Centrul Vechi

Scris la 27 septembrie 2012 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Astăzi (26 septembrie) a fost o splendidă zi de toamnă. Aşa că am devenit imediat melancolic şi am hotărât să mă bucur de căldura soarelui şi farmecul Bucureştiului. Unde să faci asta mai bine decât în Centrul Vechi ?

Nu trebuie decât să te aşezi liniştit la o masă şi să priveşti. Aici sunt cei mai frumoşi oameni, cei mai serviabili ospătari, cele mai frumoase clădiri, aici zgomotul străzii devine muzică diafană. Iubesc acest Centru Vechi care mă înţelege, iar dacă mă simt pierdut în el mă regăsesc. Străzile lui înguste năpădite de praf şi obscuritate îmi umplu golurile din suflet urcând până la inima, apoi printr-o stranie rătăcire îmi ţin loc de iubită… şi aş mai putea continua! 🙂

Pe draq: e plin de femei frumoase, toate construite de zici că mănâncă la cantina partidului, zugrăvite şi tapetate de şi “Muma pădurii” arată ca “Albă ca Zăpada”! Şi stai de te uiţi ca prostul, ca săracul în traistă şi te întrebi de ce au unii noroc în viaţa să plece cu aşa ceva acasă. Atunci tu mic, negru şi urât ce eşti te apuci de băut să uiţi naibii de necazuri.

Aşa s-a făcut de am ales şi eu un vin uşor de vară şi foarte aromat: Gewurztraminer Kuhlmann – Platz 2011 din Alsacia.

Are o culoare galben-pai şi o strălucire frumoasă.
Mirosul (nasul) este de mango şi flori de salcâm, dulceag ce nu te duce cu gândul la vinul sec ce va urma. La gust pleacă de la dulce (în vârful limbii), trece prin faza de acrişor şi se încheie cu o tentă amăruie. Are o aciditate excelentă, o corpolența bună şi este destul de lung. Una peste alta eu îl apreciez undeva la 85-86 de puncte.

Partea interesantă cu acest vin este faptul, că după unul, două pahare îţi dezleagă limba, apoi din tipul mic, negru şi uscat devii “Făt frumos cu banu’ gros”, iar dacă nu treci de trei pahare nu te aseamănă nimeni cu “Balaurul cel beţiv şi idiot”.

E momentul când începi să te bagi în seamă cu domnişoarele chipeșe, rânjetul nemerniciei tale îţi apare neîntârziat pe buze, şi culmea dacă ai succes, vinul va fi apreciat şi de demnele urmașe ale Monicăi Columbeanu.

Eu unul vă urez de pe acum numai “succesuri”!

P.S. Acest vin îl puteţi gasi la  Carrefour, la preţul (de oferta ): 39,90 ron/sticlă .

Bogdan.

Episodul 2 – Caloian Rhein Riesling 2011

Scris la 25 septembrie 2012 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

….Cu Rhein Rieslingul (denumit aici – RR) de la Caloian m-am cunoscut în vara asta. Și dacă avea cont de FaceBook, îi ceream demult prietenia. Și mi-ar fi acordat-o, pentru că ne știm bine noi doi. Ne-am privit în ochi cu diferite ocazii, la povești vesele și triste, la parastase și petreceri cu cântec. RR-ul de la Caloian nu seamană, neam, cu vreun RR german sau austriac, pentru că e …oltenesc. Dar are calitațile lui. Aici e „ghiduşia” pe care Liviu Grigorica (LG – Lucky Star-ul de la Oprişor) a ştiut să o rezolve elegant.
….Nu ai multe de spus despre acest vin. E sincer, corect şi-ţi spune tot de la prima înghiţitură. Nu-ţi ascunde nimic. RR-ul este un vin care la început vorbește el cu tine, apoi tu cu el și la urmă vorbești singur. Îți doresti să nu se termine niciodată. Şi dacă vrei să salvezi planeta economisind apa, poți bea RR, pentru că la 12,5 % alcool, simți nevoia de apă foarte rar.
….Culoare: galben-pai, aproape străveziu și clar. Miroase a …dar ia să nu vă mai spun eu tot! Luați voi o sticlă de Rhein Riesling Caloian și spuneți-mi voi cu ce seamănă, ce gust are și restul de impresii. Extemporal ! Scoateți o foaie de hârtie şi scrieţi. Eu mă duc să mai desfac o sticlă drept grilă de corectare.
Vă și pun o melodie să vă inspire: http://youtu.be/7heXZPl2hik
Succes și nu copiați că vă dau 2. Vin2!
RaSto

Moartea vine pe arome de Carmenere..

