Pinot Noir 2014– La Salina
Saptamana trecuta la invitatia prietenului Bogdan Dumitrescu, am pus de o degustare a vinurilor cramei La Salina, in cochetul magazin de vinuri Private Wine. Piesa centrala a acestui eveniment a fost Pinot Noir –ul, proaspat aparut pe piata. Este vorba despre un vin obtinut din vii tinere (primul an pe rod), baricat timp de 8 luni, in butoaie de stejar romanesc, folosite dupa ce timp de trei luni inainte, odihnise spre desavarsire, faimosul Chardonnay – La Salina (favoritul meu dintre vinurile albe ale acestei crame).
Nu o sa va dau detalii despre sticla, eticheta si simbolurile mai mult sau mai putin filosofice ale acesteia, deoarece personal pana in ziua de astazi, nu am cunoscut nici macar un singur pasionat de vin, care sa arate cel mai mic interes, sau aplecare spre astfel de lucruri.
Despre vinul in sine, va spun ca am avut o surpriza cat se poate de placuta. Motiv pentru care, dupa terminarea evenimentului am mai achizitionat doua sticle, pentru a le “aprofunda” acasa, in liniste.
Vinul este unul proaspat, placut si baubil, care se incadreaza extraordinar cu sezonul estival. L-am baut rece, la o temperatura de 12-14 grade, apoi l-am mai lasat putin in frapiera, revenind cand acesta atinsese 10 grade Celsius. A fost PERFECT!
Nas elegant cu zmeura, fructe coapte de padure si lemn dulce, urmat de ceva condiment – cuisoare si piper. Gust, in acelasi registru cu nasul – aceleasi fructe de padure acrisoare, mergand spre un final destul de lung si putin condimentat. Echilibrat, cu alcoolul de 13,5% imperceptibil, aciditate buna si taninurile coapte care abia se fac simtite, vinul este o alegere excelenta pentru aceasta vara.
Un vin direct, deloc sofisticat, care iti fura inima de la prima gura! Pretul in magazinul amintit este de 56 ron/sticla, iar participantii la degustare l-au considerat un pret bun, sau corect.
Pentru iubitorii de punctaje eu vad acest vin in jur de 86 puncte si cum spuneam, personal l-as consuma acum – nu l-as tine nici macar o zi la invechit.
Bogdan
Mai multeGrecia Vini – Viticola
Daca mai toti mergem in Grecia pentru plaja, soare, yahting sau te mai miri ce, eu impreuma cu prietenul Horia Hasnas, am facut un tur al cramelor. Nu ne-a fost deloc „usor”, deoarece am inceput din nordul Greciei, zona Drama – leaganul lui Dyonisos, pana jos in sud, in insula Santorini. Si pentru ca nu multi romani au incercat aceasta placuta experienta, o sa va impartsesc cateva impresii personale.
Cu toata convingerea va spun ca un asemenea tur merita cu prisosinta! Puteti vedea lucruri interesante, cunoaste oameni cu totul si cu totul speciali, sau degusta vinuri de exceptie.
O sa incep spunandu-va, ca un asemenea tur merita si numai pentru ineditul acestor crame. Am vazut crame sapate direct in stanca pe mai multe nivele, cum este Crama Venetsanos, sau direct in pesteri cum este Crama Hatzidakis, sau crame muzeu cum este Crama Gerovassiliou, unde puteti admira toate ustensilele si tehnicile de obtinere a vinului din cele mai vechi timpuri pana azi, sau cele peste 2500 de tirbusoane din toate zonele pamantului. Crame cu o arhitectura cum nici in revistele de specialitate nu gasesti si tehnica „gen S.F.” cum intalnesti de exemplu la Crama Wine Art Estate
Impresionat am fost si de modul in care sunt promovate soiurilor grecesti. In orice crama poposesti, explicatiile si degustarile incep cu soiuri precum: Assyrtico, Malagousia…, sau rosiile Agiorgitiko, Xenomavro, Mavrodaphne, etc. Toata lumea le prezinta ca fiind o adevarata bogatie nationala, sansa cu care Grecia poate patrunde in topul vinurilor mondiate. Si nici nu se inseala in acesta privinta, multe vinuri fiind deosebite ca si calitate, prezentare, sau posibilitate de invechire.
