Un vin bibilit

Scris la 5 ianuarie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—„Iată Anul Nou, s-a apropiat din ceer ….”  Oups, trezirea că este deja 2015! Porcul este deja istorie și am hotărât să încep anul mâncând sănătos.
—Cum curcanul a fost de Revelion, trebuia să schimb zburătoarea. Și pentru că nu aveam mare încredere în înaripatele „proaspete” din galantarele post sărbători ale supermarket-urilor noastre,  am mers pe ceva congelat.
—Ca să nu fie prea bruscă trecerea de la o perioadă în care m-am delectat cu produse mai dichisite la o perioadă de austeritate (sau de abțineri de la ispite culinare), am decis să merg pe mâna gamei Deluxe de la Lidl.
—Așa că am avut de ales între bibilica franțuzească sau rața umplută. Fiind în criză de timp și dorind o decongelare mai scurtă, am mers pe varianta small size. So, bibilica wins! Plus că am mai încercat-o la o ofertă de acum un an, deci știam că merg la sigur (am trișat un pic…dar rața mă va ierta, sunt sigur).
—Spălat, apoi smuls câțiva fulgi rămași, uns cu grăsime de rață (deh, mă simțeam vinovat că o trădasem) și apoi condimentarea cu sare, piper, cimbru, boia dulce și țop.. la tava cu puțină apă și ceva vin roșu (nu am respectat rețeta de pe ambalaj, dar nu mi s-a părut prea tentantă). Tava am învelit-o în folie și direcția cuptor preîncălzit.
—Ei, și-acum vinul. Din escapada de la sud de Dunăre cu ocazia minivacanței de 1 Decembrie, am revenit în țară cu ceva achiziții viticole. Venise practic rândul celui mai scump vin cumpărat din Bulgaria cu această ocazie, de la care aveam cele mai mari așteptări.
—Aveam, însă, unele emoții fiind ultima sticlă, luată de pe raftul cel mai de sus dintr-un magazinaș de băuturi alcoolice și tabac, situat vis-a-vis de mall-ul din Veliko Tîrnovo, cu o  vânzătoare care nu știa o boabă de engleză. Tentat de reducerile de 20 % afișate în geam, am intrat să „citesc” ceva etichete. Noroc cu Horia H. care mi-a indicat ce ar fi bine de încercat,  că mă uitam la zecile de etichete ca un personajul din fabulă, la poarta nouă.
—Vinul este produs de Dragomir Winery Estate, din Plovdiv. Este un cupaj de Merlot 48%, Cabernet Sauvignon 36 % si Rubin 16 %. Maturat în baricuri de stejar franțuzesc 12 luni și apoi ținut încă un an în sticle, a fost lansat la timp sa ia un  argint la Paris.
Numele vine de la vasele pe care tracii le foloseau la făcut și păstrat vinul, „pitos” fiind o amforă de capacitate mai mare.
—Lăsat să ia aer cam o oră, vinul se prezintă cu note de lichior de coacăze negre. Culoarea este rubiniu închis, corpolența este medie. Alcoolul de 14,2 % este perfect integrat. Vinul efectiv este un „curcubeu pe cerul gurii”, catifelarea îmbrăcând bolta palatină. Taninii discreți, aciditatea perfectă, aromele de fructe negre coapte și ciocolată amăruie, împreună cu postgustul lung, formează un ansamblu echilibrat care fac din acest vin o uriașă și plăcută surpriză.
—Între timp s-a făcut și bibilica, iar Pitos-ul de Plovdiv a fost pentru ea, precum boaba de fasole și păstaia, completându-se perfect.
—Vinul este 23 leva la producător, eu luându-l la reducere cu 19 leva, deci in jur de 40-45 lei și merita din plin 87-88 de puncte.
—Acum, că bibilica nu mai este și nici vinul, se pune problema ce vin asociez eu la rața umplută, ca nu mă las până nu o bag în seamă….așa mai de aproape ?!
P.S. Pentru că bibilica nu a băut tot vinul, am mai putut savura ultimele picături  alături de niște „bavarois” drept desert, tot din Lidl.

