Povesti despre vin

Domeniul Coroanei Segarcea

Scris la 9 octombrie 2013 in Povesti despre vin, Slider | Un comentariu

Al patrulea episod din “Oltenia la bob mărunt”

…Domeniul Coroanei Segarcea este ultima crama vizitată în cadrul mini-turneului nostru şi trebuie să recunosc că m-a impresionat profund.

Dar, să începem cu un pic de istorie: crama şi domeniul datează din anul 1884, fiind unul dintre domeniile regale. A fost administrat de către consilierul regelui Carol I – Ioan Kalinderu, membru al Academiei Romane. Din 1948 până în 1989 a aparţinut tuturor, pentru că aşa era în regimul comunist, apoi de I.A.S. Segarcea până în 2002. Din 2002 până în prezent, aparţine familiei Anghel, oameni întreprinzători şi pasionaţi de vin.

Revenind în zilele noastre, încă de la intrare te impresionează magia acestui loc. Păşeşti parcă într-o lume de poveste, cu pini seculari, alei şerpuite, vegetaţie luxuriantă, vii ce se unduiesc în puterea vântului. Rândurile de vie par măsurate şi aranjate la milimetru, la capătul fiecăruia tronând regeşte, trandafirul care respectă culoarea şi soiul strugurelui. Iar, dacă întorci capul spre crama ai impresia că te uiţi la un palat medieval şi aştepţi parcă s-apară, prinţi şi prinţese împodobite cu petale de flori şi ciorchini pe post de cercei.

Dar, să le analizăm pe rând: domeniul are în proprietate 300 hectare de vie, toată pe rod şi toată din clone de calitate plantate din 2002 încoace. Structura este: 60% soiuri roşii, 30% soiuri albe şi 10% roze.

Crama în formă de cruce, a fost renovată în 2006 după planurile arhitecturale originale; este o cramă construită pe patru nivele, gravitaţională. Păstrează patina frumoaselor vremuri interbelice, cu toate că din punct de vedere tehnologic este una dintre cele mai moderne din România.

De sănătatea viei au grijă consultanţi italieni, iar pentru frumuseţea şi bogăţia gustului vinului, trudesc două doamne şi anume: Cornelia Anghel proprietara domeniului şi Ghislaine Guirand oenolog francez. Amenajarea peisagistică reprezintă tot o pasiune de familie, astfel explicându-se cele 26.000 cuiburi de trandafiri care fac din acest domeniu unul special.

Vinurile făcute aici sunt vândute în mai multe game:

Elite – destinată segmentului de retail, cu vinuri proaspete fructate şi nebaricate;

Prestige – destinată segmentului HoReCa, cu vinuri roşii baricate (şi chardonnay-ul baricat cinci luni);

Blue Train – destinată pieţei externe, cu etichete concepute sub forma unor scrisori, ce pleacă de la ideea arhaicelor partide de şah prin corespondenţă, sau a parfumului epistolei aruncate în sacul de corespondenţă al trenului, ce şi acum se aude în fiecare dimineaţă la fix 8,58 minute din întreaga vie.

Ca un omagiu al faptului că din data de 14 septembrie 2010 Domeniul Coroanei Segarcea a devenit furnizorul Casei Regale a României, în dată de 11.11.2011 a fost lansată colecţia de vinuri premium Principesa Margareta.

Apoi, în anul 2012 a fost lansată încă o colecţie de vinuri premium, numită Minima Moralia, construită pe o idee de “virtute concept”. În această colecţie sunt şase vinuri, două albe, un roze,  trei roşii. Cinci dintre ele sunt cupaje, unul monovarietal – cabernet sauvignon 2008, numit Minimă Moralia – Recunoştinţa!

Datele generale despre gamele de vinuri le găsiţi pe site-ul domeniului adică aici.

Cum spuneam, am fost foarte impresionat de această cramă, poate şi pentru faptul că până să ajung aici nu ştiam absolut nimic despre ea. Personal cred că nu are vizibilitatea pe care o merită şi trebuie făcut ceva în acest sens. Domeniul este o bijuterie şi este păcat, mare păcat să nu-şi ocupe locul pe piedestalul pe care-l merită.

P.S. Mulţumesc Claudiei Alstani – director marketing pentru primirea, prezentarea făcută şi domnului inginer Mihai Anghel – proprietarul cramei, pentru explicaţii şi compania deosebit de plăcută!

