Valea Loirei, mai încolo de Cibin. CibinFest.
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
—-Mă gandeam de foarte mult timp la o degustare de vinuri din Valea Loirei, mai ales că nu am fost niciodata acolo. Am ramas fermecat de vinurile de Vouvray si de Chinon pe care le-am gustat pana acum. Incet, incet, Cabernet-ul Franc a devenit chiar unul dintre soiurile mele preferate, iar Chenin Blanc-ul este un soi care nu inceteaza sa ma uimeasca prin versatilitatea lui, versatilitate pe care doar la Riesling-ul de Rhin am mai intalnit-o. Ok, stiu ca Valea Loirei nu inseamna doar cele 2 soiuri dar am vrut sa fac o degustare cu vinuri cumparate(nu primite de la un producator/importator etc. asa cum se obisnuieste in tarisoara) si care sa fie la un pret rezonabil(in cazul acesta a fost 75 de lei de persoana pentru 5 vinuri degustate, cate 100 ml. de persoana din fiecare vin). Privind in urma acum, Cabernet-ul Franc nu era un soi care trebuia introdus in primele 20 de degustari de acest fel, dar e o greseala pe care mi-o asum.
—-Primele doua vinuri au fost Cremant de Loire, AOC in Franta(un fel de DOC la noi) din 1976. Sunt spumante vinificate dupa Metoda Traditionala (asta inseamna, in principal, ca strugurii sunt culesi manual – cei mai buni din plantatie, sunt presati intregi fara zdrobire prealabila sau desciorchinare, iar a doua fermentatie are loc in sticla, in care spumantul este vandut, dar mai sunt si reglementari). Cremant-ul Rose Brut, primul vin, este un asamblaj de Grolleau si Cabernet Franc. Langa acesta am recomandat tartine cu fois gras si tartine cu icre de stiuca de Dunare pe pat de unt. Cremant-ul are un nas discret, dar un atac puternic si un post gust placut de fructe rosii, iar potrivirea cu terinele recomandate este perfecta.
—-Al 2-lea Cremant este din Chenin Blanc cu minim 2 ani de ragaz pe drojdii (reglementarea legala pentru AOC este de minim 9 luni, asadar, rabdarea in acest caz este de apreciat) tot Brut. O splendoare! Un nas care iese cu mult din pahar! Flori de tei, miere, migdale, caise si cremene intr-o singura nara. Sa nu mai vorbim de a doua. Am recomandat langa acest Cremant de Loire, tartine cu pastrav si smantana si o branza maturata cu piper. Toate aceste “gustari” 
au fost oferite din partea casei de Restaurantul La Pasaj din Sibiu pentru a-si promova unele produse noi, un lucru de apreciat (mai ales la noi in orasel), semn ca unii patroni de restaurante stiu cum sa-si tina clientii fideli si sa atraga unii noi.
—-Al 3-lea vin a fost un vin EXCEPTIONAL. La Jalousie, AOC Anjou. Vin alb, sec, 100% Chenin Blanc, 2013. Strugurii sunt culesi manual, presati direct (probabil ca acest vin este baza pentru Cremant-ul de Loire in alb), fermentarea are loc in bariqque-uri de stejar + batonaj timp de 6 luni (vinul este tinut pe drojdiile fine si amestecat cu acestea periodic, pentru a imprumuta arome specifice). Producatorul recomanda langa acest vin un peste de Loira, un homar la gratar sau branza de capra. Eu am recomandat un Risotto cu Galbiori. 
Spre surpinderea mea toata lumea a comandat asa! A fost alegerea ideala deoarece balansul intre vin si preparat, pornind de la aciditate,intensitatea si impletirea aromelor pana postgustul combinat, a fost o uniune mai mult decat perfecta. As incerca din nou aceasta asociere, oricand. Culoarea vinului in sine, cere galbioiri. Vinul are un nas extravagant de vin alb, matur cu o intensitate pronuntata. In gust se regasesc toate elementele unui vin deja mare care mai poate sa astepte inca 2-3 ani in sticla. Arome de flori albe, migdale prajite, miere, vanilie, caise uscate si un pic de scortisoara inunda palatul, corpolent, elegant si taios in acelasi timp. Postgstul este foarte, foarte lung…
—-Al 4-lea vin se pare ca mi-a placut numai mie. Cuvee Yearling, 
AOC Chinon (100% Cabernet Franc). Era usor dezechilibrat, probabil din cauza ca era inca foarte tanar (2015). Se simtea, totusi, potentialul unui Cabernet Franc reusit.
—-La vinurile rosii s-au gatit mai multe preparate dar majoritatea a preferat (la sugestia mea) o pulpa de miel gatita la cuptor pe langa morcovi si alte radacinoase in compania vinului (Chinon bineinteles) si a unui praf de melasa.
—-Al 5-lea vin a fost Cuvee La Chapelle, Magnum(1,5 litri), 2013, AOC Chinon (100 Cabernet Franc din cei mai buni struguri ai domeniului, culesi manual bineinteles). Un vin MARE, un vin fin, un vin matur, EXTRAORDINAR. Un nas pronuntat de cirese salbatice, rozinchine uscate, piele uda, tutun, pat de frunze de padure spre sfarsitul toamnei. Gustul fantastic de fin cu aceleasi 
nuante combinate te facea sa nu il asociezi cu bucate, ci doar sa astepti secundele sa treaca(multe secunde pana dispare gustul) si sa il gusti din nou si din nou. Un vin de meditatie.
—-A fost o seara reusita, alaturi de cei 14 iubitori de vin din Sibiu care au apreciat noutatea evenimentului, compania celorlalti si s-au bucurat de o seara deosebita intr-un loc incarcat de istorie din centrul vechi al Sibiului. Dupa feedback-ul pe care il am, vom mai organiza asftel de degustari. Bineinteles ca vom (re)incepe cu soiuri mult mai cunoscute si mai larg apreciate. Uitasem sa va spun ca am avut concurenta! In aceeasi seara a inceput, in Sibiu, CibinFest, un chiolhan cu fasole si ciolan in Piata Mare a oraselului. Si multa bere. Chestie de gust.
Ceafa lui Hădean
—-Se spune că atunci când dă răcoarea, organismul cere o mâncare mai robustă, o carne cu structură mai țapănă. Bine, la mine organismul cere așa ceva tot timpul, dar nu ăsta e subiectul…
—-Vecinul meu m-a anunțat că în ziua urmatoare pune de-un grătar, așa că dacă vreau să profit de superjarul din lemn de esență tare, să pun și eu ceva carniță acolo. Ca un orice bun gospodar de Chitila, aveam și eu 3-4 cefe de porc prin frigider, dar o simplă carne pe grătar știe oricine să pună, așa că am căutat ceva mai special. Am bănănăit câteva minute pe net pentru inspirație și am găsit asta.
—-Mi-am făcut timp să găsesc aproape tot ce trebuie pentru marinadă, mai putin papaya, care nu crește în Chitila, înlocuind-o cu mango. Mno, cât de aiurea ar putea ieși? Rezolvat blendăritul exoticelor și bălăcitul cărnii în spuma rezultată, apoi dat 18 ore la frigider.
—-A doua zi, din carnea destul de roșie, a rezultat ceva rozaliu deschis și foarte ciudat. La semnalul de la ora 14.oo dat de vecinul Dan, hop și eu cu castronul plin de cefe exotice ce dospeau într-o spumă galbenă. Schimbul de priviri între mine și vecin ar fi mai greu de descris… explicațiile mele, cam neconvingatoare.
—-În ceea ce priveste vinul, am avut de negociat, dar m-am supus în favoarea unui Red Artisan de Săhăteni din 2014 – oricum, nu-l încercasem. Potrivit la temperatura de-afara și scurs în decantor, a apucat să se aereze vreo 35 de minute. N-am mai avut timp de garnitură, pentru ca eram curioși să vedem cele 2 noutați: 
ceafa exotică și bordelezul de Dealu Mare. Nu știu dacă rețineți scenele din Haiducii lui Șaptecai când se ospatau după cate vreo acțiune reușită… Cam așa ne-am aruncat pe furculițe, cuțite și pahare. Pozele sunt prea puțin expresive și nu surprind gemetele de stisfacție.
—-Ceafa fragedă și zemoasă, alături de urmele fumului de la grătar și aromele de vișine coapte ale vinului ne-au făcut să închinăm îndelung asupra celor care ne-au asigurat ospățul: creatori de rețete, mama porcului, grataragii și, desigur, enoloagei.
—-
Poposind la vin, ar trebui spus că asamblajul roșu Artisan pleacă de la cabernet sauvignon, merlot și fetească neagră, așa cum sunt făcute marile vinuri roșii din Dealu Mare. Ușor aprig la început, semn că mai era loc de aerare, cu tonuri încă ușor ascuțite ale taninurilor, dar zemos, fructat, expresiv și elegant. În condiții nehaiducești, și-ar fi arătat finețea, eleganța și echilibrul în ciuda celor 14 gr. vol. de alcool, la care merită adăugat post gustul de nivel mediu plus. Nu e un vin cu care să te iei singur în gură, e musai să ai ceva pe masă și o să-i dai ca mine, 7 papioane/8.
—-Mai e puțin și vine toamna, trebuie să-ți acoperi inima cu ceva….
