Rosés de Tavel
—Ziua de 28 octombrie a fost contra cronometru pentru mine.
—În drum spre #Digital Wine Communication Conference 2014 de la Montreux, am facut un ocol de două zile (cu opriri în Tavel şi Chateauneuf‑du‑Pape), după un parcurs Bucureşti-Geneva-Lyon-Orange-Tavel (călărind avioane, trenuri şi taxiuri) reuşind să ajung şi eu la 21.15 la locul ultimei degustări. 
—Invitat fiind de Syndicat Viticole de L’Apelatin Tavel, alături de alți 14 iubitori de vinuri de prin lume, mi-am regăsit câțiva prieteni mai vechi: Carolyn și Gabor de la Taste Hungary, Magnus și Arto, care m-au pus rapid la curent cu ce se întâmplase în decursul zilei alături de Sandra Guy din partea organizatorilor.
—Am intrat direct „în pâine”, așezându-mă la masă alături de cei doi producători prezenti la cină, Séverine Lemoine – Domaine La Rocaliere și Guillaume Dugas – Prieuré de Montézargues. Și multe am aflat degustând vinurile lor, dar și ale producătorilor din zonă. Pentru că despre vinuri nu se poate vorbi fără să discuți 
despre terroir, geografie, istorie și mai ales depre oameni. Lăsând deoparte vechile sloganuri „Tavel, capital of rose” și „Tavel, France’s premier rose”, am aflat lucruri în plus despre cum se lucrează cu succes într-o cooperativă (la propriu) a proprietarilor de podgorii mici, despre faptul că nuanțele de roze pot fi de la un roșu deschis rubiniu până la acel pal cu tentă portocalie, iar în cele aproximativ 950 de hectare de viță de vie (unde se produc cam 5 milioane de sticle anual) majoritatea producătorilor nu sunt luați niciodată prin surprindere. E intrat deja în tradiția lor ca în fiecare an, indiferent de condițiile oferite de natură, să improvizeze la nesfârșit până la realizarea celui mai bun vin posibil. Cele trei tipuri ale structurii de sol (pietre rotund-bolovănoase, roci de șist colțuroase, cît și cel nisipos) în combinație cu cele nouă soiuri de struguri (grenache, mourvedre, cinsault, carignan, syrah, clairette, bourboulenc, piquepoul și calitor) le pot permite blend-uri care să salveze oricând un an dificil. Rolf Bishsel scria în cartea sa despre Tavel că winemaker-ii de aici sunt adevarați performeri precum muzicienii de jazz, interpretând partituri vechi de vinificare (adesea ale bunicilor) 
cu instrumente ale tehnologiei moderne în variante proprii ce dau vinurilor acea tentă de noutate pentru „melodii” vechi. Remake-urile arată de fiecare dată bine, fie că vorbim de un roze cu comportament de vin roşu (putând fi păstrat și până la 8-9 ani), fie de un roze foarte proaspăt și light, de culoare străveziu-roze-portocalie cu comportament de vin alb ce se bea rece în primii 2 ani de când e lansat.
—Discuțiile luaseră o turnură destul de tehnică atunci când ambii vinificatori prezenți se lansaseră într-o discuție despre fermentarea malolactică asupra unor tipuri de vinuri, așa că am avut timp să degust mai retras și aprofundat un vin de-al lui Guillaume (55% Grenache – roșu și alb, cu 30% Cinsault, 13% Clairette, 2% Syrah, Mourvèdre, Carignan și Bourboulenc), ceva mai aproape de gustul meu (foarte revigorant, proaspăt, cu aciditate destul de mare și în mare acord cu peștele și legumele din farfurie).
…La final, discuția a atins și zona de vinuri bio, legislație franceză și despre alți colegi de-ai lor ce fac vinuri bune în zonă: Domaine des Carabinieri, Domaine Florența Mejan, Domaine de la Mordorée, Chateau de Tinqoevedel, Domaine Maby, Chateau d’Aqueria și Domaine Lafond.
—Experiența în Tavel, deși scurtă, a fost chiar bună, 
pentru că în ciuda a ceea ce se spune despre vinurile de-acolo, am în minte câteva rozeuri românești, care, chiar lipsite de Grenacheul de Tavel, ar putea face față cu mare success unei degustări comparative.
—Lecția de la Restaurant L’Auberge despre vinurile roze de pe malul drept al Rhone-ului se terminase, pentru că a doua zi, vizita spre Chateauneuf‑du‑Pape începea la ora 8.oo.
—Alt drum, altă poveste cu vinuri.
