Poveștile Bucătăriei Românești -Episodul 4 – Midii la cuptor
….
Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
….Mănâncă şi românii scoici, dar numai ca o joacă exotică de vacanţă intelectuală la mare (deși, la Palanca, pe Sabar, am găsit niște țigani dâmbovițeni care scormoneau mâlul după acele scoici mari, ovale, de apă dulce, pe care le fierbeau și le mâncau cu mămăligă și mujdei!)
Rețeta originală: 1 sac de midii (ca să iasă o crăticioară de cărniță) foarte, foarte proaspete, atunci smulse de pe stânci, o ceapă, un pahar de untdelemn, o ceașcă de orez, un pahar de bulion roșii, sare și piper. Se opăresc midiile, ca să se deschidă, se scoate carnea, se curăță de piciorușul vegetal și nisipos, se lasă într-un vas, să aștepte. Se pune 
ceapa la rumenit în ulei, se adaugă orezul, se călește puțin 4-5 minute. Se pun midiile, se adaugă și bulionul, sare, piper și încă o ceașcă de apă; se amestecă și se dă la cuptor o jumătate de oră.
….M-am conformat întocmai celor scrise de Radu Anton Roman în Poveștile Bucătăriei Românești și-am dat o fugă la malul mării de lângă Chitila (adică, la Carrefour), de unde am desprins midiile de stâncile de gheață din cuvă, unde mi-au cântărit vreo doi săculeți de 1,65 kile, proveniți de la L’Acquachiara. De-aici încolo, numai voința Domnului, priceperea Chef Make și sfaturile mele inspirate au făcut să iasă ceva gustos pentru foamea de dupăamiază. Pentru toată sclifosenia de mâncare am venit cu îmbunătățiri: doi căţei de usturoi, un ardei iute mic tocat (sau ciuşcă, ca să fiu în ton cu dobrogenii), un strop de lămâie stoarsă și o juma de pahar de vin roze de la M1.Crama Atelier, roze din fetească neagră Arezan, ca să nu ieșim din incintă. 
….Și zic să poposim puțin la vin, pentru că aveam de sărbătorit culesul cireșelor din curte. Producție record de când l-am plantat: peste 60 de cireşe! Rozeul Arezan din recolta lui 2013, e unul din vinurile roze românești care mi-a plăcut. La Centura Roze de anul ăsta s-a clasat în primele 6 vinuri, iar principalele sale calități le-aș scoate în evidență cam așa: culoare vioaie, frumoasă, destul de proeminentă de sirop de cireșe și zmeură. Foarte îmbietor ca arome, pentru că simți zmeura, capșuna și tenta de cireșe cu amestec de multe citrice coapte. Cum se simte gustativ în combinația cu picanterii mediteraneene? Pfaaii… Orice reclamă la McDonald’s ar păli! Ce bine-i stă cu aciditatea asta măricică, iar dacă restul de zahăr e de numai 2,4 g/litru, se descurcă pozitiv la pairing cu iuțeli. De alcool nu mai zic nimic, pentru că are doar 14,4 % și e pe nicăieri, adică perfect integrat. 
Eu cred că ceva ani în urmă, Radu Anton Roman și Razvan Macici s-au vorbit ei într-un fel… că prea bine s-au potrivit midiile cu rozeul din fetească neagră, pentru că ce-a fost la gura mea, mi-e rușine să scriu. Minim 7 din max. 8 papioane.
….Hai, că nu mai insist cu detalii, dar dacă știe cineva adresa lui Gordon (Ramsay, desigur), anunțați-mă, că vreau să-i dau un sfat!
….Poftă bună,
….RaSto
Pe valurile muzicii la Brăila
….15 mai, imediat după Centura Roze, eram pe drum spre Brăila pentru un dublu 
eveniment: degustarea vinurilor Cramelor Recaș și concert Jezebel – Pe valurile muzicii la Brăila – de la Edith Piaf la Maria Tănase. Împreună cu Iulian de la Pistoane Baricate, pusesem demult la cale treaba asta, mai ales după ce el descoperise vocea Izabelei pe youtube, iar între timp cercul iubitorilor de vin din Brăila crescuse considerabil.
….Pe lânga reântalnirea cu prietenii de acolo și cu George venit în vizită din Galați, mi-a făcut mare plăcere să-l revăd pe Stelian Ștefan – somelierul Cramelor Recaș, el fiind unul din pionii principali ai realizării evenimentului.
….Pentru mine, dintre toate vinurile degustate (spumant roze, cahardonnay-uri și alte două vinuri roșii), cel de care m-am lipit definitiv a fost Feteasca Regală Barrique 2013, de care m-am îndrăgostit. 
Desigur, în rândul audienței aș mai fi găsit motive pentru contemplare, dar fiind la degustare, m-am concentrat pe acest vin. Nu era prima data când am făcut cunoștință cu acest vin, pentru că înainte de Paște, l-am tot „ciupit” cât stăteam cu nasul prin bucătărie. Am regăsit şi de data asta culoarea plăcută și nasul fructat, exploziv și foarte plăcut. Gustul acrișor cu nuanțe de mango și ananas, ierburi, lychee nu-ți poate fi indiferent și s-a remarcat ușor printre cei prezenți la Privighetoarea, pentru că după ce l-au dus la gură toți, s-a auzit un oftat admirativ. Cu Iulian, Cristina și George am agreat toți că ne place și-am continuat să fim atenți la Stelian de la care am aflat că parte din fetesca regală a fost ținută doar 4 luni la baric. Vinul are aciditate bună, destul de corpolent și bine integrate cele doar 12 vol. de alcool. Stă destul de bine și la post gust și e ușor de asociat cu mizilicuri de vară, astfel că se apropie de 7,5 papioane din cele max. 8.