Un alt lucru interesant este turismul viticol. Intalnit in toate formele, de la cel masiv, cum am vazut la Crama Gerovassiliou, unde in sezon ajunge cate un atotocar plin cu turisti la fiecare ora, la cramele din Santorini, unde fiecare venea din proprie initiativa, cu familia sau prietenii sa deguste vinuri si sa petreaca o zi altfel decat dogorit de soarele arzator pe plaja, sau in tavernele grecesti. La fiecare crama poti servi masa, cumpara suveniruri gen tricouri, sau tirbusoane, dar cel mai important lucru – poti cumpara vinuri in orice cantitate, care pot fi trimise direct din crama, oriunde in lume. Si lumea cumpara din plin, vreau sa va spun!
De retinut este si faptul ca aici toate explicatiile le primesti cu maxima franchete, indiferent cat de tampite sau incomode sunt intrebarile. Asadar, nimeni nu se fereste sa-ti spuna ca un anumit an a fost prost si vinurile au iesit indoielnice, ca un anumit vin are corectie de aciditate ori ba, sau ca un alt coleg enolog a reusit anul acesta un Assyrtico de exemplu, mai bun decat al sau si trebuie neapatat vizitata si crama respectiva pentru a degusta vinul. Asta, pentru ca dragi prieteni, in Grecia mai toti enologi sunt prieteni si se ajuta, dealtfel ca si in Romania.., cred!!!
Acestea fiind spuse, nu-mi ramane decat sa va incurajez ca in urmatorul vostru concediul in insorita Grecie, sa vizitati macar una, doua crame mai apropiate, daca nu sunteti inca hotarati pentru un concediu vini – viticol. Cu siguranta nu o sa regretati!
P.S. Domnisoarele din foto, sunt oenologi ale unor supercrame…
Bogdan
Mai multe
Yamas!
—-De curand, comunitatea #winelover (cu peste 19000 de membri pe Facebook) a fost supusa unui vot. Unde sa se serbeze cea de a 4-a aniversare in data de 14 februarie 2016? Ca si data trecuta (cand orasele/tarile au fost doua – Lisabona si Bucuresti), fiind sa e greu
sa gestionezi o multime de oameni ce vor sa serbeze aceasta zi, s-au ales doua tari. Una este Spania, unde Jerez va fi una din gazde, iar pentru zona de est, in Balcani (din ce in ce mai activi la astfel de evenimente) au fost nominalizate 10 tari. Dupa 4-5 zile in care s-a votat mai ceva ca la Eurovision, tinand cont ca a coincis cu perioada de puternica influenta emotionala in favoarea Greciei, s-a ales… Grecia! România a fost pe locul doi, la ceva distanta de Croatia si Serbia, dar oricum n-ar fi putut fi gazda doi ani consecutivi.
—-Asadar, vizitam Atena in februarie! Sunt convins ca our brother in wine – Ted Lelekas, unul din cei mai influenti comunicatori de vin din Balcani si recent ales vicepresedinte FIJEV, se va dedica organizarii evenimentelor din 14 februarie (Sf. Trifon) , care va consta in excursii la cramele din apropierea Atenei, seri g
ourmet si un mare #winelover party, cu BYOB, desigur. Nu am nicio indoiala ca vom fi multi români acolo.
