plecarea mea spre #DWCC Logrono mi-au spus că am greşit locul, pentru ca Rioja ar fi patria vinurilor roşii spaniole. E adevărat. Roşiile sunt vedetele, însa aflaţi că şi oferta de albe este foarte generosă şi trebuie  să amintesc doar cele mai importante soiuri albe: Viura (sau Macabeo), Tempranillo Blanco, Malvasia sau Garnacha Blanca, ca să enumăr doar o parte din ele. Dar cum la eveniment au participat (ca expozanți) mai multe crame din Spania și Portugalia, chiar m-am simţit în largul meu degustând vinuri din Galicia, Rueda, Penedes, La Mancha, Ribera del Duero, Navara şi desigur, Rioja, cât şi veselul vinho verde portughez.
….De unul, însă, m-am ataşat. Poate că testându-l mai des (zilnic de câteva ori) şi comparându-l cu restul albelor între ele, mi-a placut mai mult. Eticheta nu-ți zice mai nimic, culoarea e gălbui-verzuie și odata dat cu paharul pe la nas stârnește interesul. Multe fructe exotice dau senzația că seamănă cu un sauvignon blanc în stil „lume nouă” sau cu Sole-ul de la Recaș, destul de puternic în arome și provocator. 
….În gură începe direct sec și-și modifică ușor gustul spre ceva dulceag, dar doar pentru puțin timp, când…pac! ..apar citricele și multe fructe tropicale care se așează în structura vinului care are bine dozat alcoolul. Aciditatea e cât trebuie și nimic nu e strident, ba chiar are și o ușoară catifelare plăcută. Armonios, destul de elegant și foarte potrivit cu tapas-urile locale. L-aș defini ca un vin extrem de prietenos, vioi și fresh, iar verile călduroase au un antidot: Albarino Pazo Senorans din Galicia, care se apropie binişor de 7 papioane. Recomand cu încredere acest vin.
….Așa că iubitorii de vinuri albe vor găsi oriunde în Spania variante pe placul lor, iar zona Rioja merită vizitată oricum. Anul viitor chiar vreau să revăd locurile.
….Saludos!
….RaSto

Flavor românesc la Rioja

Scris la 26 octombrie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Ola! Nu cred ca mi-ați simțit lipsa, dar eu vă scriu oricum!
….Prima zi de #DWCC 2013  cu tema „Flavor” a început bine. Cu un drum de 380 de km din Madrid până la Logrono, dealtfel plin de culoare (nori, ploaie, iar nori plumburii, soare, verde, aramiu și roșu), în care Mihai O. a fost copilot și art photografer, de abia așteptam seara de BYOB (bring your own bottle).
 ….În centrul vechi al Logrono-ului, într-o frumoasă piață închisă,  am dus Colocviu la Atena și Colocviu la Paris ale Casei de Vinuri Cotnari, ca să vadă lumea comunicatorilor de vin cum stăm la capitolul “flavor”. Și ce noroc am avut că am ajuns devreme. Pentru că am apucat să ne organizăm și mai ales să răcim vinurile, fiind puține frapiere. Au început să vină oamenii, fiecare cu ceva sticle după ei și așa i-am cunoscut și pe organizatorii evenimentului, care sunt americani stabiliți acum în Spania, Gabrielle și Ryan Opaz. Au venit nemți, polonezi, ceva spanioli, francezi, sârbi, portughezi și cohorte de americani. Ryan Opaz chiar urmează să viziteze România la Premiile de Excelență Vinul.ro din 12-15 noiembrie, fiind invitat în juriul concursului şi căruia i-am promis un sejur de vis.
….Primul lucru care i-a frapat pe participanţi a fost forma și apoi eticheta fiecărei sticle. Aroma tămâioasei și busuioacei au prins mai bine la doamne, dar nici barbații n-au strâmbat din nas. Au studiat contraeticheta (doar în română-din păcate, apoi pliantele în engleză) și am dat câteva relații suplimentare despre zonă și vie. După un timp am renunțat să mai fac pe sommelierul și i-am lăsat pe restul să se descurce, observându-i de la distanță și degustând și eu niște vinuri portugheze.
….N-a durat mult și două tanti americance (la vreo 60-65 ani) au pus stăpânire pe sticle și-și turnau singure pahare mari ca la ziua recoltei. M-am apropiat să le dau informații în plus și erau uimite de arome, de gust și încercau silitoare să pronunțe cât mai corect TĂMÂIOASĂ. Clar că una era mai ageră, pentru că pronunția busuioacei i-a ieșit din a 2a încercare și mi-a spus că încearcă de 2 ani să viziteze România, dar amica ei are un prieten în Grecia, așa că… poate la anul va face un tur al cramelor de pe la noi. I-am arătat pe net sit-ul producătorului, localizarea și câteva fotografii de la Crama Vlădoianu, unde când l-a vazut pe Cătălin A., s-a hotărât clar să viziteze locul și mi-a promis, făcându-mi cu ochiul, că mai aduce o prietenă!!
….În acel moment, fiind expus la maxim și nedorind să fiu părtaș la o excursie enologică cu caracter geriatric, m-am dat pe lângă doua asiatice venite tot din state și care se lipiseră de rieslingul unui neamț  producător de vin. Brunețele cu ochii mici nu știau unde e Lomania, așa că n-am stat pe gânduri, le-am luat sticla de tămâioasă  „fetelor” cu sex-apeal-ul uitat in 1970 şi le-am dat-o chinezoaicelor să bea și să repete până le iese pronunția perfect.
….Mai în glumă, mai în serios, genul asta de evenimente unde oamenii se cunosc într-un mod teribil de informal și degustând fiecare de la fiecare, afli mai multe și-ți faci vinul cunoscut mai mult decăt ți-ai pune standul la cine știe ce târg internațional de profil. Ultima sticlă de busuioacă am s-o duc azi la cina festivă şi-am să-i rog pe bloggerii ce-o vor degusta-o, să scrie ei despre „flavor”-ul românesc  în limba lor.
….Chiar sunt curios.
….Cu bine,
….RaSto

A venit toamna!

Scris la 22 octombrie 2013 in Povesti despre vin | Un comentariu

Motiv de melancolie, cu vremea urâtă, căzutul frunzelor şi vegetaţia muribundă care abia aşteaptă primăvara viitoare să se trezească la viaţă. Cu vremea ploioasă de stat în casă şi număratul banilor, pentru cine îi are, pentru cine nu – număratul datoriilor.

Mie, ce să spun – îmi place toamna pentru tihna pe care mi-o oferă. După o vară agitată, cu multe drumuri la mare, munte şi tot felul de alte locaţii, vine toamna cu liniştea caracteristică, când în general mă adun pe lângă casă, stau la geam cu gândurile mele şi privesc atmosfera zgribulită de afară. Bine-nţeles, cu paharul de vin în mână şi mai tot timpul cu câte un preparat deosebit la cuptor.

Săptămâna trecută, aşa pe înserat un pus câteva bucăţi de dovleac la cuptor, cu ceva zahăr şi scorţişoară cât să-mi parfumeze toată casa. Mi-am amintit imediat atmosfera serilor petrecute la bunici, lângă gura sobei şi toate prostiile pe care le făceam în acele vremuri. Parcă au fost ieri…

Imediat ce am scos dovleacul de la cuptor şi am pus fiecare porţie pe farfuria lui, am adăugat peste fiecare, două linguri mari de îngheţată cu praline de la “Nirvana”. Nu vreţi să ştiţi cum a fost, pentru că dacă aţi afla, instantaneu s-ar goli oraşul, toată lumea ar alerga bezmetica pe străzi pentru achiziţionarea dovlecilor şi azvârlirea lor direct, sau cu boltă în cuptoarele proprii. Ar fi nebunie curată.

Acum să vă termin de tot, o să vă spun că am băut alături un pahar de Sirenă Dunării 2001 – Vinarte. Nimic pe lumea asta nu merge mai bine! Dovleacul, alături de dulceaţa vinului cu arome de caise coapte, gutui şi parcă puţină smochină, te ridica la cer. Musai să încercaţi!!!

Bogdan.

Confirmări

Scris la 22 octombrie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Că mă uit la televizor, bănuiesc că ştiţi. Sâmbătă am avut plăcerea să văd cea mai bună parte a emisiunii “Te cunosc de undeva”. Nu intru în detalii explicând ce și cum, pentru că cine vrea sa afle despre ce e vorba, nu are decât să se uite la emisune. Ce nu prea îmi place mie este că adevăratele vedete de la noi concurează cu viitoare (eventual) vedete sau chiar non-vedete (ca sa nu zic non-valori).
….Luasem cina şi-mi pusesem la rece o sticlă de vin nou, Iacob de la Davino, alb, desigur. Îl luasem de la magazinul Wine Bouqet, de la parterul noului mall Promenada, unde sâmbătă la prânz am vazut cea mai mare densitate de românaşi gură-cască din toată România. Cu vinul răcit bine, aveam toate condiţiile pentru a revedea favoriții mei în concurs.
….Deci, Iacob, da?! Fostul Chateau Domenii Blanc, fostul CEPTURA, acum cocoţat pe scară la rang de Iacob 2012. Eticheta o vedeţi, desigur are ea o poveste şi nu comentez. În anii trecuţi acest vin mi-a ofertit multe surprize plăcute şi-mi doream ca şi acum să confirme fericita combinaţie de sauvignon blac cu fetească albă, așa că grafica și semnificația etichetei e ultimul lucru care contează pentru mine. Iacob se prezintă cu o culoare frumoasă galben-verzuie și cu un nas interesant, plăcut și provocator. Regăsesc cu plăcere izul floral, proaspăt, cu mama citricelor prezente și îmbietoare. Gustul nu dezamăgește nici el, pentru că ai ocazia să întâlnești acel echilibru bun între aromă, structură și cele 13,5% de acool. E simplu, direct și delicat în același timp. Stă destul de bine și cu postgustul, care te face să mai vrei. Am pus deoparte 7 papioane și ceva pentru dl. Iacob alb, recomandându-l cu plăcere.
….Și în timp ce mă desfătam cu vinul, apare Edith Piaf în varianta Maria Buză.  Ce transformare!! M-am înfundat în canapea, mi-am luat paharul cu mine și nu m-am putut dezlipi de ecran , clipind doar de patru-cinci ori cât timp a stat Maria pe scena studioului. Rar poți vedea o asemenea interpretare. Transformare, trăire, transmiterea emoției, dedicare, pasiune, talent și profesionalism cât carul,  doar pentru 3 minute de interpretare. Uite-așa a venit a doua confirmare a serii și până să primească notele, am vazut că mai rămăsese un pic pe fundul sticlei.
….A fost o seară în care Je ne regrette rien. Enjoy!
….RaSto