BYOB Montreux

Scris la 22 decembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Ca de fiecare dată, Digital Wine Communication Convention începe cu o seară înainte.
—30 octombrie. Este seara de Bring Your Own Bottle (BYOB), unde fiecare vine cu vinul (vinurile) de-acasă. Adică, fie  vrei să prezinți un vin din țara ta, fie vii cu un vin favorit. Ai acces pe baza unei taxe ce constituie rezervarea localului, răcirea vinului (dacă e cazul), pahare și câteva bunătățuri locale, ca să nu te amețești de la atâtea vinuri ce urmează să le deguști.
—Eu am avut mare noroc pentru că această întâlnire a participanților la convenție s-a ținut în hotelul Helvetie, chiar unde eram cazat. Ca de fiecare dată când am fost în afara țării, mi se întâmplă să întâlnesc români care lucrează acolo. La fel și aici, unde la recepția hotelului am dat de Bogdan din București, care lucra de vreo câteva luni și care mi-a permis accesul la frigiderele bucătăriei pentru a răci din timp vinurile cu care venisem.
—Ora 7 PM fix. Etajul 1 al hotelului era plin-plin. Circa 150 de persoane care se țineau de câte o sticlă îngrămădeau incinta evenimentului bucurându-se de revederea cu amici de peste mări și țări. Mi-a făcut mare plăcere să mă revăd cu Tomislav, Luiz, Jan, Gabriella, Fany, Robert, Ryan, Jessica, Hortence și mulți alții. Pâna la sosirea “tipului cu vinuri din Transilvania” , am făcut cunoștință cu un întreg echipaj din Liban, apoi unul din Grecia – condus de Ted Lelekas, dar și o turcoaică și o bulgăroaică, sîrbi , toți formând o mini-divizie balcanică în rândul căreia m-am simțit foarte bine.
—Direct și fără ocolișuri, am fost tras de papion de Nanci: sper că ai adus cu tine rozeul ăla “fresh and smelly”, right?  M-am făcut că nu înțeleg despre ce ar fi vorba și i-am administrat Grasă de Cotnari – Colocviu la Moscova. În jurul meu se crease un grup de interesați, printre care și cei din press-trip-ul de Tavel și Chateauneuf-du-Pape, care căpătaseră, deja, încredere în vinurile din România. Ce să faci cu o sticlă la 25-30 de persoane? A venit Mihai în ajutorul meu cu vinurile de Liliac, dar nu era deajuns. Nanci recunoscuse ceva din alura sticlei Colocviu, dar rămăsese întinzând paharul și tot așteptând … Hai, că mi-ai promis la Budapesta că aduci BB la Montrux! Grupul meu balcanic aștepta să aduc rozeul lăudat, deși pe mese stăteau în așteptare mai multe sticle de Tavel. Mai împins de la spate, mai de ochii bulgăroaicei, am adus și deschis Busuioaca de Bohotin Colocviu la Paris 2012 cu mare emfază și mulțumit de teasing-ul creat. Se crease un cerc de cunoscători ai vinului, Carolyn și Gabor recunoscându-l de la hang-out-ul din Budapesta. I hop that you have enough spune Sharon din spate și întinde două pahare… My husband and I… we love rose wines… Doar Agnes a fost mai rezervată când a fost vorba de un vin românesc, în schimb, Magnus și Roger stăteau cuminți la coadă. Am apucat să gust și eu un vin suedez și apoi unul olandez (destul de bun) și-am fugit la bucătărie după a doua sticlă de busuioacă. La întoarcere m-am strecurat cu greu spre Ian din Germania care face un riesling bun de tot și-am revenit în arenă, unde grupul meu din Balcani începuseră o discuție foarte interesantă:
—Cum să facem să îndreptăm polul de influență al winelover-ilor europeni și spe zona noastră (balcanică)? Cum să facem să ne cunoască mai bine vinurile și eforturile vinificatorilor noștri, dacă vinurile noastre nu sunt prezente la toate concursurile internaționale? Ceea ce (de fapt) contează mai mult și mai mult sunt relațiile interpersonale dintre cei din lumea vinului, așa cum s-a văzut și cu jurații stăini de la Premiile de Excelență ale Vinul.ro. Astfel că ne-am vorbit să ținem mai stâns legătura și să ne întâlnim cât de des putem, iar una din cele mai bune ocazii s-a și creat: Celebrarea a 3 ani de la inițierea comunității winelover. Așa că pe 14 februarie, chiar de Valentine’s Day, la Lisabona, dar și la București vom avea marea întâlnire a iubitorilor de vin.
—Până atunci, ne dedicăm sărbătorilor de iarnă, cu mese întinse și vinuri bune.
—Crăciun Fericit,
—RaSto

Destăinuirile unui jurat (apărut in vinul.ro)

Scris la 15 decembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

De fiecare dată, când deschid discuţia despre faptul că am jurizat la un concurs de vinuri, interlocutorii încep prin a-mi arunca câte o privire compătimitoare gen: „săracul beţivan şi când te gândeşti ce om bun părea… nenorocitul”, apoi repede schimbă subiectul, pentru a evita o posibilă situaţie stânjenitoare.

