Caloian la Arbanasi
—-
În week-end mi-am propus o scurtă excursie la două crame din Bulgaria. În drumul nostru, vineri seara ne-am oprit repede la Arbanasi și după o cină rapidă cu pârlinca included, pe răcoare, am deschis un vin din traistă: zinfandel Caloian.
—-Un apropiat al gazdei noastre, un bulgar de 60 de ani, ne-a întrebat de unde suntem și s-a mirat că bem un vin bulgăresc…. Kak taka? Când i-am spus că venim din România și vinul e tocmai din Oltenia profundă, s-a pus pe un zâmbet larg. Omul a început să ne vorbească într-o română din aduceri aminte, pentru că studiase un an la Iași și 6 la București arhitectura. Danko Dancev a dat să ne explice partea frumoasă a tinereții sale în căminele studențești până la absolvirea din 1980 și a insistat să ne pună la curent cu faptul că denumirea de Caloian este de proveniență bulgară. Am ascultat cu răbdare partea de istorie …. cu multe cuvinte italienești (Danko părăsind Bulgaria imediat după terminarea facultății, cutreierând mai multe țări). De obicei, arhitecții ar trebui să știe istorie, iar omul chiar le zicea bine, mai ales că eram la puțini kilometri de vechea capitală a celui 
de-al doilea țarat bulgar, în care Ivan Kaloian, a avut un rol important în istoria lor, dar și în cea religioasă.
—-Am dat-o și noi la întors că obiceiurile vechi românești de la nord de Dunăre, care au multe influențe balcanice… că Sărbătoarea Caloianului, că aducătorul ploii…. hop-țop și eticheta pe vin. 
Dă-i cu istoria, cu amintirile, cu vorba lungă, cu poveștile… cu un vin de vară și nah… că s-a terminat sticla! Simplu, direct și vesel, așa cum trebuie să fie un vin vioi pe căldură, dar… ediție cam limitată. Cum se zice… să mai fi fost, dar arhitectul nostru a promis să ne invite la sfărșitul lui noiembrie, când e vinul lui gata, neapărat să-l vizităm.
—-Cum în același week-end relațiile dintre președinții noștri sufereau o sincopă pe motiv de nimicuri cu NATO, m-am gândit să salvez situația diplomatică promițând că revenim. La urma urmei, e un loc unde tot mai mulți români serbează des Ziua noastră Națională.
—-Nazdrave! RaSto
Pe urmele vinurilor antice. Episodul 2. Coasta Amalfitana
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
—-Coasta Amalfitana se afla in sudul peninsulei Sorrento care separa Golful Napoli, la Nord, de Golful Salerno, la Sud. Intre localitatile Positano si Vietri Sul Mare serpuieste o sosea foarte ingusta, de coasta, in care traficul este greoi din cauza italienilor care se incapataneaza sa pastreze doua sensuri si a turistilor care ajunga 
acolo cu masini cat mai mari (in special americanii care inchiriaza masini imense). Localnicii, insa, cunosc “lectia” si conduc, la orice varsta, scutere. Dar chinul condusului si asteptarii in trafic se transforma intr-o placere datorita frumusetii de neegalat a peisajelor mare si munte, putand vedea prelungirea peninsulei Sorrento faimoasa insula Capri.
Intreaga zona este una de basm si face parte din Patrimoniul Mondial Unesco. Este faimoasa pentru turism, dar si pentru Bambagina (un fel de hartie folosita in Evul Mediu), Limoncello si Alici di Cetara. Peisajele generoase au fost decorul perfect pentru scene din numeroase filme (printre care “Under the Tuscan Sun” pe care sunt 
sigur ca iubitorii de vin l-au vazut).
Restaurantul Bacco(Bachus in Italiana) se afla in Furore, vis-à-vis de Crama Marisa Cuomo, undeva la 300 de metri peste nivelul marii cu o vedere panoramica de invidiat.
Este un restaurant slow food, care se afla de ani buni in recomandarile Ghidului Michelin, unde gasim bineinteles si vinurile la la crama sus mentionata, dar si o bogata selectie de alte vinuri. Proprietarii fac parte din aceeasi familie, Cuomo. Meniul este bogat in specialitati de o simplitate si in acelasi timp extravaganta unice. Un meniu de “terroir” as spune J Spre exemplu pastele : fiecare tip de paste(toate facute in bucataria restaurantului) sunt acompaniate de delicatese locale proaspete( rosi cherry de Amalfi, scoici pescuite in dimineata respectiva, busuioc proaspat etc).
—-Pestele, tot timpul proaspat pescuit in dimineata zilei, gatit simplu, dar cu rafinament, este usor de asociat cu orice vin alb local.
—-Mi-au placut in mod deosebit ‘Ndunderi di Minori, gnocchi cu ricotta facuti proaspat in bucataria Bacco cu 
vongole si pesto cu busuioc proaspat. Sunt sigur ca pentru aceste minunatii au poposit aici si Roberto Rosselini cu Anna Magnani (iubita lui dinainte de Ingrid Bergman) in timpul filmarilor pentru “L’Amore” prin 1948. Dar nu cred ca numai bucataria si spectacolul panoramic mare/munte i-a atras. Sunt sigur ca si vinurile locale si-au facut parte de farmec J Pentru astazi trecem in “revista” trei dintre ele:
—-Furore Bianco de la Marisa Cuomo (60% Falanghina, 40% Biancolella culesi manual in primele 10 zile din Octombrie) Un vin de o culoare galben pal, nas timid de flori albe, gust frumos citric, floral ,balansat de o aciditate mare- specifica zonei si un post gust persistent. La Restaurantul Bacco este 14 euro/sticla si 5 euro paharul.
—-Ravello Bianco de la Marisa Cuomo (60% Falanghina, 40% Biancolella culesi manual in primele 10 zile din Octombrie) De data asta este vorba despre un “terroir” diferit. Ravello se afla cam la aceeasi altitudine ca Furore dar mai spre nord-estul peninsulei Sorrento. Un vin de o culoare galben verzuie, nas fresh de lime 
proaspat stors, gust citric usor floral ,cu o aciditate mare si un post gust zglobiu. 14 euro/sticla si 5 euro paharul.
—-Furore Rosso de la Marisa Cuomo (50% Aglianico si 50% Per e’ Palummo-denumirea locala pentru Piedirosso despre care vom mai vorbi) Strugurii sunt culesi manual in a doua decada a lunii Octombrie, iar vinul este trecut 6 luni prin baricuri de stejar frantuzesc aflat la a doua utilizare(aici are loc si fermentatia malolactica) Vinul este de un rosu stralucitor, tanar, cu nas de cirese si fructe rosii care se regasesc si in gustul fresh alaturi de scantei reci de aciditate, ceea ce face din el un rosu usor de consumat chiar si vara. La Restaurantul Bacco este 14 euro/sticla si 5 paharul.
—Despre crama sapata in roca vulcanica si cateva vinuri rosii deosebite, in episodul urmator.
Comenteaza
Mediterana din farfurie si vulcanul din pahar
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Intr-una din zilele trecute, in asteptarea binecunoscutei intrebari a consoartei „Noi ce mai mancam azi”?, eram ca sultanul din celebra poezie a poetului national, care :
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
—-Si astfel, imi amintesc de niste paste mai speciale luate din Auchan, care contineau un sos de anchois (urmasul celebrului garum de pe vremea Imperiului Roman) traditional pe coasta 
Amalfitana. Sosul care mi s-a parut adecvat a fost pe baza de pesto rosu cu ton, midii marinate si cateva anchois in ulei.
—-Urma, insa, evidenta intrebare: dar ce bem la aceste paste?
—-Ca niciodata stocul de vinuri albe din „casa mia” este foarte generos in anul 2016, asa ca problema nu era foarte simpla. Totusi, am decis sa destochez din vinurile cu ceva ani in spate, ca sa nu risc o deversare la spalatorul din bucatarie. „Victima” sigura parea Juhfark 2013 (cu screwcap) de la un producator descoperit in urma vizitei din martie la targul de vinuri VinCe 2016 din Budapesta. Este vorba de Kreinbacher, de care auzisem lucruri bune si care s-au si confirrmat la targul amintit. Dar vinul de fata nu il incercasem, il luasem fara sa ezit dintr-un supermarket Spar, din apropierea garii Nyugati, la un pret bun (aproximativ 30 lei).
—-Vinul are o frumoasa culoare ce aminteste de pepenele galben. Adulmecandu-l parca descopar un gutui ratacit printr-o livada de citrice. Prospetimea din nas ma intriga si face sa ma grabesc sa-l si gust. Si revelatie! 
Aciditatea intuita este acolo, conferindu-i vinului o prospetime incredibila. Parca aveam un suc de gutuie si citrice sorbit dintr-un pocal de bazalt, atat este de evidenta mineralitatea specifica soiului vulcanic din zona Somlo. Alcoolul este de 13%, dar mascat cu mestesug.
—-Postgustul lung ma face sa regret ca nu am luat mai multe sticle. Brusc ma opresc din reverie si din degustat …ca ramaneau pastele pe uscat!.
—-Despre food and wine pairing, ce sa mai zic?!…nu voi ca să mă laud, nici că voi să va-nspăimânt, dar a fost „perfetto”!
—-In concluzie un vin extrem de bun, care sigur va mai duce usor 2-3 ani. Direct din Crangasi, minim 87 pct.
O feteasca regala cu talent
—-
Mie-mi plac concursurile de divertisment televizate. Finala concursului Românii au Talent o așteptatam pentru ca aveam un concurent favorit. Așa că m-am pregătit…
—-Deschis vinul ce statea la rece de 3 zile, pus în tigaie cele trebuincioase… câțiva creveți și legume trase în mult unt pe lângă un cățel de usturoi. Am avut noroc cu pauzele lungi (chiar exagerate) ale postului tv, dar așa se-ntâmplă mereu la transmisiile în direct.
—-Vinul? O fetească regală proaspătă (2015) de la Prince Știrbey. În amintirea unei regale foarte bune (2012, cred) degustate în trecut, am zis să mai vedem ce vinuri bune din soi românesc a facut Oliver de curând? Trec peste culoare pentru că paharul era plin de broboane fiind cam rece, și poate de aici aromele mai reținute, dar placute de caise, ceva piersici și mai ales de mere verzi. Și în gust începe bine, cu un atac citric sec, elegant și vesel precum o rochiță de vară în vânt…Tipicitate de soi? Da, de la cap la coadă. Iar în 
combinație cu creveții, chiar făcea pereche bună. Alcool potrivit bine (12.5%), aciditate mare-mare, post gust mediu și mai ales echilibru. Licoarea o văd pe la 7 papioane/8, dar după 3-4 luni, sigur se duce ceva mai sus.
—-Cât despre concurent… puștoaica de 13 ani, Laura Bretan, cea pe am si votat-o și care cred că a meritat din plin să câștige, a fost cea care a luat marele premiu. Ce voce!!
—-Seară perfectă, cu o voce care te unge pe suflet și un vin forte plăcut.
—-Cu bine,
—-RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente