3 – 0
….Vineri seară am văzut meciul de fotbal România-Ungaria împreună cu câțiva amici, degustând 
nenumărate vinuri, dar cu ochii pe televizor permanent, pentru că nu știam când o zbughește iar Marica spre gol și iar mă surprinde aiurea cu nasul în pahar.
….A doua zi, cam prea multă linişte după un meci bun şi „nebun” făcut de echipa noastră. Oare de ce nu ştim sa ne bucurăm mai mult la câte un succes, iar când nu ne iese socoteala, avem luuuungi emisiuni și comentarii despre cât de prost și neinspirit a fost nu știu care jucător sau antrenor? Comentăm, însă, ce-au făcut hoardele oligofrene venite din Ungaria, puse pe scandal şi provocare.
….Dar pentru că n-am de gând să provoc un conflict intern NATO și UE, am să scriu doar despre un vin, care-mi provoacă ceva nostalgie, fiindcă Soli White a fost prima postare a bloggulul nostru în septembrie
anul trecut. De data aceasta, discutăm de un cupaj 2012, făcut tot din chardonnay, riesling italico, gewurtztraminer și sauvignon blanc și care e foarte expresiv, vioi și proaspăt.
Și la o asemenea combinație de soiuri, a scrie despre miros, nas și toate notele florale ar însemna să vă țin de vorbă vreo două pagini și rezum că e plăcut și îmbietor. La gust iar devine complicat, pentru că soiurile se perindă pe rând, dar parcă rieslingul răzbate mai cu putere. Tonul îl dă aciditatea și apoi consistența, cu iz de fructe de vară coapte, dar și citrice proaspăt stoarse pe lăngă un alcool pe care îl mai smiți pe final un pic. Vinul asta este peste nivelul de entry și iese din crama Eduardo 
Miroglio de langa Elenovo cu aproape 8 leva. Cu un post gust mediu, eu am sărbătorit victoria noastra în meciul de vineri seară cu un file de pește prăjit cu nițel mujdei, ceva cartofi wedges și m-am bucurat de toate.
….Și dacă-i batem și pe turci, promit că joi mănânc sarma beyti.
….Hai România!
….RaSto
Minima Moralia Speranţă 2011
….Ca avanpremieră a vizitelor în cele patru crame din Oltenia o să încep cu povestea unui vin din crama Domeniul Coroanei Segarcea, pe numele său Minima Moralia Speranţă 2011; un roze, care pe mine m-a cucerit.
….Încep prin a vă spune, că nu sunt un băutor de roze-uri, dar ca tot omul până acum aveam şi eu nu favorit: Chateau Domenii Rose de la Davino. Sâmbătă am fost în vizită la crama Domeniul Coroanei Segarcea unde, prin amabilitatea domnişoarei Claudia Alstani director marketing şi a domnului inginer Mihai Anghel proprietarul cramei, am degustat nenumărate vinuri. Acest roze fiind unul dintre vinurile care mi-au plăcut, odată ajuns acasă, am hotărât să aprofundez studiul asupra lui, mai ales că acelaşi domn Anghel, ne-a oferit o groază de „material” în acest scop.
….În primul rând va spun că este un vin de gastronomie, nu de terasă cu prietenii. Eu l-am pus pe masă alături de cotlete de viţel la grătar, cu salată verde şi s-a comportat „regeşte”!
….Mai trebuie spus, că e bine să fie desfăcut cu cel puţin 10 minute înainte de a fi consumat. Apoi, la treabă!
….Vinul este un cupaj obţinut din Pinot Noir, Pinot Gris şi Cabernet Sauvignon baricat timp de 4 luni. Nu mai intru în detalii tehnice şi vă spun direct că are o culoare roz somon, şi alcool 14%.
….Nasul este reţinut dar elegant, cu flori, miere, fructe de pădure coapte şi ceva piper. Lasă o uşoară senzaţie de dulce, dar nu greoaie, ci foarte fină.
….În gura vinul continuă aceeaşi linie, simţi mierea, dar şi aciditatea ridicată, urmând un final foarte lung, fresh, cu gust de grapefruit roşu bine copt. Nu am simţit taninii sau alcoolul ridicat, chiar dacă am încercat vinul şi la temperaturi ceva mai mari decât cele recomandate (până aproape de 16,17 grade Celsius).
Are o structură excelentă, o complexitate de invidiat, cu un corp mediu, dar fără să-ţi dea senzaţia de vin greu, gros, gliceros (am paternitatea termenului). Din contră, este delicat, fragil, catifelat şi pare că în gura pluteşte!
….Îl caracterizează echilibru, armonia, frumuseţea şi nu cred să există cineva, indiferent cât de cârcotaş ar fi, care poate spune că acest vin îi displace.
….În concluzie, un vin excelent, care în acest moment a urcat pe primul loc al preferinţelor mele în materie de rozeuri şi cred că este un vin ce poate fi băut în toate cele patru anotimpuri.
….Închei prin a vă spune că la concursul de roze-uri din primăvara aceasta, eu personal nu cred să fi existat vreun participant, care putea să-i facă faţă! Dar, asta e părerea mea…
….Bogdan
Cine e “Piţi” şi ce vrea ea?
….De curând m-am întors, după câteva zile petrecute la Mamaia, aşa că am studiat intens fenomenul “Piţi”, putând să vă explic şi vouă acest fenomen pe îndelete.
….În primul rând, vă asigur că “Piţi de Club” sau simplu “Piţi” nu mai este ce a fost. Gata! Este o damă rasată, cu studii superioare, inevitabil “Dreptul” său “ASE-ul”, vorbitoare de una sau mai multe limbi străine. Are ceva cultură, poate purta un dialog, sau după caz – ţine un monolog, deci la prima vedere, poate trece drept o femeie obişnuită. Dar, oare ce o face atât de specială şi cum o putem identifica în public? De identificat este foarte uşor, deoarece iarnă, vară, poartă o rochiţă sau fustiţa mini, fix până la…, nici un centimetru mai mult. Poartă numai pantofi cu tocuri generoase bătând spre 20 centimetri, eventual tricouri transparente sub care să se vadă perfect sânii bine “lucraţi”, ocazional bikini. Iarna – costumaţia este cea standard de vară, la care se adăugă bine-nţeles paltonul!
….Dar, cum arată la corp “Piţi”? Biiiiiine frate!
….De obicei “tunata” şi câteodată (dar mai rar) naturală, arata exact după mărimea portofelului tău! Nu ştiu cine o îndruma, ce forţă supranaturală îi arăta calea, dar este exact după mărimea şi grosimea posibilităţilor tale. Te descoperă, facă ca măcar să bagi de seamă: portofel mic – “Piţi” minionă, ceva mai grăsuţă; portofel mare – “Piţi” înaltă, frumoasă de pică; portofelul gigantic cu toate cardurile pământului, dar numai de la “Gold” în sus – apare desigur “Piţi Supremă”. Are doi metri, picioarele legate direct de urechi, cu sânii ridicaţi ca papucii turceşti, fundul bombat ca Audi 80, buze senzuale şi groase pentru a putea suge “cardul” până la ultima picătură! Dar, parcă poţi să-I zici “nu”, când îţi vine s-o iubeşti acolo direct în stradă, fără alte comentarii?
….E adevărat, mai există şi “Piţi tip Pinocchio”, vezi Tonciu, dar dacă la bărbaţi se zice că nasul mare implica şi altceva la fel de mare, la femei nu face obiectul acestui articol!
Ce să vă mai spun: “Piţi” ne colorează viaţa în roz, ne face să ne simţim importanţi, frumoşi, deştepţi, dar toate acestea în limita bugetului pe care îl alocam. Nu există viaţă fără “Piţi”! Nici după “Piţi”, dacă faci greşeală să-i aloci întregul tău buget…
….Acum, ajuns acasă în Bucureşti, nu am rămas decât cu amintirea frumoasă şi totuşi vreau să-mi imaginez că pot fi şi eu o “Piţi”! Aşa că pun mâna şi-mi pregătesc ceva fineturi, gen fructe de mare şi desfac o sticlă de cavă (vin spumant spaniol, că nu e voie să-i zicem şampanie): Agustí Torelló Mata Reserva Brut 2009, pe care o puteţi găsi şi voi în momentele când doriţi să deveniţi „Piţi” pe site-urile spaniole aproximativ la 10 euro/bucata.
….Mă dau pe spate, adulmec bulele şi mirosul de biscuiţi crocanţi, apoi cel floral cu iz de citrice şi suspin de fericire. Ştie „Piţi” ce e bun, zic şi iau prima gură. Gust fin, elegant, răcoritor cu mere verzi şi lime! Parcă simt în gust şi ceva mineral, poate o scoică de mare puţin picantă, sau poate am băut prea mult. Oricum, e plăcut să fiu „Piţi”! Mai vreau, zic şi că o adevărată „Piţi”, râgâi de plăcere…
….Vă doresc numai „succesuri”… la Piţi!
….Bogdan
Mai multe
2 la pahar. Episodul 4. Azi, Mihai Nicolici
….În ultimii ani numărul wine-barurilor și al magazinelor specializate în vânzarea de vinuri a luat amploare. Anul acesta, pe 1 februarie s-a inaugurat Private Wine, un magazin modern, funcțional, cu o ofertă mare și foarte frumos. Unul din acționarii acestui magazin este Mihai Nicolici, o cunoștință mai veche de-a mea. Ne știam din vedere de prin anii ‘87-’88, fiind colegi la Facultatea de Instalații. Apoi ne-am regăsit în 2007, fix de 1 mai, la Cormoran, într-o acțiune de ecologizare a Deltei Dunării, iniţiată de organizația Salvați Delta, condusă pe atunci de Dragoș Bucurenci.
….De atunci, ne revedeam pe la degustări, GoodWine-uri și alte evenimente bahice. Povestea lui Mihai în relația cu vinul este una foarte interesantă și pleacă de la un eveniment medical, doctorul său recomandându-i doar un strop de bere, ocazional. Și nu mai bine un strop de vin, decât unul de bere? Apoi, cu ocazia unei onomastice, sărbătoritul fiind un iubitor de vinuri, a decis să-i facă o surpriză, hotărând să-i cumpere un vin mai pricopsit. A mers la Arte & Vino și l-a cunoscut pe dl. Marian Timofti, de care a rămas impresionat.
….Probabil că atunci s-a produs declick-ul spre vin, care în scurt timp s-a s-a trensformat în pasiune. Atât de mare, încât astăzi, după ani de afaceri în domeniul distribuției de presă, a devenit nu numai o pasiune, ci și o afacere. Iar povestea continua, în timp ce Mihai a desfăcut o sticlă rece de tamâioasă românească Colocviu la Roma de la Casa de Vinuri Cotnari.
….Și eu mă pregătisem pentru întâlnire și adusesem un pește afumat, pastă de anșoa, sushi și ceva brânzici grecești pe felii de kiwi.
….Vinul nu-l mai încercasem de la degustarea din proiectul 20 pentru Pavel, din aprilie anul ăsta și mi se facuse poftă de o tămâioasă seacă. Frumoasă culoare. Gălbior, clar, limpede și tentant. Mihai remarcă aromele de fructe coapte dulci, dar și ceva vopsea!! Îl mai lăsăm 3-4 minute să ia aer și simt multe flori în nas, de parcă se mutase în grădina botanică în pahar. Și trandafiri și bujori și ceva frezii. Sărătura din gură ne obligă să-l degustăm mai repede și prima senzație e de dulce-acrișor foarte plăcut. La început mi s-a părut apos, pentru că l-am băut de sete, dar apoi simți că are putere, aciditate, alcool subtil(13,5%) și destul de mineral, iar Mihai conchide cu concluzia: extractiv! Corect. Finalul e sec bine de tot şi cere mizilicuri. Eu l-aș fi lăsat la un rest de zahăr ceva spre 3,5-4 g/l de zahăr, dar George Maluțan
știe mai bine ce și cum. Mihai și cu mine „cădem la pace” și concluzionăm că e un vin bun, de peste 6 papioane si jumătate şi ne-a plăcut.
….Și continuând povestea lui Mihai, am aflat că pornise business-ul cu vinuri, mai întâi cu magazinul online Private Wine, însă nu se putea opri la atât, iar acum oferta pleacă de la magazinul în sine, până la consultanță, vizite la crame, organizări de degustari la tine acasă asistați de somelier și restul de evenimente legate de vin.
….Am plecat de la Mihai Nicolici nu înainte de a pune cap la cap câteva idei de proiecte comune, iar joi (5 septembrie), nu uitaţi să-l vizitați la magazin, unde are loc o degustare în „blind” de vinuri roșii şmechere.
….Noroc și succes Private Wine!
….RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente