Confirmări
….Că mă uit la televizor, bănuiesc că ştiţi. Sâmbătă am avut plăcerea să văd cea mai bună parte a emisiunii “Te cunosc de undeva”. Nu intru în detalii explicând ce și cum, pentru că cine vrea sa afle despre ce e vorba, nu are decât să se uite la emisune. Ce nu prea îmi place mie este că adevăratele vedete de la noi concurează cu viitoare (eventual) vedete sau chiar non-vedete (ca sa nu zic non-valori).
….Luasem cina şi-mi pusesem la rece o sticlă de vin nou, Iacob de la Davino, alb, desigur. Îl luasem de la magazinul Wine Bouqet, de la parterul noului mall Promenada, unde sâmbătă la prânz am vazut cea mai mare densitate de românaşi gură-cască din toată România. Cu vinul răcit bine, aveam toate condiţiile pentru a revedea favoriții mei în concurs. 
….Deci, Iacob, da?! Fostul Chateau Domenii Blanc, fostul CEPTURA, acum cocoţat pe scară la rang de Iacob 2012. Eticheta o vedeţi, desigur are ea o poveste şi nu comentez. În anii trecuţi acest vin mi-a ofertit multe surprize plăcute şi-mi doream ca şi acum să confirme fericita combinaţie de sauvignon blac cu fetească albă, așa că grafica și semnificația etichetei e ultimul lucru care contează pentru mine. Iacob se prezintă cu o culoare frumoasă galben-verzuie și cu un nas interesant, plăcut și provocator. Regăsesc cu plăcere izul floral, proaspăt, cu mama citricelor prezente și îmbietoare. Gustul nu dezamăgește nici el, pentru că ai ocazia să întâlnești acel echilibru bun între aromă, structură și cele 13,5% de acool. E simplu, direct și delicat în același timp. Stă destul de bine și cu postgustul, care te face să mai vrei. Am pus deoparte 7 papioane și ceva pentru dl. Iacob alb, recomandându-l cu plăcere.
….Și în timp ce mă desfătam cu vinul, apare Edith Piaf în varianta Maria Buză. 
Ce transformare!! M-am înfundat în canapea, mi-am luat paharul cu mine și nu m-am putut dezlipi de ecran , clipind doar de patru-cinci ori cât timp a stat Maria pe scena studioului. Rar poți vedea o asemenea interpretare. Transformare, trăire, transmiterea emoției, dedicare, pasiune, talent și profesionalism cât carul, doar pentru 3 minute de interpretare. Uite-așa a venit a doua confirmare a serii și până să primească notele, am vazut că mai rămăsese un pic pe fundul sticlei.
….A fost o seară în care Je ne regrette rien. Enjoy!
….RaSto
Cupa Chardonnay 2013
Într-o seară de octombrie, pe un vânt şi o ploaie torenţială, împreună cu Mihai Vasile (www.berbecutio. blogspot.ro) am organizat o degustare “în orb” de chardonnay-uri romaneşti la restaurant Neptunus. Am avut treizeci de invitaţi, toţi pasionaţi de vin şi ce este foarte important, oameni care îşi permit să consume frecvent astfel de vinuri. Aşadar, mare mi-a fost de exemplu mirarea, când am aflat că majoritatea ştiau de Chardonnay – Château Valvis 2010, pe care îl comandaseră şi băuseră prin restaurantele bucureştene la un preţ de 150-200 ron. Ce să vă zic, mie personal preţul de 82 ron din magazinele online mi s-a părut întotdeauna abracadabrant, aşadar eram singurul personaj din sală, care nu ştia vinul în cauză. Mai mult chiar, unii dintre participanţi l-au recunoscut imediat ce a ajuns în pahare!
Vinurile – au fost 14 chardonnay-uri plus unul de calibrare – Karakter 2011 de la Aurelia Visinescu. Le aveţi în fotografia de mai jos.
Ţinând cont că sunt baricate (cu o singură excepţie) au fost deschise cu o oră şi jumătate înaintea concursului şi servite la temperatura de opt grade Celsius, pentru a putea fi degustate în jur de zece – doisprezece grade.
Trebuie să recunosc că, nu mică mi-a fost mirarea când am văzut acest clasament, pentru că după gusturile mele ordinea trebuia să fie puţin diferită. Oricum, acest lucru nu prea contează, importantă este părerea oamenilor care cumpără frecvent aceste vinuri şi cred că de ei ar trebui să ţină cont producătorii romani, mai mult decât de părerea bloggerilor, etc.