Bogdan

Crama Segarcea

Vinuri și vise la Oprișor

Scris la 8 octombrie 2013 in Povesti despre vin, Slider | 2 comentarii

Al treilea episod din “Oltenia la bob mărunt”

….Coborâţi din dealul Stârminei şi parcurgând peisajul oferit de Dunărea care curgea în sensul nostru de mers, hotărâm să oprim pentru a pune combustibil, dar ca să şi mâncăm ceva fiind ora pânzului.
….Vînju Mare. În mijlocul Olteniei de sud. Găsim o terasă pe o stradă centrală unde o ceafa de porc (nu mare) cu cartofi prajiţi costa…6 lei şi cincizeci de bani! Ne-am ospătat şi ghiftuit cu 29 de lei (trei persoane), luând şi ape de 0,5 cu noi. Sincer, eu aş fi băut un vin, dar avem noroc, Oprişorul fiind aproape.
….Că eram pe drumul cel bun, ne-am convins numai după ce de pe un deal mare, ne-a salutat o sticlă mare de “La Cetate”- o machetă imensă a unei sticle, care are rolul unui far portuar pentru marinari rătăciţi pe uscat. Dar, în lipsă de coabitare nu aş vrea să dezvolt ideea.
….La scurt timp, am intrat în Crama Oprişor, una din fostele ferme viticole din Mehedinţi, azi, parte a grupului Carl Reh, unde era forfota mare și după ce ne-am ferit razant de un motostivuitor plin cu sticle de Val Duna pentru Germania, ne-a apărut zâmbitor în întâmpinare Gabriel Roceanu- directorul general. Nici azi nu ştiu dacă se bucura că ne vede sau pentru că era ziua lui de naștere. Oricum, l-am „umflat” şi l-am luat cu mașina ca să ne lămureasca ce și cum stau lucrurile prin vie. Ne-a plimbat de pe un deal pe altul unde am făcut sute de poze, doar câteva boabe mai mici ratându-le. Am admirat de aproape „satelitul” care gonește graurii și ne-am pus pe povestit istoria noii crame, organizarea și stadiul lucrărilor, neuitând însă, să degustăm un riesling și pinot noir.
….Uitându-mă pe harta soiurilor cu cele 300 de hectare, mi-a mai venit inima la loc regăsind și sauvignonul pe-acolo, cu cifre deloc neglijabile. Un personaj de un pitoresc teribil urma să ne dea restul de informții sub forma unor povestioare cu mult umor, dl. Jderu- omul brand, până la vizita cramei propriuzise.
….La cramă, Veronica Gheorghiu – onologul cramei, ne-a luat de mânuță ca pe copiii filmelor Elisabetei Bostan și ne-a explicat în amănunt stadiul culesului, vinificările, tipurile și soiurile de vin care erau în procesare și planurile de viitor. Un lucru aparte urma să remarc și să mi-l doresc: un posibil roze din pinot noir! Ce-ar fi? Eu mi-am pus o dorință! Apoi, am văzut utilajele, capacitățile de stocare, linia de îmbuteliere, iar dupa vizionarea sălii de baricuri, am încheiat vizita în sala de degustare, reluând un vin care mie-mi place -Rusalca. Locul de degustare este unul din cele mai frumoase pe care le-am vazut pâna acum, fiind amenajat cu mult bun gust într-un spirit oltenesc, încăperea fiind un fost imens tanc de beton.
….Spre seară am fost preluați cu simț de răspundere de maestrul de ceremonii local, dl. Jderu și printre gustările oltenești, a continuat să ne povestească cu mult suflet ce s-a întamplat în această zonă din anii ’80, până în zilele noastre pe o rază de câteva comune, iar poza noastră cu papioane o consider un adevarat trofeu. Jderu cu papion, ar putea fi un viitor vin al Oprișorului. Am ciocnit în sănătarea fiecărui angajat al cramei, iar după numărul de pahare, cred că am ajuns la rudele de gradul trei.
….Surpriza serii (nopții) ne-a fost oferită de locul de cazare: într-o anexă a cramei, gospodarii de-aici amenajând trei dormitoare în stil oltenesc autentic. Frumos, multor muzee etno lipsindu-le piese pe care Crama Oprișor le are cumpărate de la localnici.
….În somn, ne-am adus aminte de poveștile cu fete frumoase ale Olteniei și ne-am pus pe visat. Unu’ la o Rusalcă și altu’ la o Drăgaică!
….Ne plăcu ce văzurăm, cât despre vise… le băurăm!
….RaSto

Care-i treaba cu vinul bun?

Scris la 3 octombrie 2013 in Povesti despre vin | 8 comentarii

….În urmă cu două luni scriam tot aici că vinul poate reprezenta expresia educaţiei, a anturajului şi a statutului social în strânsă legătură cu nivelul de cultură.
….Dar de câte ori ai auzit vorbindu-se de vin pornind de la întrebarea “e un vin bun”?
….Şi te întreb: este un vin bun cel pe care îl poţi procura “pe sub mână” de la vreun domeniu, cramă sau chateau având ceva relaţii? Nu! Vinul scump e cel mai bun? Nu neapărat! Să zicem că ai acasă Dom Baron de Rothschild Lafite 1954. Cât de bun poate fi vinul ăsta atunci când strigă soacra după tine că e masa gata, încălzindu-ţi mazarea cu pipoţele la micounde și tu știi că ești restant cu rata la bancă? Cât de bun ar putea fi un vin, dacă de curând te-a părăsit persoana iubită sau cel mai bun prieten ţi-a dat flit? Vinul e bun pentru că ai citit review-uri şi articole favorabile despre el? Posibil, dar trebuie şi tu să fii de acord cu ele. Vinul bun o fi cel care după o zi extrem de călduroasă, îl bei pentru că eşti însetat? De sete bei apă sau o bere rece. Vinul nu se bea de sete. Vinul se vorbește. Vinul trebuie să-l simți pentru că îţi spune lucruri într-o limbă pe care, cu timpul, va trebui s-o deslușești.
….Dar hai să îţi spun care-i treaba cu vinul bun. E un secret al meu pe care ţi-l zic doar ţie care citeşti articolul ăsta, restul nu au decât sa stea în beznă mimând savoarea șprițului. Și promite-mi că ții secretul numai pentru tine.
….Ei bine, sunt doar câteva lucruri prin care poți descoperi vinul bun. Sunt foarte simple, dar foarte serioase.
….Primul ar fi acela că îl vei găsi numai atunci când ai dispoziția potrivită să îl bei, iar asta se numește chef sau poftă.
….Al doilea lucru se referă la o armonie a vinului în relația cu un preparat culinar gustos și prietenos cu papilele tale. Sunt din ce în ce mai puțini cei care mai stau atârnați de regula “alb cu carne albă și roșu cu carne roșie”. Aici, răbdarea în ale experimentării e esențială.
….Al treilea lucru și cel mai important este cu cine îl bei. Vinul bun îl vei descoperi atunci când eşti înconjuraț de oamenii care îţi plac, de oamenii interesanți și cu umor, oamenii cu care îţi face placere să te întâlneşti. Și nu va dura mult până când vei descoperi că vinul băut într-o companie agreabilă își va spori și calitatea. Între a bea un vin cu Dan Berindei sau cu Adriana Bahmuteanu, cred că nu e greu de ales.
….Iar ultimul lucru, dar pe ăsta deja îl știi, este că vinul bun este cel care îţi place. Sunt de acord că gustul se poate cultiva, se poate schimba, poate fi influențat de apropiați, de multiple experiențe sau de vârstă. Și adesea se întâmplă asta. Însă mai există două lucruri pe care nu trebuie să le ignorăm când vorbim de vin: tradiția și memoria afectivă a anilor tinereții. Altfel spus, cum să convingi un oltean de lângă Galiciuica, stabilit de șaișpe ani în Toscana, că zaibărul din tinerețe nu-i cel mai bun vin roșu? Greu.
….Ai tot auzit oameni din lumea vinului care spun că vinul e o ființă vie și că în sticlă el evoluează. Perfect adevărat. Cam așa ar trebui să fim și noi în viață, numai că trebuie să ne destupe cineva.
….RaSto

Degustare „în orb” de Fetească Neagră

Scris la 2 octombrie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Din luna octombrie inaugurăm rubrica “Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

……Pasiunea pentru vin a debutat după 1990, odată cu retrocedarea unei parţi din via bunicului din zona Oltului.      „Îmi place mult vinul roşu, deşi via bunicului era aproape toată cu sauvignon blanc, din care se scotea un must extrem de dulce. Funcţie de mâncare, încerc să beau vinul care se potriveşte cel mai bine “.
Bogdan Caracaleanu este conferenţiar la UTCB şi predă termotehnica la Facultatea de Inginerie a Instalaţiilor