De ce oare se întâmpla acest lucru? Deoarece, ideea publică despre aceste concursuri de vinuri este că, o adunătură de „drojdieri”, se strâng într-un loc ceva “mai spălat” şi o pun de „una mică”, până a doua zi, când îi găseşte portarul beţi morţi cu furtunul în gură şi faţa la butoi, ori prin cine ştie ce ungher întunecat, nesuportând nici măcar lumina zilei. De altfel şi de la mine, parcă toţi aşteaptă să-mi încep expunerea cu replica: da, mă numesc Bogdan şi de cinci ani sunt alcoolic!

Deci, care este până la urma adevărul despre această activitate bahică cu nume malefic – “concurs de vinuri”?

Contrar aparenţelor, concursul de vinuri este un lucru cât se poate de serios, nu are nimic misterios întrânsul şi nu este în nici un caz o mare beţie pe banii producătorilor de vin.

La un astfel de concurs nu se analizează sticlele, etichetele, ci numai vinul în sine. Şi culmea – acesta din urmă (vinul), nici măcar nu se bea, ci după evaluarea: aspectului, mirosului şi gustului, se scuipă în loc să se înghită! Toate aceste percepţii se transformă apoi, în puncte (cuprinse între 0-100) şi se notează într-o fisă de degustare a fiecărui vin în parte. Operaţiunile se fac organizat în cadrul unor comisii formate din juraţi, care au fiecare în parte câte un şef. El (şeful fiecărei comisii) urmăreşte bună desfăşurare a procesului, iar după ce se punctează fiecare vin în parte, înlătura atât nota cea mai mare, cât şi cea mai mică, apoi face media celor rămase – aceasta reprezentând nota finală a vinului din acel concurs. Dacă însă, întâmplător apar discrepanţe prea mari între notele juraţilor unei comisii, „şeful” cere rediscutarea vinului şi fiecare argumentează cu bune şi rele nota pe care cu modestie a atribuit-o.

Toate acestea se fac, pentru a reduce pe cât posibil subiectivismul unui astfel de concurs. Dar, poate fi înlăturat acest subiectivism în totalitate?

Bine-nţeles că nu, iar după părerea mea tocmai în acest lucru constă frumuseţea unui astfel de concurs. Vinurile prezente capăta o valoare ca urmare a evaluării unor oameni cât se poate de diferiţi cu percepţii şi gusturi diverse, dar cu o scară de valori comună, care le permite să facă aprecieri, aproximativ egale.

Eu mai fac încă ceva: înainte de a începe degustarea propriu-zisă a fiecărui vin, încerc să nu uit niciodată că a existat cel puţin un om care a muncit pentru a-l făuri, că a dorit să exprime prin el ori propria personalitate, ori senzaţii deosebite pe care se aşteaptă să le descopăr, să le înţeleg şi apreciez. Acum, nu contest că am degustat vinuri prin concursuri (dar, le trec la categoria excepţii) de mă întrebam: ce au cu mine oamenii ăştia rai, de ce nu mă sugruma şi gata, în loc să mă otrăvească încet dar sigur cu un astfel de vin. Sau… cădeam adânc pe gânduri şi meditam la cât de tâmpit şi fără minte trebuie să fii, pentru a înscrie în concurs un vin pe care nu l-ar bea nici măcar aurolacii după ce au lins un bolovan de sare, dar în fine…

Să vă spun mai bine, câteva cuvinte despre ultimul concurs de vinuri la care am participat în acesta toamnă, şi anume – “Premiile de Excelenta Vinul.Ro”.

Juriul a fost alcătuit din 24 membrii (şase comisii a câte şase persoane fiecare), dintre care 7 străini şi restul romani. Locaţia aleasă a fost – Hotel Aro Palace din Braşov, fapt ce a dus cel puţin pentru juraţii romani majoritari din Bucureşti, la o senzaţie de bine, asemănătoare cu concediul de odihnă. Concursul a fost programat pe o durată de trei zile încheindu-se cu o gală de premiere a vinurilor medaliate în ultima seară, ce a avut loc în clubul de noapte al hotelului sus amintit. Medaliile au fost atribuite în funcţie de punctele obţinute de fiecare vin astfel: între 84,00 – 87.99 puncte – Medalia de Argint; 88,00 – 91,99 puncte – Medalia de Aur; peste 92 puncte – Marea Medalie de Aur. În acest concurs, la un total de 219 vinuri participante, a fost acordată O Mare Medalie de Aur, 17 Medalii de Aur şi 46 Medalii de Argint.

Acestea fiind spuse, cred că toată lumea a înţeles că la astfel de concursuri sunt acordate în general, câteva zeci dacă nu sute de medalii, iar întrebarea: care a fost cel mai bun vin, poate deveni uneori uşor penibilă…

Nu va mai povestesc despre concursul în sine, dar vă spun că seara decernării premiilor a fost una explozivă. Au participat membrii juriului, reprezentanţii producătorilor de vinuri, a importatorilor şi ceva invitaţi speciali. Atmosfera creată de organizatori, e adevărat – cu ajutorul unei formaţii muzicale de excepţie, a fost dincolo de descrierea pe care cuvintele o pot face. Ce să spun, se pupau producătorii cu blogarii de vin, ospătarii cu somelierii, tinerele cu bătrânii şi toţi laolaltă se veseleau şi dansau de jurai că numai Dracul şi-a putut băga coada printre picioarele lor… Şi toată această atmosferă nu a ţinut de o poză, două, ci până la ivirea zorilor. Nu am văzut atâta bună dispoziţie de la orgiile din facultate, ori de când a ieşit Băsescu Preşedinte.

În încheiere, nu-mi mai rămâne decât să beau un pahar de vin în cinstea dumneavoastră şi vă urez tuturor: Sărbători Fericite!

P.S. Foto: Victor Arsene – să ne trăiască!

Bogdan

2 la pahar. Azi, cu Ioana Bidian Micu

Scris la 13 decembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Zilele trecute m-am reîntâlnit cu Ioana, după ce ne văzusem întâmplător la GoodWine și am hotărât să bârfim un vin.
—Degustarea vinului propus de mine s-a transformat într-o poveste despre Ioana, o ardeleancă a cărei poveste de viață e strâns legată de Cluj, unde a parcurs și absolvit Facultatea de Horticultură cu specializare viticultură și oenologie, în anul 2000. Trebuie să-i fi plăcut mult ce a învățat, pentru că a continuat timp de 11 ani să predea studenților parte din știința și farmecul vinului, iar în paralel s-a apucat de studiul marketingului, al brandingului și și-a făcut timp și pentru un masterat în vinificație.
—Aveam în pahare un vin mai puțin obișnuit, un chardonnay 2014 de la Viu Manent. Lângă el, ca discuția să fie mai “unsă”, cei de la restaurantul Madame Pogany ne-au propus risotto cu creveți, dar eu știam că merge și cu paste, așa cum pregătisem cândva acasă. Când ești specializat în realizarea vinurilor, se întâplă să fii mai ceva mai critic cu vinurile altora, așa încăt Ioana și-a luat rolul în serios și a luat la puricat fiecare element al vinului din pahar.
—În timp ce ajunsesem la perioada postuniversitară din cariera Ioanei, adică la capitolul Wine Club by ArtVinium -proiectul său de prezentare a vinurilor prin intermediul artei contemporane, alături de iubitori ai vinului împătimiți de artă- am apucat să cădem de-acord că vinul este extrem de floral și fructat, că nu tipicitatea e caracteristica sa forte, că are o aciditate ridicată, o prospețime ajutată (probabil) și de un adaos discret de dioxid de carbon.
—Timpul trece repede când te pui cu Ioana la taclale și ajungem la perioada Liliac Winery. Ajunsă în primul an de vinificare a vinurilor de la Batoș, se implică în tot ce ține de vinificare, promovare, vanzare, maketing și în scurt timp ajungem toți să cunoaștem vinurile din Transilvania sub emblema liliacului stilizat. Că e vorba de sauvignonul blanc, feteasca albă sau regală, pinot gris, Young Liliac sau Crepuscul, vinurile de la Lechința și Batoș încep a fi recunoscute ca fiind printre cele mai bune vinuri românești. Marea provocare a constat în realizarea vinurilor roșii, pentru că puțini credeau că-n Ardeal se pot realiza vinuri roșii bune. Dar când ai de-a face cu oameni dedicați, ambițioși și calați pe ținte clare precum e Ioana, e greu să nu-ți iasă, astfel că succesul Liliac Winery va fi mult timp asociat cu una din cele mai frumoase și provocatore perioade ale sale.
—Pe cât de fresh & fruty era vinul nostru chilian, cu alcoolul de 14% elegant și corect așezat, pe-atât de proaspăt este noul proiect al Ioanei: WineUp Despre viitorul proiect nici nu aș vrea să scriu prea multe, pentru că sfârșitul lunii martie din 2015 ar trebui să vină cu multe surprize, iar Ioana știe să surprindă atunci când își propune. Vor fi 3 zile pline de prezentări, masterclass-uri, cu zile dedicate industriei vinului, distribuitorilor, horecarilor și publicului larg , toate în centrul Clujului.
—Dar nu mai scriu mai mult pentru că și mie-mi plac surprizele, așa că batem palma pentru +6,5 papioane pentru zglobiul vin potrivit pentru summer party-uri și ne despărțim promițându-ne că cel mai târziu ne vom vedea la Wine Up Fair Transylvania. Eu sunt sigur de asta.
—La Cluuuj, no, un’e în altă parte?!
—Succes Ioana!
—RaSto