Trece timpu’ ca nebunu’, iar..
….Hai că nu ghiciţi cu cine m-am întâlnit ieri!…Cu prietena mea mai veche Favorita Langhe 2011 din Tenuta Carreta. S-a mai maturizat faţă de anul trecut. Hai că o stiti!
….Dragilor, tot frumoasă e. Uşor maturizată, dar tot cu draci în ea. 
Eu serios şi sobru, cum mă ştiţi, dar ea cu tot felul de apropo-uri. Deşi ne-am pupat protocolar, pe obraji, mă cam umezisem…de emoţie. Aşa sunt eu, mai sentimental şi-am invitat-o să vadă cum redecorasem de curând dormitorul, dar ea mi-a șoptit că ar prefera să cinăm împreună, totuși. Că niște sardine, că niște file de pește …s-ar potrivi cu părul ei bălai…Auzi!? zic, nu vrei tu un platouaș? O brânzică de capră adusă de Vio (vecina mea) de la Fetești, o roșie de-aia românească, un mezel, ceva? Știi, la noi în Chitila, zic..peștele e ocrotit de lege! Și o dăm din una-n alta și-mi povestește de copilăria ei din vie, apoi din cramă, ce-a mai făcut alea-alea…Eu o sorbeam din ochi și-i redescopeream culoarea părului galben-blonziu ca ai strugurilor vermentino (parinții ei). 
M-am făcut că m-aplec, doar ca să-i simt mirosul și de rușine, m-am cam blocat. Fata, care nu mai e o puștoaică și-a dat seama de situație și mi-a luat capul, l-a străns la pieptul ei și mi-a zis la ureche, țuguind degetele mâinii drepte în stil italian Mi-am dat cu lămâi și portocale necoapte, grapefruit și flori de câmp. Îți place?…Uhaaa…
….Vouă nu vă e cald zilele astea? Tare cald mi-a fost și mie și vedeam cum și ei i se scurgeau mici brobonele de sudoare la tâmple. Oare ce gust aveau? Să stiți că instinctul animalic a învins și m-am repezit la ea precum MM Stoica la ziariști, dar cu alt scop. Am gustat pur si simplu picăturile ușor acide, cu gust când dulce, când acrișor, fine, molcome, catifelate. Ca să mă prind de alcool (pe care nu l-am simțit deloc) a trebuit să citesc eticheta bluzei pe care o aruncase lângă pat, pentru că v-am spus că era foarte cald.
….Deja se făcuse seara târziu și chiar dacă se mai răcorise puțin, parfumul Favoritei tot se mai simțea și cred că de la el am cam adormit. O fi și de la efort, nu’ş ce să zic, dar fata nu mai era în cameră. Cred că am evaporat-o pur și simplu, dar pe noptieră îmi lăsase 7 papioane și jumătate. Acum nici eu nu mai știu cine cui le dăduse, dar zâmbeam mulțumit, semn că până la 8 papioane, tre’ să ne mai vedem și la anul. Nu?!
….RaSto
La Mer …pe strada Băcani
….Dacă nu te-ai dus încă la mare, poţi merge pe strada Băcani din Centrul Vechi. 
Vei găsi mesele şi scaunele aşezate în nisip, iar în loc de scoici, dopuri de plută. Conceptul se numeşte Vacanţă la Saint Tropez@Corks Cozy Bar şi dacă iţi plac midiile, le găseşti acolo pregătite sub îndrumarea lui Cătălin Scărlătescu, chef-ul cu părul chel de la Master Chef România.
….Treaba cu Saint Tropez-ul este că toată luna august aici găseşti rozeuri provensale după gust şi dorinţă. Vinul care mi-a placut cel mai mult este un roze Elodie făcut din syrah- Domaine de Cantarelle.
Toate rozeurile din gama Elodie au culori foarte frumoase, dar cel din syrah e ceva între salmon şi foiţă de ceapă, foarte plăcut şi apetisant. Aroma vinului chiar te face curios, pentru că simţi o explozie de căpşune proaspăt tocate, fructe tropicale şi un iz trandafiriu, care te cam zăpăcesc. Căpşunele se simt bine şi în gust, care începe dulce-acrişor, aciditate bună, vioi şi mai ales răcoritor pentru căldurile de acum. 
Ai senzaţia că bei sirop de oameni mari, pentru că la cele 12 grade de alcool, ai vrea să-l bei cu halba. Stă binişor şi cu post gustul, ceea ce-l face un vin foarte potrivit de vară, care primeşte 7 papioane.
….Şi uite-așa, vara asta mi-am făcut o prietenă – Elodie. Sper să nu dispara misterios, că nici n-o mai pot găsi cu OTV-ul.
….A votre santé,
….RaSto
Cu ce-am rămas?
….Am avut o zi la dispoziție să le-arăt unor prieteni americani frumusețiile patriei. Plecați la 9.3o din Chitila, am gonit spre Cheile Dâmbovicioarei, am luat-o pe scurtătură spre Bran și le-am propus să viziteze Castelul Bran, că tot știau ei ceva despre un vampir ciudat din Transilvania. Apoi , i-am amețit cu mașina pe serpentine până la Azuga la Rhein Winery 
să vadă cum se face spumantul pe-aici și fuga la Sinaia, unde , binențeles, Castelul Peleș era închis. Și uitându-mă eu din aleea pietruită la frumosul castel, și pentru că tot aveam în mașină un vin de sorginte prusacă, zic să fac o poză.
….Rhein Riesling de la Budureasca, iar de curând terminasem de citit povestea lui Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen scrisă de Paul Lindenberg. Ce legatură să fie între frumosul castel al regelui Carol I și un riesling de Rhein 
românesc? Ei bine, cei familiarizați cu istoria, geografia și istoricul soiurilor de vin vor face imediat legăturile corecte, iar pe ceilalți îi invit să citeasca și cartea și să guste Rhein Rieslingul de Budureasca. La sfârșitul celor două, veți rămâne cu întrebarea: am avut germani în România, dar cu ce-am rămas de pe urma lor? Și o să vedeți că nu sunt puține lucruri, iar cele mai multe sunt lucruri bune și marcante.
….Și-acum, despre vin: lăsând deoparte eticheta simplă și culoarea galben-verzuie, trecem direct la mirosul licorii, care nu prea seamănă cu niciun rhein riesling făcut pe la noi (nici nu știu mai mult de 4 variante). Nu vine nicio tentă de petrol, însă aduce a tămâioasă, cu iz trandafiriu și citrice crude, care amestecate nu displac deloc. Nasul e foarte promițator și trecem la gust. Atac destul de acidulat, dar remarc o mineralitate caracteristică, vinul fiind extractiv, trockener bine de tot, dar și gustos. Cu alcoolol stă bine, fiind așezat corect și ai senzația după a doua gură că bei un vin zglobiu. După ce te obișnuiești cu gustul de sâmbure de caisă şi cârcei de viţă, începe să-ți placă. Răcit bine, dar și lăsat să ia aer 3-4 minute, te și gândești cu ce să-l asociezi. Și chiar dacă pe contraetichetă ai trimiteri la tot felul de mișcatoare de prin apă, eu zic să-l încercați și cu ceva cărniță de porc slabă, ceva sos ușor și legume de sezon.
….Cele aproape 7 papioane sunt rezervate acestui vin și nu uitați de povestea cu germanii din România.
….Anbeten Glas in Ihrer Ehre,
….RaSto
Ezereţ
…Mişto şi cu Vama Veche, dar la un moment dat ţi se ia de atâta băutură, sex, nebunii, etc. Sau nu ? Eu cred că nu…, dar să zicem că aşa e! În acest caz, poţi să schimbi peisajul şi vă propun o destinaţie apropiată – Ezereţ. Se afla la 19 km. de Vama Veche şi ajungeţi imediat, pentru că de obicei drumul este pustiu.
De cum intraţi în localitate o să vedeţi indicatorul cu “Restaurant Wild Duck”. Urmaţi-l şi în două, trei minute mergând pe un drum de pământ o să fiţi în fata locaţiei. Restaurantul în stil rustic, este construit din lemn, piatră şi dispune de o terasă foarte generoasă cu bar propriu şi piscină, loc de joacă pentru copii şi o mini grădină zoologică cu lebede negre, struţi, papagali exotici, etc. Ce o să vă încânte inima.
….Meniul este destul de stufos, dar atenţie la “turtele” (în loc de pâine) cu caşcaval, brânză, sau mixte. Prima dată când am ajuns aici m-am umflat cu turte de n-am apucat nici primul fel de mâncare. Apoi am stat toată seara să mă uit la masa plină, că de – nu mai puteam decât să deschid gura precum peştele fără să mai pot articula, sau înghiţii ceva!
Apoi vă recomand “picioruşele de puişori de baltă
pane” care sunt extraordinare, crocante pe dinafară, iar înăuntru moi de ţi se topesc în gură. Sau, iepurele, ori mielul care sunt pregătiţi în aşa fel încât să nu te mai saturi mâncând, sau pentru cine este în cură de slăbire: ardeii graşi copţi cu brânză prăjită, ori legume la grătar. E adevărat au şi salate, dar “păscutul” nu este vreo plăcere a vieţii mele aşa că nu ştiu ce să vă zic…
….Vinul pe care îl beau aici este invariabil “Enira Reserva 2006”, dar ultimele două dăţi mi s-a părut că a avut şi vremuri mai bune, aşa că mă abţin să vi-l recomand sau descriu.
P.S. La 4 km. de vama bulgară o să observaţi un indicator pe care scrie “Camping”. Dacă urmaţi acest indicator, ajungeţi bine-nţeles la camping, dar şi la o plajă virgină şi aproape pustie de vreo 4-5 km. Tot o plajă pustie mai este şi la Ezeret, sau imediat în apropiere – la Sharba.
….Vă doresc o zi frumoasă!
….Bogdan
.
.
.
.
Comentarii recente