Scris la 24 septembrie 2012 in Povesti despre vin | 12 comentarii

Cuvinte simple: Frontera Carmenere 2011. Vin de origine Chiliană, roşu, proaspăt, un vin obişnuit şi totuşi atât de diferit!

Într-o zi pe înserat, la adăpostul propriului umbrar mă gândesc să desfac o sticlă de vin. Aduc câteva brânzeturi şi bucăţele de ghiudem şi aleg un vechi şi bun prieten Frontera -Carmenere. De la prima sorbitură de vin, închid ochii, iar gândul mă duce la o tânără brunetă pe al cărui piept mă aflu. Mă alintă încet, mă urcă pe norişorul ei şi mă dezmiardă cu cuvinte dulci de dragoste. Dar, cine să fie: cu gura ei mică de păpuşă, cu sânii ei ridicaţi ca papucii turceşti, cu fundul bombat ca Audi 80, cu picioare lungi până în pământ? Nu poate fii decât “Mama Natură”, sau vreo fiică vitregă zisă şi Carmenere, gândesc. Deschid ochii şi Nightmare – nevastă-mea cu gura mare…

În fine, rămân cu ochii deschişi şi privesc vinul de culoare rubiniu- violacee. Îl apropii de nas şi mă inundă zeci de arome împletite de prune coapte, ciocolate fine îmbrăcate parcă în lemn dulce condimentat, şerpuind agale într-o albie florală. Nu îmi vine să îl las până ce ierburile cu miros proaspăt de fum nu îmi şoptesc că partea cea bună abia acum începe!

Iau prima gură de vin şi simt echilibrul perfect al acestuia, fructele zglobii ce-mi aleargă nebunatice prin “palat” de o prospeţime fără de margine; apoi totul se potoleşte şi se aşează liniştit pe un pat frumos plin de tanini rotunzi, fini, dar încă astringenţi şi cu simţurile ascuţite.Cu toate că nu este foarte lung, se termină bine şi te face să începi a număra secundele până la următoarea gură bogată de vin.

Totul pentru numai 16.90 lei domnilor! Pentru 16.90 lei! Oare, când o să înveţe producătorii de vin romani reţeta asta câştigătoare. Să facă un vin simplu şi totuşi atât de deosebit…

P.S. Stau şi mă gândesc, că dacă însăşi Moartea ar veni la drum de seară, şi m-ar prinde fată în faţă cu acest Frontera-Carmenere, după ce ar gusta, ar renunța să mai plece curând, prinzându-ne cu siguranţă dimineaţa picior peste picior la interminabile poveşti și amintiri…

Degustare plăcuta, vă doresc !

Bogdan.

Rose Riviera 2011 LacertA

Scris la 24 septembrie 2012 in Povesti despre vin | 7 comentarii

    Ultimele zile călduroase de vară. Tundem iarba în curte, stropim și după atâta muncă istovitoare, zic să ne omenim cu un vin roze, că n-am mai băut de ceva timp. Numita Rose Riviera 2011 se ia de gât din răcitor (ținută la 9 grdC), se desface de dop și dau să mai citesc odată pe spatele duduiei: “vinificat în alb din Blaufraenkisch” (soi austriac, taninos, cu aromă de cireșe). Vinul ăsta a fost lansat doamnelor, drept Marţişor în luna martie 2012. Frumos. La 6 luni de la eveniment sărbătorim şi noi “autumn equinox”  după cosit.
Ce zic analizele de laborator?  Culoare frumoasă de sirop de căpșuni și ceva somon, cu stralucire și picioruse lunuungi. Miroase bine, fructe roșii de pădure și căpșunele. Atacul acid, acrișor, fructos cu urmă usoară de amărui și alcool, care apoi se echilibrează. Se simte ceva elegant acolo, dar în stilul lui Mihai Baniţă, pe care l-am auzit cu urechile mele: „mie-mi plac vinurile un pic mai alcoolice”.
Reiau paharul și îl agit iar, de dragul piciorușelor alea lungi. Îmi imaginez o don’şoara cu pantofi cu tocuri mari și care face reclamă la ciorapi roz. Ei bine, piciorușele se scurg în gură și nu-ți stau în gât, pentru că vinul e bun, dar nici pe după umeri nu poți să le dai… Hai, gata cu viziunile.
Din punctul meu de vedere, se clasează în primele 3 vinuri roze din România.
E mai bine să numeri paharele băute, pentru că la 13,8 grade alcool, te cam face. Băut seara pe terase la mare, cu brânzici fine, vinul va ieși și mai bine în evidență, mai ales dacă  ai franțuzoaica lânga tine.

RaSto