Ati baut Bon Viveur?

Scris la 15 martie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Am spus prezent initiativei celor de la Vinul.ro de a vizita cramele si mai ales de a cunoaste oamenii care fac vinuri in Dealu Mare. Asta se intampla in prima jumatate a lui ianuarie anul asta. Am urmat numai o secventa scurta (de o dupaamiaza) din tot programul, pentru ca voiam sa vad Crama Licorna. Avusesem o tentativa in august 2015, insa atunci sala de degustare era in santier.
—-Pe Gabi Lacureanu nu-l mai vazusem din toamna lui 2010, pe vremea cand am viztat, alaturi de alti amici si de regretatul Nick Filip, Crama Basilescu. Atunci, inainte sa ajungem la crama, Nick ne spusese in autocar sa nu-l laudam pe promitatorul enolog, pentru ca e foarte tanar si ar putea sa si-o ia in cap. S-au intamplat multe de atunci. Acum, Licorna, ajunsa pe mainile lui Gabi Lacureanu, este una din cele mai  noi si frumoase investitii din Delu Mare si ne astepta sa-i descoperim noutatile: cladiri, dotari, utilaje, dar mai ales vinurile.
—-La sfarsitul scurtului tur de crama, pe care merita sa o vizitati, ne-am asezat in sala de degustare sa vedem cateva din vinurile propuse de enolog. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost siguranta si starea de confort cu care Gabi Lacureanu vorbea despre ceea ce a facut acolo in scurta perioada de cand se afla la cirma cramei. Se vedea ca se simte bine acolo si ca zona asta ii prieste. De fapt, in Dealu Mare s-a facut cunoscut si acestui terroir ii este dator sa reconfirme. Am degustat 6 vinuri, insa, nici in ruptul capului (cu toate insistentele lui Tudor) nu a vrut sa ne arate Chardonnay-ul Reserva, cel cu sticla aia fistichie. Bine, o sa avem rabdare!
—-In schimb, ne-am facut de cap cu vinul alb Bon Viveur. Aparut pe piata spre sfarsitul anului trecut, asamblajul de chardonnay (80%) si restul din sauvignon blanc este vinul din gama superioara Serafim-ului. Sticla este una speciala, iar eticheta e simpla, cu tenta retro, ilustrand un mic grup instrumental dirijat. Am primit o astfel de sticla cadou, asa ca am avut prilejul sa studiez vinul pe indelete.
—-A degusta acest vin reprezinta o aventura…
—-Nimic periculos, insa plin de surprize. Totul incepe cu culoarea: galben-verzui cu alura de vin fresh si vioi, ceea ce nu te-ar duce cu gandul ca are atata chardonnay in el. Cat despre nas, aici poti petrece ore intregi rotind paharul si adulmecandu-l, pentru ca de fiecare data iti va da noi semne ca trebui sa stai in crama ca sa te pretinzi stiutor de vinuri… Note ierboase are, tenta de infuzie cu un soi aromat (tamaioasa sau muscat) are, ceva semne de usor si vanilie din cand in cand… Oricum, nu stii ce bei si te mai uiti odata pe sticla si citesti ca proportia de chardonnay e covarsitoare… Dupa o vreme apare si oncuozitatea, mai multa corpolenta si aromele caracteristice soiului… Dar esti doar la jumatatea drumului in a face o descriere cat de cat corecta si aproape de ceea ce a vrut autorul sa exprime. Asemenea vinuri nu sunt multe pe piata noastra, in care un chardonnay sa-l bei cu pofta, cu gura plina si sa tot descoperi lucruri noi. Bine, am aflat secretul in cele din urma, dar nu singur. Cele 80 de procente de chardonnay au fermentat in vasul mare de lemn (5500 litri) ajuntand la o fina micro oxigenare cu efectele de mai sus. Asta a fost tot lemnul. Ce a iesit, zic sa incercati si voi. Dar sunt sigur ca, desi ati fost avizati, tot veti mai gasi lucruri pe care eu nu le-am descoperit sau nu le-am sesizat.
—-Bon Viveur e un vin pe deplin armonios, echilibrat si cu un comportament placut in asocieri culinare, cat si “vorbindu-l” indelung fara mancare.
—-Din punctul meu de vedere, cu cele +7.5 papioane/8 il asez in galeria cupajelor mele preferate de vinuri albe: Amaury, Solo Quinta, Golem, Renatus si adesea Rusalca.
—-Cu bine,
—-RaSto

VinCE 2016 – O alta perspectiva

Scris la 13 martie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu

—-Avand in vedere experienta placuta pe care am avut-o anul trecut la VINCE, mi-am dorit sa revin si anul acesta pentru a vedea evolutia evenimentului si a degusta noile vinuri ale cramelor preferate.
—-Am luat bilete pentru doua din cele 3 zile (3-5 Martie) ale evenimentului dar de data aceasta m-am limitat la un singur masterclass – vinuri din Valea Rhone-ului.  Erau multe crame (peste 180) prezente cu un numar foarte mare de vinuri (peste 1000 de etichete) si am preferat sa ma concentrez prioritar pe acestea.
—-Spre deosebire de anul trecut, cand toate cele 3 zile de targ erau deschise publicului, anul acesta prima zi a fost dedicata specialistilor din domeniu, accesul fiind permis doar profesionistilor si celor care activeaza in domeniul HoReCa. Biletele au fost ceva mai scumpe decat anul trecut (150 ron/zi), insa masterclass-urile au ramas cam in aceeasi marja de pret (cel mai scump era 75 ron).
—-Inca de la intrare am putut sesiza atmosfera mai relaxata fata de anul trecut in ceea ce priveste numarul de vizitatori deoarece, la receptie, unde ni se dadeau bratarile cu cod de bare, caietul evenimentului si pahare, nu era deloc inghesuiala. Am preluat ‘’recuzita’’ alocata, constatand ca s-a schimbat modelul paharelor (de o calitate mai slaba comparativ cu Schott Zwiesel-urile de data trecuta), si am intrat la targ.
—-Acolo atmosfera era lejera, unii producatori neavand inca standul complet aranjat. Am profitat de acest lucru pentru a face o sesiune rapida de poze cu standurile prezente dupa care am stabilit o ordine in care urma sa incep degustarile. Avand in vedere ca resursele de energie au si ele limitele lor intr-o astfel de zi, am preferat sa vad la inceput producatorii care imi plac cel mai mult (fata de anul trecut cand am degustat o zi albe si una rosii). Mi s-a parut mai eficient acest sistem ‘’pe producatori’’, fiindca m-a scutit de revenirea la acelasi stand de doua ori.
—-Organizarea, a fost destul de asemanatoare cu editia anterioara. Intrarea se facea in urma scanarii codului de bare de la mana si iesirea la fel. Producatorii erau aproximativ aceiasi, plasati in aceleasi locuri de anul trecut. Pe langa sala mare de masterclass-uri s-a adaugat acum si una mai mica pentru workshop-uri. Nu mi-a fost clar care era criteriul de clasificare pentru cele doua – de ce unele erau workshop si altele erau masterclass. Poate in functie de titulatura persoanei care sustinea cursul…  Acum am avut si surpriza (sau ghinionul..), sa gasim si cateva pahare murdare la masterclass, pe care organizatorii le-au inlocuit imediat ce am sesizat. Am mai putut observa pe mesele pregatite pentru curs si faptul ca nu toate paharele erau identice.
—-O noutate binevenita a fost standul Miele unde puteam schimba ori de cate ori doream paharul murdar cu altul curat. O alta noutate a fost faptul ca anul acesta se puteau cumpara vinuri de la unele standuri (nu intru in detalii legate de fiscalizarea acestor vanzari …care era ‘’sublima dar lipsea cu desavarsire’’).
—-Zona de luat masa a fost mult mai restransa anul acesta dar suficient de diversa pentru a acoperi gusturi destul de variate si, in aceeasi incapere, anul acesta erau si cateva standuri cu vin ale unor magazine specializate. Am incercat o serie de vinuri recomandate de bornyito.hu un magazin on-line cu o oferta foarte mare de vinuri, in principal locale (singurele importuri de la stand erau spumantele Freixenet). Acolo am remarcat un Furmint (Mad, produs de crama Szent Tamas), proaspat, nebaricat, cu arome florale si usoara nuanta minerala.
—-Nu am putut rata desigur standul de Cabernet Franc unde aveau exclusiv acest soi, vinificat de diverse crame (15 la numar). Cele mai apreciate au fost Sauska, Riczu Stier (foarte bun dar cu o eticheta usor inestetica), Matias, Heumann, Tiffan’s. O alta aparitie noua si extrem de interesanta a fost un producator de vinuri din Israel –  Sea Horse Winery –  care prezenta 4 vinuri (trei cupaje rosii si un Chenin Blanc) foarte placute, produse in cantitate mica ( sub 1000 de sticle/sortiment) dar cu preturi relativ ridicate – cca. 30-40 eur/sticla.
—-Alti producatori vizitati au mai fost Gere (al caror Kopar 2012 parea putin cam tanar), Bock (eticheta Libra era excelenta dar la un pret de 45eur/sticla), Heimann, Sauska, St. Andrea, Fekete (de la care recunosc ca aveam asteptari ceva mai mari), Gere Tamas & Zolt, Tiffan’s (unde mi-a placut mult Principium), Szeleshat. Din Romania au fost prezenti Recas, Liliac si, desigur, Balla Geza (Wine Princess) ale carui vinuri le-am regasit absolut peste tot in Budapesta – magazine specializate, magazine mai mici, restaurante, wine-bar-uri. O surpriza placuta a fost sa gasesc prezenta si crama Chamlija din Turcia, cu 5 etichete – 2 albe, 2 rosii si un rose.
—-Impresia generala asupra VINCE 2016 a fost una placuta, diferenta principala comparativ cu anul trecut fiind numarul (vizibil) mai redus de vizitatori. Sa fie oare si din cauza contextului politic? Anul trecut am sesizat prezenta mai multor nationalitati europene in timp ce acum am constatat prin oras o crestere semnificativa a turistilor rusi.
—-Totusi, fata cu anul trecut, acum am plecat de acolo cu sentimentul ca si la noi se vor putea organiza astfel de evenimente… si asta poate ca intr-un viitor nu foarte indepartat. Nota mea de optimism este data de numarul mare de evenimente noi sau in stadiu de proiect organizate in Romania (RoVinHud, WineUp, Wine-Wine, REVINO) la standarde care in timp se vor apropia sau, de ce sa nu visam, poate chiar vor depasi VinCE.

Vin bulgaresc, dar ce vin…

Scris la 11 martie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Proaspat intors din Bulgaria – Bansko, unde am fost la schi, m-am gandit sa va povestesc despre o intamplare ciudata – cred eu!

Incep prin a va spune, ca nu sunt un mare fan ale vinurilor bulgaresti ( si am degustat peste 90% dintre ele), pe care le consider mult sub ale noastre, desigur cu ceva exceptii, provenite de la crame noi cu enologi tineri si talentati, dar pe care le poti numara pe degetele de la o mana, hai maxim doua.Da este adevatat, per total vinurile sunt mai ieftine decat cele romanesti pentru acelasi nivel de calitate, dar au si ei vinuri supra-evaluate o gramada!

Asadar, de cate ori plec la schi la Bansko, plec cu vinul meu; in general romanesc (din patriotism nu de alta J), italienesc, frantuzesc, etc. iar de acolo cumpar cate o sticla maxim doua de vin bulgaresc, in general vinuri noi pe care nu le stiu.

Asa s-a intamplat si de aceasta data, cand mi-a sarit in ochi o sticla de Pendar White de la Castra Rubra Winery ( Castra Rubra = Fortareata Rosie – traducere din latina). Aceasta este una dintre cramele noi si de exceptie despre care va vorbeam, cu enologi tineri (Plamena Kostova și Anton Dimitrov), coordonati de Michel Rolland – care bineinteles nu are nevoie de nici o prezentare.

Dar, surpriza cea mare a fost cand am ajuns in apartament si am descoperit anul trecut pe aceasta sticla – 2011! Am crezut ca am aruncat banii pe fereastra – aproximativ 25 lei… In schimb am desfacut sticla si inainte de a o “caza” in chiuveta, am pus ceva vin intr-un pahar pentru degustat.

Il duc la nas si cand colo ce sa vezi: arome de flori de primavara cat se poate de curate, fructe tropicale, menta, in fine – o complexitate aromatica care m-a impresionat. Mai mult decat atat, toate aromele erau atat de fresh, cum rar intalnesti la vinurile proaspete, daramite la unul din 2011.

Gustativ, vinul patreaza senzatia de fresh (poate si datorita aciditatii excelente) si urmeaza linia aromatica (fructe tropicale, piersici, pere) mergand spre un final lung citric, foarte placut. Are un corp mediu, dar un echilibru perfect care nu te lasa nici macar sa banuiesti alcoolul de 13,5%.

…si cand te gandesti ca vorbim despre un “banal” Sauvignon Blanc la un pret de 25 lei!

Recunosc desigur ca daca as fi citit anul de pe sticla, nu  luam acest vin nici gratis, dar uite ca in viata poti avea si astfel de surprize placute!

P.S. Pentru iubitorii de punctaje evaluez vinul la 87-88 puncte!

Bogdan

Cultivini

Scris la 9 martie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-Cultivini Wine Gallery Budapesta.  O descoperisem in urma cu mai bine de un an si jumatate cand vizitasem pentru prima data frumosul oras de la Dunare.  Profitand de vizita la targul de vinuri VinCE 2016, i-am trecut pragul impreuna cu micul grup de wineloveri  dupa terminarea targului amintit.
—-Duminica, cand majoritatea obiectivelor turistice sau shop-istice sunt inchise si vremea e mohorata, te imbia la vizitarea obiectivelor cu profil vitivinicol. Desi prietenii cu care am fost la VinCE erau buni cunoscatori ai Budapestei (si a winebar-urilor locale), aceasta locatie le era necunoscuta. De cand am intrat am fost placut surprinsi de cele gasite: luminozitate excelenta (care permitea analiza vizuala corecta a vinurilor, spre deosebire de majoritatea wine-barurilor unde penumbra sau lumina insuficienta nu sunt chiar ceea ce imi doream), lipsa muzicii (in alte parti duduia de parca eram in club) si sloganul de la care incerc sa nu ma abat des: „Life is too short to drink bad wine!” (bineinteles si lipsa fumului de tigara, dar acest lucru este normal, in nici un restaurant sau wine-bar din Budapesta nefiind permis  fumatul la interior). Dar ceea ce era cu adevarat interesant erau echipamentele de distributie a vinurilor (detalii tehnice aici). Mai vazusem la noi ceva similar prin aeroportul Otopeni si printr-un supermarket, dar aici parca se incadrau mai bine in peisaj. Modul de utilizare este simplu si elegant:  clientii galeriei primeau un card (pe care trebuiau sa il alimenteze initial cu 4500 forinti – circa 67 lei)  si apoi isi alegeau din vitrinele „wine dispenser-ului” vinul si cantitatea ce urma sa fie degustata (intre 0,25-1 dl).  In momentul in care se termina „creditul” primeai alt card si puteai degusta in continuare cat te tineau portofelul, picioarele sau ficatul.
—-Selectia de vinuri pentru degustare era OK: aproape 60 de vinuri (toate unguresti, dar acest lucru este valabil cam  in toate wine-bar-urile budapestane si chiar in supermarket-uri, vinurile straine reprezentand maxim 10 % din oferta) de toate culorile si acoperind o gama variata de preturi. Lipseau insa spumantele (am inteles ca era nevoie de un dispenser special). Interesanta (si simpla in acelasi timp) era si metoda de a afla detalii despre vinurile degustate: cu ajutorul unei tablete! De asemenea sistemul de spalare a paharelor extrem de eficient si nou pentru mine (paharul se pozitiona cu gura in jos peste o sita si prin presare pornea un jet de apa care clatea sub presiune extrem de rapid si de bine).
—-Bineinteles ca vinurile puteau fi si achizitionate (livrarea fiind posibila oriunde in lume!), peretii galeriei fiind tapetati cu vinurile care se aflau la degustare (dar si cu altele, care momentan nu se gaseau in dispensere, in total cca. 150 de vinuri).
—-Personalul, care nu era chiar habarnist in domeniu si care vorbea fluent engleza (spre deosebire de multi din expozantii si chiar de unii din staff-ul targului VinCE), a fost si deosebit de amabil, oferindu-se sa ne suplimenteze creditul insuficient astfel incat sa putem incheia degustarea cu retestarea unui vin pe care il considerasem ca fiind vinul preferat. De asemenea o alta bila alba a primit-o cand unul din vinurile pe care doream sa il incerc s-a terminat  tocmai cand imi curgea in pahar. Imediat au deschis alta sticla si au completat paharul, cu un surplus generos.
—-Vinurile pot fi asortate cu mici platouri cu branzeturi, mezeluri sau snacks-uri.
—-Preturile nu sunt chiar mici (si nu doar datorita apropierii de ultracomerciala si deloc ieftina  Vaci Ut, cam la toate wine-bar-urile din Budapesta avand aceeeasi senzatie) , dar per ansamblu este un concept extrem de atragator si de placut pe care mi l-as dori si in Bucuresti.
Egeszsegere!
—-