….Iar după ce Jezebel se stârnise la 
una din melodiile noastre preferate (Bun e vinul ghiurghiuliu), am aflat că distribuitorul local adusese doar câteva sticle pentru acea seara, astfel încât am început negocierile cu alte mese și ospătarii ca să putem comanda și noi una-două sticle, pentru că panta „i” (coeficientul ce reprezinta diamentrul de transport al ţevii) se modificase brusc.
….Am plecat prin Gradina Publica fredonând bâlbâit Je ne regrette rien, desigur, cu regretul că ar mai fi încăput un pahar din vinul cu care sper să vă întâlniți și voi cât mai curânt.
….Au revoir,
….RaSto
Recomandare
….După o pauză de câteva zile, datorată IWCB-ului, am revenit încet-încet cu această postare referitoare la unul din vinurile bine clasate la Centura Roze edița a 2-a. E vorba de Budureasca Roze sec.
….
Din cele 12 vinuri selectate, după degustarea din primul tur, Budureasca roze sec 2013 s-a clasat pe primul loc cu un punctaj destul de mare. Și am aflat de ce? Pentru că e făcut dintr-un soi de struguri din care și francezii scot rozeuri foarte bune: syrah. Cei de la Budureasca (a căror cramă tot sper să o vizitez) nu sunt singurii de pe la noi. Mai găsim și alte crame, care fie îl fac monosepaj, fie îl mai bleduiesc cu pinot noir, cabernet sau altele.
….În primul rând are o culoare frumoasă și interesantă de sirop de căpșune și un nas de ceva zmeură, capșune necoapte bine, dar mai ales de grapefruit roșu. Până înainte de finala de 3 vinuri (Iacob, Liliac și Corcova) a tot luat puncte bune și mulți jurați l-au avut ca favorit, pentru că și gustul e plăcut, începând cu un atac promițător. Aciditatea e medie spre ridicată, ceea ce-l face revigorant, iar cele 13,5 % vol. de alcool sut perfect acunse. 
Gust de citrice și alte fructe tropicale îl domină și îi dau un post gust mediu spre lung. Aproape 7,5 papioane stau pregatite de acordare și îi prevad un succes mare în vara asta, care a și început să ne chinuie cu temperaturi neobișnuit de mari. Îl puteți asocia cu tot felul de salte, pești și alte caracatițe, dar nici brânzeturile să nu lipsească. Recomand acest vin fară rezerve.
….RaSto
Firicelee…
… citim şi noi nişte tablouri?…
—Cam asta aveam în cap în momentul când un amic m-a întrebat dacă am încercat SB-ul din gama Grigorescu a binecunoscutului Jidvei. Mai trebuie să recunosc şi că la GoodWine l-am ocolit cât am putut. Nemeritat, însă. Oare e cineva care să nu cunoască denumirea de „fata în iarbă” a dry muscatului? Păi dacă ar zice cineva „da”, atunci mi-e clar că avem de-aface cu un incult și că stăm de vorbă cu ignoranța la masă. 
—Ca mare iubitor de artă națională (pfaaii…) știu toate operele de artă ale marelui Nicolae Grigorescu. Să o luăm cu începutul: Dry Muscat (numită și fata în iarbă sau, mai exact, Fata culcată în iarbă), Pinot Gris (Pescăriță La Grandville) și binențeles Gewurtztraminer (adică, Nud) . Desigur, că ăia mai culți vor spune că ar mai fi și care cu boi, atac la Smârdan, portrete de țărăncuțe și copii, Dorobanțul…dar hai să nu ne-amestecăm cu tocilarii, că avem noi alte lucruri de studiat.
—Și-ajungem la lansarea noului vin din gama Grigorescu (gamă de retail), acest sauvignon blanc demisec din recolta 2012. 
Gata cu fetele pe etichetă, de data asta avem un alt mare pictor român Ion Andreescu, în perioada studiului său în Franța, la Barbizon, așa cum l-a văzut bunul său prieten, Grigorescu.
—Vinul ăsta nu e unul pe lângă care să treci așa ușor cu vederea. Bine, e demisec, dar nu din calea afară. Nu cred că restul de zahăr să sară cu mult peste 6-7 g/litru.
….Despre arome nu e mult de povestit, fiind ușor floral, ceva citrice, dar te agaţă la degustat. Nu e apos sau chior , cum mai obişnuiesc să zic de vinuri simple. Pur și simplu, sticla se bea repede din 5 pahare. Pac-pac! N-avem timp de filozofii la astfel de vinuri și se asociază (clar!) cu orice cărniță la gratar. De la mici, piept de porc, pește, ceafă, pastrame și până la legume sau ciuperci sărate la grătar. 
Post gust? Cred că are, dar la a doua sticlă te-ntâlnești cu el. Per total, 6 papioane din 8 le-am dat acestui vin, iar dacă aflați că l-am luat cu vreo 15 lei de la Carrefour, nu mai avem multe de comentat. Și am o presimțire… că viitorul apelativ al vinului prin terasele de la mărginașe ale orașului va fi cam așa: Meserieee..Un Barbișon la băieții!
—Așa că, Firicelee.. lecția de cultură de la Jidvei s-a terminat. Hai la filmare, că ne-așteaptă oamenii ăia! Apropos, era să uit! Pentru șprițuri este hit!
—Cu bine,
—RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente