La Cotnari…
—-Luna februarie a început în mare forță.
—-Dacă-i februarie, mergem la Cotnari! Se știeee!.. să vedem cum a fost acolo anul de recoltă 2016, ce-au mai moșmondit la tancuri nenea Viorel și George, dar și ce noutăți aduc vecinii de podgorie.
—-De cinci ani cei de aici organizează această întâlnire, numai că de data asta a fost mai altfel. Cei de la Cotnari SA împreună cu tinerii de la Casa de Vinuri Cotnari au vrut să tranforme cunoscutul lor exercițiu de transparență într-un eveniment cu accent internațional. Astfel că, pe lângă larga participare a comunicatorilor de vin de la noi, au invitat jurnaliști și bloggeri de vinuri din Serbia, Polonia și Olanda.
—-Au alocat întreaga zi de sâmbătă degustării a 75 de probe din vinurile proaspete ce urmează să apară pe piață în curând. Doar Tomislav și puțin 
Lukasz au început să dea semne că pricep ceva când le-am spus că mergem de la Iași spre Combinat. Tomislav, Lukasz și Harry nu se așteptau la o asemenea desfășurare de forțe, neavând idee despre ce înseamnă Cotnari în România. Tomislav cunoscuse o parte din vinuri din mai multe intalniri, dar mai ales de aici, iar Harry de la precedenta vizită în România…Însă, văzând și cramele noi de la Vlădoianu (unde am putut vedea micul castel și la interior), cât și recenta achiziție și investițiile în linia de spumante din apropiere, apoi jos, la hrubele din Cîrjoaia, s-au prins care-i treaba. Da, e un colos!
—-Revenind la probele din concursul Campionul Podgoriei Cotnari, 
trebuie să menționez neapărat surprizele plăcute venite din partea unor producători zonali precum dl. Dragoș Stoica (cu fetesca albă), Schitul Mănăstirii Neamț (cu feteasca albă), aligoteul de la Rădeanu și sauvignonul blanc de la Emanuel Carja.
—-Dintre probele prezentate de Cotnari SA și Casa de Vinuri Cotnari mi-au plăcut mai multe, dar se cuvine să remarc mai ales Chateau Cotnari, frâncușa, feteasca albă din gama Colocviu, feteasca neagră și cea vinificată pentru roze din gama Domenii, dar mai ales Grasa de Cotnari sec din gama Colocviu – cea care a și câștigat locul întâi. Am mai remarcat câteva vinuri din gama celor demiseci 
și n-am uitat de spumantul foarte reușit din frâncușă ce urmează a fi lansat în scurt timp. De fapt, cu acesta l-am și serbat pe Tomislav în prima zi când a sosit la Iași, unde numerosul public din fața hotelului Traian l-a întampinat cu vuvuzele și urale, Tomislav nestiind că e așa de popular la noi și întrebându-mă “who’s Grațierea”?
—-Toată degustarea și întâlnirea de sâmbată a fost ca o reuniune între prieteni ai vinului și s-a încheiat cu o mare masă și petrecere cu lăutari, așa cum știu cei de la Cotnari să facă cel mai bine – să ridice cotele ospitalității la nivel înalt.
—-Sunt nerăbdător să văd noile vinuri pe piață, iar la anul în februarie… Se știeee…
Cu bine,
RaSto
PS. Helpful photos: Costăchel & Silviu Fenea
89
—-Și uite-așa, pâș-pâs… concursul de la Brăila, denumit Pistonul de Aur, a ajuns la a 7-a ediție. 
Mereu în ianuarie. Poate că nu-l știți toți pe Iulian – pasionatul de motoare- de unde și numele concursului, dar aflați că puține orașe din România au un club de vinuri unde se degustă cele mai noi și valoroase vinuri de la cramele noastre și de dincolo. De un concurs de vinuri, nici nu mai zic…
—Să reușești să capacitezi cramele, importatorii și să asiguri logistica a 220 de probe, să aduci 20 de jurați și totul să iasă perfect… nu-i la îndemâna oricui. Poți spune că-i dileală 100%, dar noi o numim pasiune. Bine, veți zice că Iulian îmi e bun prieten și e normal să scriu toate astea și în calitate de mic co-organizator. 
Dar cunosc oameni vechi din lumea vinului care nu pot convinge podgorenii noști să trimită mai mult de 150 de probe în total… Nu mai insist, pentru că un cuprinzător articol sunt sigur că va apărea în revista Vinul.ro, un articol de-ăla profi… cu date, cifre și tot ce trebuie.
