Dansul perlelor de iarna
—-Ca in fiecare iarna, inainte de Craciun, Oficiul National al Viei si Vinului (ONVV) din Rep. Moldova organizeaza Vernisajul Vinului. 
O sarbatoare a vinariilor unde sunt invitate sa-si prezinte cele mai bune vinuri realizate – perlele fiecarei crame. De acest festival ma leaga frumoase amintiri din urma cu 2 ani, cand fusesem pentru prima data si-am promis sa revin.
—-Invitat de Wine of Moldova la acest eveniment, am avut ocazia sa degust pe indelete ultimele vinuri produse, dar mai ales sa ma reintalnesc cu foarte multi prieteni. Iar numarul lor a devenit din ce in ce mai mare, pentru ca in curand, in februarie (13-16) 2020, Moldova vecina va organiza dea de a 8-a aniversare a comunitatii #Winelover.
—-Tot la Vernisaj am intalnit un simpatic grup de presa roman, caruia urma sa ma alatur intr-un scurt tur de 2 crame a doua zi.
—-
Dupa jonctiunea de la Milestii Mici, mi-a facut placere sa revad crama Asconi. O vizitasem in 2014, apoi in toamna lui 2016, insa, transformarile de acolo sunt cel putin remarcabile. Incepand cu noul restaurant, casutele autentice pentru turisti si, bineinteles, ospitalitatea specifica, unde masa de pranz a fost pe cat de gustoasa, pa atat de bogata. Am remarcat din gama de vinuri Sol Negru, Sauvignonul Blanc foarte fresh, in stil de Lume Noua, absolut revigorant pentru perioada calda ce va veni, dar mai ales Feteasca Neagra 2016. 
Cu tipicitate de soi, corp mediu, lemn si nivel de alcool bine integrate si foarte potrivit pentru mese satioase cu carne. Nu m-am putut abtine si am cumparat o sticla de la magazinul cramei. Va indemn sa vizitati crama si intreg resortul care se afla la doar 30 km de Chisinau, mai ales daca sunteti amatori de traditional.
—-Pe repede inainte, am ajuns la Anenii Noi sa fim martorii deschiderii sezonului de iarna al Castelului Mimi. Ei, bine, dupa ce am intrat in frumoasa curte amenajata, 
am retrait momentele primei vizite la targul de Craciun de la Schonbrunn, de langa Viena. Si nu glumesc. Sigur, respectam proportiile, insa nu vad cu ce ar fi fost mai prejos. Muzica sarbatorilor de iarna, corul de copii, orchestra de pe scena si proiectiile de pe impunatoarea cladire a Castelului Mimi m-au facut sa simt o caldura aparte. Incepand cu bradul imens din centrul curtii, casutele luminate, mirosul de vin cu scortisoara m-au coplesit, fiind unul dintre cei care nu am reusit sa fac suficiente foto, uitandu-ma permanent ca un copil
la intreagul concept realizat la perfectie. A fost prima data cand am vizitat intregul complex seara, e absolut minunat. Condusi de ghid, am reascultat interesanta poveste a familiei Mimi si intregul efort dublat imensa ambitie a lui Constantin Mimi.
—-Cina perfecta, in stil modern de la etajul unu al castelului, unde se afla restaurantul a fost, din nou, peste asteptari. Revenind la vinuri, nu pot sa nu remarc feteasca alba, absolut potrivita branzeturilor proaspete si escargots à la Bourguignonne serviti, plina de tipicitate si cu un corp mediu si alcool bine potrivit. Pe final Rosu de Bulboaca mi-a placut cel mai mult dintre vinurile rosii, avand un pairing potrivit, chiar si daca veti comanda acolo niste prune umplute cu nuci, drept desert.
—-Imi e clar ca resortul Castel Mimi este un punct de referinta in enoturismul moldovenesc si devine de neratat daca esti in apropierea Chisinaului. Ceea ce s-a investit acolo, totul cu temeinicie si bun gust, intrece ordinul zecilor de milioane de euro, iar cand din partea 
ghizilor am auzit ca totul este sustinut din organizarea de evenimente si vanzarea vinului propriu, concluzia generala a grupului a fost: Oameni gospodari, ce sa mai!…
—-Intorsi in oras, nu ne-am putut abtine sa nu ne oprim la lo sueta mica si sa analizam ce-am vizitat toata ziua… Cu un program clar, viziune si multa munca nu ai cum sa dai gres, in avea success. Mai trebuie doar timp. Tanjesc si eu dupa o astfel de organizatie, precum Wine of Moldova, romaneasca, la poarta carei sa pot bate si sa ma ajute sa pot face astefel de tururi viticole la noi, pentru toti prietenii winelover-i din lume, care si-ar dori sa vada, sa deguste si sa aprecieze vinurile romanesti.
—-Doar ca startul e al naibii de anevoios.
—-La Multi Ani!
—-P.S. alte impresii de la cramele din R. Moldova scrise de Dana Gont aici, Horia Ghibutiu aici si Ileana Andrei aici.
A 4-a vineri din Iunie. La Vie En Rose
—O nouă zi a vinului rose s-a pornit chiar din Provence. La inițiativa unei propietare de chateau și producătoare de vinuri rose din zonă – 
Valerie Rousselle, începând cu 2018, în fiecare a 4-a vineri din iunie, sudiștii francezi vor sărbatori Ziua Internațională a Vinului Rose de Provence. Mai multe orașe din lume s-au pus pe lista zilei de sărbătoare, iar noi n-am stat deoparte. Radu Rizescu a venit cu ideea și în acord cu inițiatoarea din Provence, Bucureștiul a fost alăturat celorlalte orașe din lume.
—Importatorii de vinuri rose Cote de Provence, au dat o mână de ajutor și numai așa am reușit să punem alături mai multe vinuri reprezentative sub “umbrella”:
ia vacanta in avans cu rose-uri de Provence! astfel că vineri, 22 iunie, la ora 18.45 ne-am adunat mai mult de 30 de pasionați la Corks, în Centru Vechi. Dacă tot am pomenit de umbrelă, aflați că tot decorul era pregătit pentru terasă (cu lavandă, lumănări și tot mise-en-place-ul), dar furtuna și ploaia deasă ne-a înghesuit înăuntru, tocmai bine pentru a asculta mai bine vechiul și uitatul repertoriul musical francez vechi, în care chansonetele, Joe Dasi, Yves Montand si Bourvil ne-au facut sa uitam de ploaie.
—Ne-am bucurat în deschidere de Caii de la Letea Editie Limitata 2017 – vinul câștigator la Concursul de Vinuri Rose ediția a 6-a, după care au urmat: syrah rose Vila Babiciu / Elodie și Cuvée Symphonie Rosé 2017 – Château Sainte Marguerite Cru Classé Côtes de Provence importate de Almatim, Terres de Berne distribuit de Dagmar, iar la sfârșit o surpriză din partea amicului Frederic Vigroux – Chateau Roubine La Vie En Rose, un vin produs chiar la crama doamnei Valerie Rousselle.
—
Toate vinurile au fost așezate în acord cu muzica și menu-ul provencal: pissaladière avec anchois, olives et melon d’oignon Jamon cru-Crespéou provençal; fruit de mer à la provençale et sauce de vin de rose et poire bouillie en vin de rose avec crème glacée à la vanille et pâtes. Tres bon!
—Dacă ați mai fost la degustări de vinuri și nu ați văzut participanți cântând și dansând, înseamnă că sigur ați ratat-o pe asta. Oricum, orice ocazie e bună pentru distracție și voie bună. Mă opresc aici și las loc fotografiilor grăitoare, mulțumindu-le celor prezenți, gazdei și lui Mircea Mihai Ioniță pentru instantanee.
RaSto
Mai multeUn popas la Cetate
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Prognozele meteo câh pentru ultimul week-end m-au făcut să mă îndepărtez de litoralul nostru, astfel că o apucarăm în direcția opusă, mai precis spre Oltenia profundă. 
De ceva vreme eram curios cum se prezintă mult mediatizatul „Port Cultural Cetate„, locul pus pe harta turistică a țării de poetul revoluționar Mircea Dinescu. Mai ales că week-end-ul trecut fusesem la Brăila, celălalt capăt al Dunarii…
—-Am ales traseul cel mai lung, prin sudul țării, fiind interesat să descopăr porturile fluviale (de care auzisem la radio cu ani în urmă la buletinele hidrologice care indicau cotele apelor Dunării) dar și de a trece prin celebra localitate Dăbuleni (unde însă nu am văzut un pepene la vânzare… probabil la cât de pustiu era drumul, nu se merita să mai piardă vremea stând în drum și așteptând clienții).