—-Si ca sa nu ajung neantrenat, pe caldurile astea ar fi bine sa ma ntrenez cu cat mai multe vinuri din soiuri grecesti. De curand, de la un maraton de vinuri grecesti propus de Vasilis m-am pricopsit cu un White Techni 2014. L-am testat atunci, dar uite ca i-a venit ziua de analiza amanuntita alaturi de o salata cu calamari… 
pe principiul “mancam si bem sanatos”! Ca mare iubitor de sauvignon, cele 80 de procente din cupaj, cu restul de assyrtiko, sigur ca mi-a facut mare placere. Culoare: galbe pai, usoare tente verzui si nasul din care sauvignonul razbare de la o posta… ardei gras, iarba cositasi multa prospetime. In gust se simte revigorant, crocant, cu un corp mediu, aciditate mare mare… fructe albe necoapte, abundenta de citrice, ceva mineralitate, toate integrate foarte bine cu alcoolul de 13% si post gust destul de lung. E savuros cu orice salata, legume la gratar sau cu preferata mea carne de pui! Usor peste +7, dupa gustul meu.
—-Si cum vara asta ne incinge tare, presimt ca intru in cantonament cu albele grecesti.
—-Asa ca,… Yamas!
—-RaSto
English version ———————————————————————————-
Yamas!
—Recently, the #winelover community (with more than 19000 members on Facebook) has been subjected to a vote. Where the 4th anniversary should be celebrated in on 14th of February 2016? Just like the last time (when the number of cities/countries was two: Lisbon and Bucharest), two countries have been chosen as it is hard to handle with so many people who want to celebrate this day. One is Spain, where Jerez will be one of the hosts for the East area and ten countries have been nominated in the Balkans (more and more active at these events). After 4-5 days of voting more something like Eurovision Greece was chosen eventually…considering the fact that it took place during the strong emotional influence in favor of Greece. Romania was on the second place, to some distance from Croatia and Serbia. Still, it could not have been the host two years in a row.
—Therefore, we visit Athens in February. I am sure that our brother in wine Ted Lelekas – one of the most important wine communicator within the Balkans and recently elected the vice president of FIJEV will be dedicated to organizing the events on 14th of February (Saint Trifon). They will consist of tours at the wineries around Athens, gourmet evenings and a huge #winelover party with BYOB, of course. I have no doubt that there will be many Romanian people over there.
—In order not to get there untrained, it would be good for me to practice on these heats with as many Greek varieties as possible. I got stuck with a White Techni 2014 recently at a marathon of Greek wines proposed by Vasilis. I tested it then but here comes the day along with a detailed analysis beside a calamari salad…on the principle we eat and drink healthy. As a great lover of Sauvignon, the 80% of the blend, with a rest of assyrtiko was a real pleasure for me. Color: pale yellow, light greenish tints and the nose of sauvignon that smells powerfully from the very distance…green pepper, mown grass and a lot of freshness. In taste it feels refreshing, crispy, a medium body, great acidity…white unriped fruits, plenty of citrus, a mineral shadow – all these are perfect integrated with the 13% alcohol and the post taste lasts for long. It is delicious with any salad, grilled vegetables or chicken – my favourite! For my taste, slightly +7 bow-ties from maximum 8..
—And as this summer is getting too hot, I have the feeling that I will be soon in a cantonment with many Greek white wines.
—So…Yamas!
RaSto!
Mai multeExcursie în Domenii. Episod 2
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Dupa scurta vizita la Domeniile Franco Romane, urma sa luam pranzul (indrumati de viitoarea noastra gazda- Marina) la un restaurant amplasat in complexul Ferma Dacilor – un loc de vis. Daca drumul spre 
paradis a fost tipic romanesc (chiar selenar), peisajul, intregul resort si nu in ultimul rand oferta restaurantului au compensat din plin. Sincer, eu abia astept sa revin prin aceste locuri, care trebuie analizate mai in profunzime. Locul asta merita chiar o poveste separata.
—-Asa cum este frumos in vizita, omul vine, sta oleaca, mai mananca, se pozeaza, dar si pleaca. In consecinta, cu Marina in avangarda, microbuzul nostru vesel s-a indreptat catre urmatorul loc racoros. Domeniile Tohani. Vizita a debutat cu drumul prin vie, ocazie cu care am putut vedea o parte din cele aproape 500 ha ale Domeniilor Tohani plantate cu vita de vie. Pot spune ca anul 2015 va fi un an al marilor productii, bogatia ciorchinilor fiind coplesitoare. Acum sa speram ca si vremea va tine cu podgorenii, astfel incat la vremea culesului sa fie si calitate nu numai cantitate.