—-Cu bine,
—-RaSto
Poveştile Bucătăriei Româneşti – Episodul 9 Cartofi umpluți
—Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
—Găteală dâmbovițeană mai ales, cartofii pot fi umpluți cu multe și de toate (cartofii umpluți sunt o comoară la casa și masa omului: fac ușor, arată bine și costă puțin). Rețeta originală: 12 cartofi frumoși. Umplutură 1 ceapă, sare, piper cam cât v-ar plăcea, 1 ou, 1 legătură de mărar, 1 felie de franzelă înmuiată în lapte, 500 g carne tocată (împănată după gust), cimbru, 2-3 linguri de supă de carne, 2 linguri de orez (merge și făra).
—Ceapa se taie mărunt și se pune la călit. Franzela se trece prin mașina de tocat. Când ceapa s-a muiat, se adaugă la prăjit orezul și carnea.Mărarul de toacă pastă. Oul s ebate binișor. Se stinge prăjeala cu supă, se amestecă totul cu mărar, ou, franzelă, cimbru, se sărează și se piperează. Sos: 1 pahar de bulion roșii, 1 linguriță de zahăr, 1 praf de sare, 1 pahar de supă de carne, 1 păhărel de vin, cimbru, ceva piper.
—Zahărul se pune pe foc la caramelizat. Ses tinge cu bulion și supă. Se adaugă, să fiarbă, vin, sare, piper, cimbru praf, până se șeagă nițel. 
—Cartofii: se fierb pe jumătate, se curăță, se scobesc, se umplu, se așează în cratița bine unsă cu unt, se îneacă în sos, se acoperă, se pun la cuptor la foc mic, cam jumătate de ceas.
—Când îți cade bucătura din mână la masa, te vorbește cineva de rău. (Gorovei)
—Dacă a fost un an bun, Merlot-ul de Săhăteni e un vin frumos, cu luciri pierdute de zidărie englezească, cu respirări tomnatice, de ierburi și poame coapte, dar mai ales cu un gust tulburător de cireșe amare. Voluptos și rafinat, amăgitor de-a dreptul- un vin care, dacă-ți cere sufletul, i-l dai! – nu cred că e ceva mai bun pentru niște cartofi atât de elegant gătiți.
—Față de rețeta maestrului m-am abătut doar în ceea ce privește cantitățile și în plus, am pus căpăcele din felii de roșie, doar pentru estetică. Totul a decurs bine, timingul bun, 
însă cu vinul m-am descurcat aproximativ, pentru ca nu aveam merlot de Săhăteni prin casă, așa că am deschis o sticla din Zorești (la doar 24 de km de Săhăteni), un Prince Matei 2010 – ultima sticlă.
—Înainte de a pune creația la cuptor, am deschis și pus la decantat vinul. 7 ani de stat în sticlă cred că i-au ajuns. Nu m-am putut abține si mi-am bagat pliscul in vin, să văd cum e… tot aprig! După cca o oră, aranjând cartofii în farfurie, adăugânt un boț de smântână și pregătind farfuria de poză, am mai băgat un ochi în vin… tot bățos!
—Trebuie să-i dau dreptate maestrului – cartofii gătiți așa, chiar au un nivel de rafinament, iar sosul e toată șmecheria. Revenind la vin, trebuie (dacă mai era nevoie) să spun că acest merlot s-a comportat exact ca un prinț.
—Ușor gomos, distant și arogant la început, dar din decantor în pahar, a început să se simtă mai în largul său printre pământeni. Când a făcut cunoștință și cu tocătura din cartof, chiar a devenit prietenos cu lumea. Și-a prezentat frumos aromele de vișine și 
cireșe supracoapte, izul de vanilie subtil și respectuos, după care a început să șoptească mai în stânga și-n dreapta cum e cu structura, robustețea, catifelarea… Elegant în exprimare, a dat dovadă clar că are cei 7 ani de-acasă, iar nivelul de alcool (14,5), e o chestiune de stil. Copilărind și în pădure, Prince-ul le avea bine de tot cu fructele roșii, dar mai ales cu cele negre (mure, coacăze), lucru de care a facut uz pentru post gust. E clar, spre sfârșitul sticlei mi-am dat seama că e băiat de băiat, orice urmă de nobilitate, nas pe sus sau atitudine distantă fuseseră absorbite de amiciție, dar și de sosul cartofilor umpluți care dispăruseră cam repede. Nu știu ce-ar fi zis maestrul RAR despre acest vin, dar de la mine pleacă cu papioane multe… vreo 7 și ceva/8.
—Poftă bună,
—RaSto
O seară la Miniș
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—Iată că a trecut și vara și odată cu ea și perioada de concedii și de relaxare. Anul acesta am optat pentru un concediu cu mult șofat, pe drumuri lungi, dar foarte bune prin Austria și Ungaria.
—Plecasem însa cu gândul ca la întoarcere să nu ratam ocazia de a vizita o cramă mult prea îndepărtată de București (și cam greu accesibila altfel): 
crama Balla Geza din Miniș. Cu vinurile luasem contact din 2013 și știam ca o sa avem ce să degustam (n-am uitat nici acum Merlot-ul 2007).
—Cum aveam de gând să aprofundăm ultimele creații ale charismaticului enolog Balla Geza, ne rezervasem din timp un apartament, ca să ne revenim până a doua zi când urma sa luam în piept minunatele drumuri transilvănene spre Târgu Mureș, via Deva și Blaj.
—P
rimirea făcuta de Rudi Rechtenwald (care se ocupa de partea de winetourism la crama) a fost „răcoritoare”: un vin tip frizzante cu nume atât de evident…… Frizzy 2016, din Mustoasă de Măderat. Exact ce ne doream după un drum destul de lung din Graz, într-o zi cu o maxima de 36 oC!
—Am mai fi insistat noi să vedem cum stă cu perlația și postgustul, dar trebuia să ducem bagajele în apartament, așa că ne-am oprit și după golirea mașinii și umplerea camerelor, am ieșit un pic cu trupa sa ne familiarizam cu împrejurimile. Aveam ceva timp la dispoziție, mai ales ca grupul din Timișoara cu care trebuia sa facem joncțiunea la masă și la degustarea premium promisese ca la 18.30 termina „team-building-ul” din sala de ședințe a cramei.
—Am mers pe ulițele pustii din localitate, am făcut câteva poze, am admirat arhitectura locală și împrejurimile viei, iar la ora fixata ne-am instalat la masa, din curtea cramei, stabilită de gazde. Și stăm sfertul academic, mai stăm încă unul….și noroc cu Rudi care vine cu o 
Mustoasă de Măderat rece, sprințara, plăcuta și cu care vara te poți întinde ore bune la discuții fără să te doară capul (poate doar limba, de la vorbit). În timp ce Rudi avea grija și de oaspeții din Germania și Ungaria, noi începusem să ne gândim la gulașul comandat odată cu rezervarea …și la bănățenii care nu mai ieșeau din ședință.
—Pe la 19.45 au apărut molcom și ei, dar nouă cel mai bine ne-a părut de Furmint-ul 2016 (încă neîmbuteliat la acea oră) 
care a fost aproape impecabil, anunțându-se ca un demn urmaș al senzaționalului 2015. Mineral, acid, echilibrat, postgust foarte lung. Bine, spre disperarea lui Rudi, nu aceeași părere a avut-o și unul din mesenii din zona cu pretenții de „fruncea tarii”, care a pus sifon peste vin!
—Dupa roze-ul 2016 din Fetească Neagră și Pinot Noir, despre care nu am prea multe de spus, nefiind genul meu (stilul bombonică), am mers sa vizitam in viteza crama. Apoi ne-am întors la mesele de degustare, unde am continuat cu primul roșu al serii: Cadarca 2013.
—Trecând peste spumoasa poveste cu zincul 
cu proprietăți afrodisiace, care a revigorat curtea imperială austriacă, suculența, aciditatea și taninurile în perfect echilibru cu alcoolul, dar și postgustul persistent fac din acest vin un best buy incontestabil. Dar cred că și gulaș-ul de excepție servit însă într-o porție pantagruelică s-a potrivit ca o mânușă.
—Repede a sosit și un vin care surprinzător nu a făcut la fel de bine față gulaș-ului amintit: Feteasca Neagră Stonewine 2012. Poate că trebuia deschisă mai din timp, dar asta a fost atunci impresia noastră.
—
Vinul serii nu putea fi decât Cabernet Franc-ul Stonewine 2012, un vin serios, dar echilibrat, cu fructe negre și un pic de „grajd”, cu un postgust lung și care este după mine nava amiral a cramei, chiar dacă sunt sigur ca peste 2-3 ani va fi și mai bun.
—A urmat un vin rar, Cabernet Sauvignon Premium 2013, bun dar nu suficient ca să ia fața vinului anterior.
—Obosiți de drum, de lupta cu ceaunul de gulaș și de analiza licorilor lui Balla Geza, am sărit peste desert și peste Cadarissima și am căzut în brațele lui Moș Ene, mai ales ca a doua zi ne aștepta, iar, un drum lung prin țară.
—O vizită de neratat la o cramă cu vinuri foarte bune, cu condiții excelente de cazare și unde este bine să te duci când nu ai grija kilogramelor în plus.
.
.
.
.
.
Comentarii recente