—RaSto
—P.S. Mulțumiri lui Tim Lemke pentru cele mai reuşite fotografii.
Wine of Moldova
—Luna octombrie este plină pentru un blogger de vin. Sărbătorile vinului sunt frumoase oriunde se face vinul bun, 
dar mai ales acolo unde tradițiile se împletesc cu tehnica nouă, stilurile diferite de vinificare și poveștile autentice.
—La invitația organizației de promovare a vinului din Republica Moldova – Wine of Moldova – am petrecut patru zile la început de octombrie cu ocazia Zilei Naționale a Vinului, alături de oameni din presa de vin din Polonia, Cehia, Slovacia și de la noi: Cătălin Păduraru, Mihaela Prevenda și Laurențiu Horodnic.
—Noii prieteni de la Wine of Moldova, susținuți de U.S.A.I.D., ne-au ținut din scurt, făcându-ne un program condensat cu activități pe minute, având întâlniri cu reprezentanți ai cramelor încă de la primele ore în fiecare din cele patru zilei. Interesul pentru piețele vecine din vest nu este unul întâmplător ținând cont de cele 112 mii hectare de viță pe rod și de noile condiții geo-politice, când Rusia,
ca cel mai mare importator de vinuri din Moldova de peste Prut timp de zeci de ani, a întors spatele vinului moldovenesc, fără ca cei din vest să o fi făcut vreodată.
—Încă din prima seară am făcut cunoștință cu winebar-ul Carpe Diem, unde ne-au fost prezentate câteva din vinurile Equinox, despre care eu știam foarte puțin.
—A doua zi, deși aveam în program vizita la Mileștii Mici (vizitată de mine în 2010), Cricova și un prânz la o pensiune celebră din Butuceni, am chiulit de la program și am răspuns invitației Marianei Balaban de la Crama Purcari, unde m-am antrenat în concursul Bloggers United inițiat de Victor Bostan – managerul, co-propietarul, vinificatorul și principalul artizan a tot ceea ce se întâmplă bun acolo. Ideea concursului a fost una foarte atractivă, deși denumirea ar putea fi absolut ciudată pentru bloggeritului de vin de la noi. Am făcut parte din echipa „Alb de Purcari” alături de Olga, de Snejana (wine.md) și un grup de ucrainieni, 
unde limba de circulație a fost româna, engleza și rusa. Am cules în românește, am zdrobit strugurii în rusește, am etichetat în ucraineană și ambalat moldovenește, am ținut speach-uri fără bâlbâială și s-a cântat, făcând scurte și dese pauze de degustare. La final, echipa noastră a câstigat concursul primind fiecare câte un vin ce urma să se lanseze în ziua următoare: Freedom. Un vin roşu făcut din soiurile bastardo – ucrainian, saperavi – georgian şi rara neagră din Moldova, un vin cu mesaj evident. Am plecat cu greu de-acolo descoperind din nou vinuri bune și mai ales noi prieteni.
—Seara m-am reîntors la programul inițial, unde la Vatra Neamului, cu ochii în pereți, uitându-mă la poeți naționali comuni (Eminescu, Vieru și Păunescu), 
am descoperit vinurile de Cimișlia. Vinuri surprinzătoare făcute în stil de lume nouă, la care prezentarea profesionistă făcută de Elle Ghenceva nu ne-a lăsat deloc indiferenți. De abia aștept să le revăd la GoodWine, în decembrie.
—A treia zi, o scurtă vizită la Chateau Migdal-P și repede la deschiderea Zilei Naționale a Vinului din Piața Mare a Chișinăului, unde am luat la rând stand cu stand, după discursurile oficialilor. La prânz am dat fuga la o degustare de vinuri de la Crama Mimi, unde feteasca alba mi-a plăcut mult. Imediat am luat drumul Orheiului, unde întregul complex, crama și vinurile de la Chateau Vartely m-au pus pe gânduri, iar feteasca lor regală mi-a lăsat gura apă, alături de o cină ca la carte.
—În ultima zi, am vizitat Crama Asconi, apoi ET Cetera Winery, unde am mâncat cele mai bune plăcinte cu brânză în compania unui chardonnay pe placul fraților Luchianov și imediat ne-am îndreptat spre Crama Purcari. Mi-a plăcut să fac aici pe ghidul pentru grupul meu și am reluat degustarea unor vinuri albe reușite: sauvignon, chardonnay şi alb de Purcari. Am revăzut frumosul complex turistic și beciurile, un prânz frugal și repede poza de grup și îmbarcarea pre Chișinău pentru a nu întârzia la prezentarea vinurilor F’autor de la frumosul hotel Leogrand.
—Aici ne aștepta doamna Breahnă, vinificatorul celor care au cel mai bun sauvignon blanc moldovenenesc (după părerea mea), care ne-a prezentat un bun riesling de Rin și un elegant traminer. Am încheiat seara luându-ne la revedere de la gazde, de la colegii de grup și 
promițându-ne că ne trimitem unora altora fotografiile făcute, impresiile și articolele scrise despre una din cele mai dense și atractive excursii enologice la care am fost până acum. Am continuat seara în micul grup românesc punând cap la cap toate impresiile și trăgând toți concluzia: Moldova este o legendă vie a vinului și oricând ne-am întoarce aici cu plăcere.
—Mi-am și făcut itinerariul excursiei enologice de anul viitor, pentru că și prietenii mei iubitori de vinuri trebuie să vadă ceea ce Moldova are de oferit: o ospitatlitate mare, multe vinuri bune, o gastronomie aproape pierdută de noi și un sentiment aparte, mai greu de descris, dar care ține 
de românitate.
—Am părăsit Chișinăul a doua zi cu noaptea-n cap, încercând să rememorez toate momentele plăcute petrecute alături de gazdele noastre de la Wine of Moldova, cărora le rămân îndatorat pentru invitație și am dat buzna în duty-free-ul aeroportului cheltuind ultimii lei moldovenești pe câteva sticle de vin pe care acum le cunoșteam, nemairămânându-mi bănuți și pentru binecunoscutele bomboane „Bucuria”.
—Luasem cu mine Bucuria la sticle și în suflet.
—RaSto
Articol aparut in ultimul numar Vinul.ro
ComenteazaData viitoare…
—Duminică. După ninsoarea zemoasă de sâmbătă, în care prin oraș și semețele bannere se aplecau la electorat de vânt și frig, m-am pregătit de marea finala de tenis feminin de la Singapore. A noastră juca cu ursulețul din Michigan și existau premize să i-o mai dea o dată în aceeași săptămână.
—
M-am pregătit ca lumea, pregătind masa ceva mai devreme, cu pulpe de pui la cuptor, felii mari de cartofi și, desigur, vinul. Domaine Ceptura Blanc 2013 (de la un prieten).
Cu vinul ăsta am mai avut ceva experiențe, dar nu mă lămurisem complet și nu mă convinsese . Prima dată a fost în vară, lângă niște carași la Neptunus (pe o căldură cam mare), apoi acasă în Chitila cu niște
musafiri, alături de o rață întreagă la cuptor, dar nu apucasem decât să dau noroc cu ei și se terminase.
—Acum era liniște și aveam timp să-l descânt, aerându-l 10-15 minute, l-am întors la frigider, am pus masa și Simona a noastră se pregătea de 1-0 în primul set. E de bine!
—Are culoare interesantă DCB-ul ăsta. Gălbui-verzuie și strălucitoare. Aromele sunt ca scorul… 2-1 pentru Simona și cu sanse la break . Adică, plăcute și provocatoare, pentru că blendul de sauvignon, fetească și riesling te trimit spre ceva vegetal, citrice, dar și ceva mieros de tei. La gust remarci structura bună, solidă de vin serios, la care mâncarea ar fi păcat să lipsească, nefiind un vin easy to drink, deși alcoolul de (13,5%) nu-l percepi așa de tare în combinație cu aciditatea. Multe fructe albe coapte stau să iasă din pahar nefiind nimic zglobiu acolo, totul curgând lin și molcom. Alte păreri le puteți primi de la George, cât și de la Mihai, eu găsind în pahar un vin foarte echilibrat, 
plin, prietenos și elegant pentru o masă mai puțin complicată. +7 papioane.
—Nu la fel aveau să se întâmple lucrurile și cu scrorul, pentru că acolo se cam rupsese echilibrul dintre feminitate și forță, iar primul set o luase razna spre Serena.
—
Aveam să mă mulțumesc cu ce-avem în pahar și pe masă, sperând într-o viitoare revanșă, pentru că partida asta era dusă. Numai declarațiile Serenei la adresa Simonei m-au mai liniștit, declarații sincere și elegante.
—Poate data viitoare… Până atunci, s-o felicităm pe-a noastră și să sperăm.
—RaSto
Vintest 2014
Azi pe la prânz, am fost la târgul de vinuri Vintest 2014. Era un frig de crãpau pietrele si bãtea vântul, dar înãuntru era un pic mai bine.
Bogdan
Comenteaza
.
.
.
.
Comentarii recente