Acum că o opinie personală, eu fiind un pasionat de chardonnay am rămas cu o uşoară dezamăgire. La acesta degustare în orb, nivelul vinurilor mi s-a părut destul de jos. Trebuie să recunosc că servite la masa de duminică şi asortate cu mâncarea, ajutate probabil de imaginea producătorului, de subconştientul propriu care-mi caută veşnic argumente în sprijinul vinului respectiv, aveam o părere uşor suprarealista despre aceste vinuri. Se pare însă, că mai e mult de muncit la Chardonnay-urile romaneşti!
O sa fiu sincer si sa va spun că, la ora degustării eram răcit rău, şi primele două trei vinuri, nu au mers chiar excelent după bomboanele cu mentă pentru gât. Si că nu am făcut întotdeauna cele mai fericite alegeri din punct de vedere al anului vinului, Animă 2011 fiind după părerea mea superior în acest moment celui din 2012, ori Thea 2009 care mi se pare Dumnezeiesc faţă de 2012.
Dar, până una alta, nimeni nu e perfect, cu atât mai puţin concursul nostru. A fost un început şi sper ca din an în an să iasă mai bine!
Cu drag, Bogdan!
Cupa Chardonnay 2013
Frâncușa e blondă
….5 octombrie a fost o zi în care am făcut prea mulți kilometri. Dimineața la 9.5o plecam de lângă Murfatlar, iar la 12.3o Horia Hasnaș m-a luat de proaspăt din București spre Iași. Datorită conversației și a peisajelor noi pentru mine(drumul prin Vaslui), aproape ca n-am simtit cand mi-au amorţit picioarele şi am coborât crăcănat la hotel Modova din centrul Iaşiului.
….Evenimentul unde fusesem invitaţi se numeşte Primul Vin al Anului la Cotnari şi se sărbătoreşte pentru al 3-lea an pe dealul Catălina. Duminică la prânz, sus pe deal, am găsit concentrare mare de forţe logistice, cu corturi militare, două scene (concurs folcloric și Voltaj), lume multă, avioane și parașutiști, mâncare și mult vin. N-am să povestec despre marea adunare populară, lăsând expresivele poze făcute de Horia să vorbească și am să mă aplec asupra vinului care-mi place
cel mai mult făcut de Cotnari S.A.: Frâncușa 2012.
….Un vin nu foarte colorat, cu câteva tușe de verde și gălbui, iar mirosul îți reînvie senzațiile de strugure copt mai ales, dar și de măr verde și citrice. Dacă e bine răcit, gustul nu-ți dă emoții, fiind sec de la început până la sfârșit, însoțit de o aciditate destul de ridicată și revigorantă. Totul e integrat, vioi și plăcut, iar nota caracteristică e prospețimea. Cu cele doar 12 grade volume de alcool, Frâncușa 2012 e foarte generoasă în asocierile culinare, așa că va las pe voi să experimentați, pentru că l-am dedat deja la niște hribi iuți și gustoși, cu care s-a descurcat admirabil. Vinul se gasește în retail la un preț de aproximativ 20 de lei.
….La finalul excursiei am vizitat cea mai nouă cramă din țară, crama Casei de Vinuri Cotnari de lângă Castelul Vlădoianu din Cârjoaia, unde am poposit câteva minute să gustăm struguri de busuioacă şi să mai facem câteva poze într-un peisaj de poveste.
….Iar eu am să revin oricând cu plăcere aici.
….RaSto
Nu-ţi e jenă să mă minţi?
…Trebuie să recunosc prieteni, că nu mai pot cu minciunile astea. Şi culmea, nu e boala românească, ci universală. De dimineaţă până-n seară o ţinem numai şi numai într-o minciună. Ce este mai rău, e faptul că dacă spui cumva adevărul, în loc să te aplaude, majoritatea te înjură.
De la prima oră a dimineţii începi cu minciuna, de cum te întreabă soţia: “cum arăt”, tu fără să te uiţi la ea şi cu gândul la amanta zici: bine; te întreabă apoi cum sunt cerealele cu iaurt, iar tu îi răspunzi – nemaipomenite, când prin faţa ochilor îţi trec: slănina cu ceapă, cârnaţi, ouă ochiuri, sau mai ştiu eu ce. Dacă cineva te întreabă despre vreo acţiune, bun personal, sau despre cum îi vine vreo zdreanţă, invariabil răspunsul nu poate fi decât – excelent! De ce naiba mai pune întrebarea atunci, când absolut toţi ştim răspunsul ce va urma!
E, uite că nu mai e aşa! De astăzi, prieteni dragi eu sunt hotărât să nu mai mint!
Mâine dimineaţă mă duc direct în biroul şefului şi îi zic: ce solid, ce bine făcut şi roşu în obraji de atâta sănătate, prietene! Eşti chiar obez – urâtule, crăcănat că draq şi umbli numai cu iţarii ăia penibili pe tine. Arăţi fix ca un bou, coarne nu aveai, dar de vreo două săptămâni se ocupă nevastă-ta de problemă. Şi mai lasă naibii băutura, că eşti roşu la faţă, precum ţapul la coa… da!
Apoi alerg după secretară, să o întreb cum de nu s-a spart oglinda când a ieşit din casă!
Cum e posibil să vii la muncă cu ciorapii ăia de clovn traşi pe grisinele alea strâmbe ale tale, o să întreb! De ce te tot boieşti pe fata ca-n filmele horror, când toată lumea vede că întâi îţi apare nasul şi după o jumătate de oră vii şi tu la serviciu, neam de-al lui Tonciu? Cum crezi că te poate face boiala mai frumoasă draga mea, dacă nu-ţi tai un metru, doi din bârna aia mare?
Apoi, o să intru în biroul şefei personalului, fată mare, care arata de bate suta de ani, dar cu coc, cu ţoale de firmă şi care toată ziulica ne spune cine vrea să o mai agaţe şi cum toată lumea o complimentează. Mă aşez fix în faţa ei şi îi zic: auzi zbârcitura pământului, după ce că eşti aproape semi-moarta şi te dai cu două tone de parfum cu miros de lopata de leşinam toţi pe aici, ne mai şi baţi la cap cu fanteziile tale erotice, când toată lumea ştie, că la cum arăţi, nici vântul nu-ţi mai ridică fusta…
Clar, dacă de azi mă mai întreabă cineva ce părere am despre el, o să i le spun în faţă pe toate, bune şi rele. Îmi asum toate consecinţele de rigoare, că poate mai există în ţara asta cineva care apreciază sinceritatea.
Am avut şi ceva experienţe neplăcute este foarte adevărat, dar vă spun sincer, nu sunt descurajat. Am fost la cumpărături cu un amic, şi când l-am văzut ieşind din cabina de probă, după ce m-am tăvălit pe jos de râs, i-am spus că nici la săpat morminte nu aş pleca îmbrăcat în halul ăla. M-a lăsat ca pe un prost, în mijlocul magazinului, dar totuşi eu încă mai cred în steaua mea.
Am găsit şi o situaţie de compromis. În fiecare dimineaţă beau un pahar, două de vin. Cine nu vrea să mă creadă, poate să se amăgească singur, gen: e beat idiotul, vorbeşte prostii!
Astăzi, o să încep cu un vin bulgăresc, măcar el să nu înţeleagă comentariile din spatele meu.
Este vorba despre Castra Rubra 2008 un cupaj din Cabernet Sauvignon şi Merlot cu alcoolul de 14,5%. Este supervizat de Michel Rolland şi considerat unul dintre vinurile etalon ale Bulgariei. Are o culoare rubinie cu nuanţe cărămizii şi un “nas” exploziv, direct, uşor vanilat, cu afine, vişine, urmat de piper şi cafea neagră. Clar “Lume Nouă”!
Gustul este acrişor, plăcut, foarte echilibrat. Nu se simt taninii, nu se simte alcoolul, decât aciditatea ridicată şi foarte plăcută, care face vinul să pară în gură, jucăuş, zglobiu, nu greoi cu gemuri sau alte porcării. Un vin curat, excelent, dar niciodată nu l-aş da pe Flamboyant de exemplu!
Recomand să-I încercaţi cu o bucată de vită ceva, pentru că eu iniţial l-am degustat cu sarmale şi nu a mers bine deloc. Are nevoie de mai mult…
Şi acum în încheiere ce să zic: vă doresc o zi mult mai proastă decât am eu azi!
P.S. Şi nu uitaţi, de mâine două ore pe zi sunt la Universitate. Cine vrea să afle sincer, dacă e urât sau frumos, umflat sau slăbănog, dacă poate ieşi cu “faţa” aia din casă, ori numai cu punga pe cap – să mă caute!
Bogdan
Comenteaza
.
.
.
.
Comentarii recente