Degustare „în orb” de Fetească Neagră

….Într-o seară călduroasă de sfârșit de septembrie, am mers la o degustare de vinuri realizate din strugurele cu care vrem să cucerim Europa. Până atunci nu mai testasem decât două din cele 6 vinuri. Gazda serii – magazinul specializat Private Wine (unde mai fusesem prin primăvară la o degustare de vinuri de la Oprișor, gama premium and above).
….Întârziind cam 10 minute am găsit lumea strânsă în mare parte (mulți de-ai casei, din câte am înteles, nelipsiți de la degustările anterioare plus Horia Hasnaș de la Vinul.ro  și trei somelieri de vază – Marian Timofti, Bogdan Dumitrescu și Istvan Pentek).
….Am fost întampinați  nu cu huo că am întârziat, ci cu un pahar de frizzante Gioioso (descris perfect aici).  Cam sec și prea puțin aromat pentru gustul meu.
….După sfertul academic clasic, am început cu noroc: în graba aranjării paharelor, Istvan Pentek a spart vreo trei. Depășind momentul s-a dat startul.
Proba nr. 1:  Culoare vișinie cu tente violacee, tinerețea urlând în pahar, cu o intensitate aromatică medie în nas, corp subțire, aciditate destul de bună, dar la gust  cu o intensitate slabă (ceva fructe timide) și tanini medii uscați. Postgust mediu spre scurt.  Terminând cu tehnicul , per ansamblu un vin prea tânăr și care poate peste 2-3 ani sa spună ceva. Cel mai slab calitativ.
Proba nr. 2: Culoare mai serioasa, vișinie, cu un nas mai evoluat,  corp mediu, intensitate aromatică intensă, fructele fiind prezente, tanini medii uscați, postgust mediu. Un pas înainte față de primul, dar dezavantajat de timpul extrem de scurt de aerare (20 minute, de neînțeles sincer sa fiu).
Proba nr. 3: Culoare intensă, intensitate aromatică ridicată, nas evoluat, corpolenta medie, tanini rotunzi post gust destul de lung.  Sincer, aroma un pic ciudată aduce cu fetească neagră de la Nomibo, extrem de drojdios (aici mi-a suflat Sorin Stelian, apărut și el după primele două probe) tipic se pare pentru acest producător.
Apar și gustările, binevenite după trei vinuri solicitante.
Proba nr. 4: Culoare destul de intensă, rubinie, destul de tânăr, corp mediu, un pic cam acid, tanini uscați, dar se simte în sfârșit pruna uscată, final mediu.  După mine a fost surpriza serii. Cam locul 3 după mine.
Proba nr. 5: Culoare intensă, vișinie, aromatic destul de puternică, mai evoluat decât ar trebui la vârsta lui, destul de corpolent, echilibrat, tanini rotunzi, postgust lung.  Cred că este ajutat cu un corector de aciditate. Cert este că mi-a plăcut și impresia de „the best” a fost generală.
Proba nr. 6: Culoare rubinie, puternic aromat, cel mai evoluat și corpolent dintre toate, tanini rotunzi, postgust lung. Locul 2 la distanța de restul, dar probabil dezavantajat că a urmat după un vin extrem  de plăcut.
….A urmat dezvăluirea „mascatelor”:
– proba nr. 1: Melgis , 2012 – Petro Vaselo.  O crimă ca a fost deschis așa devreme. De neînțeles prețul cerut pe el: 99 lei!
– proba nr. 2:  Corcova, 2011. De reîncercat după ce l-aș aerisi măcar o oră.
– proba nr. 3: Alira, 2011. Era unul din vinurile degustate la Vintest-ul din iunie, când era prea crud, fiind proaspăt îmbuteliat. Sincer a avut o evoluție cam bruscă, nerecunoscându-l.
– proba nr. 4: Caloian Oprișor (cred că 2011). Cel mai bun RCP de departe.
– proba nr. 5: Selene de la Recaș, 2011. Foarte bun, catifelat, dar cred ca este un pic „ajutat”, nearătându-și deloc vârsta.
– proba nr. 6: „Îngerii” Basilescu, 2009. Îl mai băusem, dar cu toate acestea credeam că este la proba nr.5.
….Concursul cu ghicitul vinurilor nu a avut un caștigator, nimeni nefiind în stare sa ghicească minim 5 din cele 6 vinuri. În concluzie premiul constând din trei vinuri spaniole (modeste în opinia mea) a fost pus la bătaie.
O seara plăcuta, cu un maestru de ceremonii profesionist, Istvan Pentek, care a încercat tot timpul sa  interacționeze cu  degustătorii.
….Voi fi prezent și la urmatoarea, instigat de câteva premiere și numele grele care vor participa din rândul producătorilor.