—-Dar nu despre asta voiam eu să vă țin de atenție, ci despre un vin nou aflat în concurs și cu care aveam să mă împrietenesc definitiv un pic mai târziu, în excursia la cramele din Banat și Crișana cu ocazia aniversării a 5 ani de la înființarea comunității #winelover. Vinul de care vreau să vă povestesc a obținut 89 de puncte din partea jurațior la Brăila. Au fost 4 punctaje de 89 
puncte (două vinuri albe și două vinuri roșii). Unul dintre cele două albe a fost un proaspăt sauvignon blanc 2016 de la Balla Geza.
—-Vinul de la Păuliș e făcut cu schepsis. Adică, îți oferă ușor convingerea că bei un vin cu tipicitate de soi, dar vine și cu un plus de explozie exotică drept caracteristică vinurilor de lume nouă, însă, în nuanțe ceva mai discrete. Sec, vioi, fresh, cu note ierboase și de fructe exotice se așează binișor in biblioteca senzorială. Are aciditate cat trebuie, 13% vol. alcoolice, atat cât e nevoie. Vinul e versatil și poți spune multe despre el, la fel și în ceea ce privește asocierile culinare de primăvară-vară. Nu cred că jurații au fost excesivi de generoși, pentru că nivelul vinurilor nașpa chiar a cam dispărut sau cel puțin nu mai ajung drept probe în concursuri.
Iar teama de punctaje mari pe merit, pentru vinuri albe proaspete, începe să dispară. Oricum, de la Crama Balla Geza a fost trimisă o singură probă, aces vin descris mai sus. Punct ochit – punct lovit.
—-Cât despre vizita la cramă și celelalte vinuri degustate în premieră acolo, pun povestea vizitei scrisă de-un oltean – Daniel Botea, participant la tot programul #winelover din 10-12 februarie din partea Prazilei, cum îi place lui să se prezinte internațional.
—-Noroc!
—-RaSto
Rezerve Albe?
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
—-Un vin gustat saptamana trecuta in Brasov, la cursurile W.S.E.T., m-a facut sa ma gandesc (din nou) la potentialul de invechire al vinurilor albe. Este vorba despre CaSal di Serra, un Verdicchio Dei Castelli Di Jesi, Classico Superiore, 2012 de la crama Umani Ronchi. O scurta prezentare video in limba italiana(cu subtitrare in limba engleza) puteti vedea aici : https://youtu.be/TIyGmvHKV3k
—-Este un vin alb, sec, din Centrul Italiei, regiunea Marche- in estul Muntilor Apenini relativ aproape de Marea Adriatica care are ca D.O.C. 
Verdicchio Dei Castelli Di Jesi fiind o selectie de Verdicchio de inalta calitate facuta in zona in anii ’80.
—-Strugurii sunt culesi manual, fermentatia are loc in recipient de inox, pe drojdiile proprii (sur lie), fara a se adauga drojdii selectionate. Desi este un vin din 2012 (are ceva anisori) este inca tinerel, in plina dezvoltare a aromelor. Culoarea vinului, galben aurie, incanta ochiul inca de cand este turnat in pahar. Are un nas foarte proaspat, fructat, floral si complex cu arome de lamai, caise, flori de tei, vanilie, chimen dulce si miere. In gust se simt bine citricele, caisele, mierea si nuante de migdale. Vinul are o aciditate mare, care il va pastra in cele mai bune conditii si in anii ce vor urma care, sunt sigur, ii vor dezvolta mai mult aromele. Este un vin corpolent iar finalul este lung si fin cu tente de miere si migdale. Il recomand cu branzeturi maturate(evident tot Italienesti) servite cu miere de salcam.
—-Este un exemplu clasic de vin alb care, contrar prejudecatilor care spun ca vinul alb se bea tanar, se preteaza foarte bine la invechire. As mai adauga la o lista cu vinuri din Italia, care se dezvolta bine in ani, cateva vinuri incercate personal :
Cervaro della Sala, 2009, I.G.T. Umbria (Chardonnay & Grechetto), Antinori. Acest vin este in mod cert pe locul 1 in preferintele mele. Totul este special in legatura cu acest vin…
Astept din partea voastra completari la aceasta lista cu Rezerve Albe. Din Italia si nu numai…
Padina (vin)fest
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Anul acesta am hotărât ca în vacanta elevilor de la începutul lunii februarie, copiii să se inițieze în schi, mai ales ce este un sport tot mai la modă printre cei mici. Am zis că nu le-ar strica o pauză de tabletă și televizor, de duminică până sâmbăta următoare. Cum doar elevii aveau vacanță, am hotărât ca să ii lăsam să se descurce singuri, 
noi urmând să ii vedem cu o zi înainte de plecare, zi în care se ținea și concursul ce încununa cele învățate, iar pe seară petrecerea de final de tabără la Padina.
—-Nici gropile din asfalt, nici zăpada afânată din curbele de pe drumul dintre Moroieni și Cheile Tătarului nu ne-au împiedicat să ajungem cu bine (chiar și fără 4×4) într-o zonă pitorească, liniștită, pe care (cel puțin eu) o revedeam după mai bine de 20 de ani.
—-Vremea superba, peisajul mirific și nu în ultimul rând surprinzătoarele evoluții ale copiilor pe schiuri de pe pârtia molcomă de lângă cabană, ne-au umplut de emoție …și de sete. 
Anticipând imposibilitatea de a găsi un vin rezonabil în zonă, am venit pregătiți de acasă cu două vinuri, de culori diferite. Cu toate că termometrul a arătat din București până la destinație un (aproape constant) -5oC, soarele strălucitor reflectat și de zăpada imaculată m-au făcut să deschid vinul alb: Loimer GRÜNER VELTLINER KAMPTAL DAC 2015. O alegere inspirată, vinul fiind plăcut, cu note ușor picante, arome de fructe albe (pere Nashi), cu o aciditate și o mineralitate medii care il faceau un bun companion la baza pârtiei. Nici paharul de plastic de unică folosință nu ne-a oprit să savurăm acest vin, de 5 bulgări din 6, în timp ce urmăream evoluțiile micilor schiori în sesiunea de pregătire.
—-La cabana Padina, începuse concursul mult așteptat. Acesta s-a desfășurat în stil aproape profesionist: doua manșe, echipă de zgomot pe margine, 
cu onomatopee ca la Val Gardena sau St. Moritz (unele generate probabil și de țuica fiartă sau de vinul de la prânz, dinainte de acesta…și chiar din timpul concursului), căzături imediat după start sau chiar înainte de linia de sosire. Ce mai, de toate.
—-Pe seară, după ce s-au mai odihnit concurenții, au început pregătirile pentru festivitatea de premiere. Cum nu eram implicat în organizarea festivităților, am zis să mă apropii și eu un pic de schiuri. Zis și făcut și cum nu doream să fiu totuși atât de intim cu ele, am zis ca nu ar fi rău să trimit un intermediar să le țină de urat: un vin roșu grecesc, pe care îl mai testasem și pe care mă puteam baza: Nemea Barafakas 2010. Realizat din 100 % Agiorgitiko, cu 13 % alcool 
(ca să nu ne amețim prea tare), prezintă o frumoasă culoare rubiniu închis și este plin de fructe roșii coapte și ciocolata amăruie vanilată (deh, 12 luni în baric). Taninii catifelați, aciditatea și postgustul medii, l-au făcut un vin prietenos și care a legat prietenii cu părinții celorlalți concurenți și chiar cu antrenorii, care s-au arătat deschiși să treacă de la vinul la PET (de 2 sau 5 l, adus de acasă) la ceva mai altfel. Bine, unii nu și-au putut depăși condiția și l-au „înnobilat” cu Fanta de struguri, dar alții au cerut repetir! OK, #rezist…. si-mi vad de treaba. Ar fi mers și mai bine cu o friptura la grătar din carne roșie, dar nici cu carnea la garnița servita la cabana nu a fost rău, deci 5 bulgări din 6 merită din plin.
—-Festivitatea de premiere a fost generoasă cu concurenții, care au plecat cu toții cu câte un premiu și o diplomă (cei de pe podium și cu medalii sau cupe), iar spectacolul de karaoke și focul de artificii au fost cireașa de pe tort.
—-O escapadă reușită într-o zonă de revizitat, fie vară fie iarna, pentru aer, liniște și peisajul din care nu pot lipsi vinurile bune!
—-Pârtieeeeeeeeeeeee….
.
.
.
.
.
Comentarii recente