—-Urmatorul popas a fost in zona de productie. Am facut mai intai cunostinta cu medaliile recent
obtinute de vinurile Mosiei de la Tohani si tusti… sa degustam cateva probe de tanc. Am inceput cu un Sauvignon Blanc promitator, care chiar si un pic mai cald decat ar fi trebuit, a incantat asistenta prin tipicitate, aciditate si persistenta in postgust. Am continuat cu o Tamaioasa Romaneasca vinificata in sec, care mi s-a parut extrem de reusita, mai ales ca trecerea, de obicei cam brusca si mai ales socanta, de la opulenta olfactiva la gustul sec in acest caz este surprinzator de lina si placuta. Am incheiat cu o Busuioaca vinificata tot in sec, care a fost OK dar de la care m-as fi asteptat la o aroma mai intensa.
In cautare de racoare, ne-am adapostit in zona subterana de depozitare a vinurilor, atat la baricuri sau budane, cat si la sticle, vinoteca fiind unul din cele mai interesante si pozate locuri. In zona de baricuri – 
si-a facut loc ocultismul urmat de transplantul tamaduitor degustand 3 vinuri rosii. Aici ne-am lasat (iar) pe mana d-rei doctor Marina, care manuia o pipeta mare de la un pahar la altul. S-au spus juraminte de fratie, ne-am inchinat la becuri si baricuri, iar in lipsa acatistelor, s-a urat cu gura plina de sanatatea gazdelor, a oaspetilor, a peretilor reci si a vinului, desigur… o Feteasca Neagra din 2011 realizata intr-un stil extractiv, cu o corpolenta peste medie, cu o catifelare care a cucerit asistenta, postgustul extrem de lung facandu-ne sa ne gandim cum sa bagam butoiul din care am degustat in microbuz. A venit la rand un Merlot 2014 care promite, dar care mai are de stat, iar in cele din urma o Feteasca Neagra din 2010, in care aromele de capucino cu vanilie cam acopereau la inceput tot, dar in timp, tot rotind paharul, se profila iar un vin de mare valoare.
Am iesit din racoarea beciului la canicula molesitoare, dar nu pentru mult timp pentru ca am intrat in crama, unde am degustat alte reprezentante de top ale Mosiei de la Tohani:
– Chardonnay Mosia Special Reserve, un vin de vara, placut, cu o usoara senzatie off-dry (specifica acestui producator din cate am vazut la vinurile albe si roze);
– Cuvee Nicolae, un asamblaj extrem de reusit din Riesling Italian, Tamaioasa romanesca, Feteasca Alba si Sauvignon Blanc, care m-a cucerit prin prospetime (chiar daca este din 2012), arome si postgust.
– Cuvee Dolette, un roze din Busuioaca de Bohotin la care am reintalnit senzatia de off-dry, dar care servit la o temperatura mai scazuta cred ca ar fi fost declarat hit pe terasele de pe litoral si nu numai.
– Principele Radu, un merlot incercat de mai multe ori de la lansarea sa si care acum mi s-a parut ca se ridica la nivelul pe care l-a urmarit producatorul cand l-a elaborat;
– Apogeum, nava amiral a oenologului sud african al cramei, este aceeasi Feteasca Neagra surprinzator de corpolenta (dar din ce am vazut prin beci acesta este stilul urmarit), dar foarte echilibrata si care este de departe cel mai bun vin al Domeniilor Tohani.
—-Am parasit cu parere de rau racoarea salii de transplant (crama) cu gandul declarat al participantilor ca revizitarea obiectivului este obligatorie. Cuvintele au valoarea lor, dar pozele… spun si ele multe!
—-
Mai multe
.
.
.
.
.
Comentarii recente