—-Dacă în Turnu Măgurele am sărit peste port, drumul spre acesta arătând destul de părăginit, tot am putut admira ceva interesant în centrul orașului: 
monumentul Independenței.
—-În Corabia am vizitat microportul unde tocmai sosise un grup mic dar decis de pescari, puși pe fapte mari (cu un munte de scule și provizii), iar la 100 m de am găsit și o plajă micuță, mărginită de câteva restaurante care se pregăteau de ultimul week-end cu nunți înainte de postul Sfintei Maria.
—-Ne-am continuat drumul și am ajuns în Bechet la ora prânzului, astfel că am profitat de oprirea la benzinărie ca să mă interesez de posibilitățile de a ne potoli foamea în urbe. 
Am ales (foarte inspirat) restaurantul Escape de lângă port, cu o frumoasă perspectivă (inclusiv asupra orașului cu rezonanță istorică de la vecinii bulgari, Rahova), dar și cu o senzațională (dar și mai aparte, fiind servită în bol de supa) saramură de crap cu mămăliga vârtoasă, cu multe roșii și ardei, dar și cu o aromă puternică de usturoi. De prețuri ce sa mai comentez, când cel mai scump fel de mâncare era 19 lei?
—-După prânz în două ore am ajuns în localitatea Cetate, apoi urmărind indicatorul Port am nimerit obiectivul propus, unde am recunoscut multe din operele de artă și utilajele arhaice văzute la televizor la emisiunea „Politica și delicatețuri„. Ne-am cazat și după un tur rapid al împrejurimilor, am pornit pe 
malul Dunării spre locul unde se îndrepta un număr foarte mare de mașini. Aici aveam să descoperim o neașteptat de frumoasă plajă amenajată cu umbrele din stuf și șezlonguri. Bine și cu un bar unde duduia muzica livrată de un post de radio….bulgăresc! Deși renunțasem la litoralul Mării Negre, nu am fost prinși în „zasada” (offside), astfel că având costumele de baie la noi ne-am repezit la plajă să ne răcorim. Mai întâi cu câte o bere rece de la bar, apoi în undele revigorante ale Dunării.
—-După câteva reprize de înot am decis să ne îndreptăm spre hotel, să testăm și produsele restaurantului local. La citirea meniului am avut impresia că se păstrase versiunea de toamnă-iarnă, mai ales că iahnia cu carnați sau varza călita cu costiță numai pentru vară nu mi se păreau.
—-Am analizat și lista de vinuri găsită printre câteva sticle de vin etalate în interiorul restaurantului, mai ales că văzusem ca majoritatea turiștilor aleseseră un rose zmeuriu la carafă, care mie nu prea îmi inspira încredere. Cum aveam chef de un vin roșu, am avut de ales intre un vin stătut pe un raft din restaurant și un vin din beci. Astfel că alegerea a fost simplă, vinul din beci venind la o temperatură potrivită pentru consum. Astfel ne-am delectat cu un vin cu IG Dealurile Olteniei: Cuvée Rosu 2016 de la crama Galicea Mare. 
Realizat din Merlot și Cabernet Sauvignon (chiar dacă asta am aflat ulterior, soiurile nefiind menționate pe etichete), vinul emană tinerețe, dar mi-a plăcut că alcoolul destul de mare (14,5%) nu deranjează, fructul este prezent, iar taninii nu sunt agresivi. Un vin plăcut, echilibrat care s-a dovedit un bun companion cotletului de porc tras la tigaie în sos de vin și un pic ait, dar nici ostropelul de pui nu s-a simțit chiar din alt film.
—-Cum se lăsa seara și intuind apariția țânțarilor, ne-am grăbit să imortalizam apusul de soare și ne-am retras în cameră.
—-A doua zi după un mic dejun rustic cu produse locale, ne-am îndreptat spre casă, dar în drum am mai făcut o oprire și la crama Galicea Mare…dar despre vizită cu altă ocazie.
—-Ca o concluzie (chiar dacă nu este un chilipir) aș spune că, măcar odată in viață, merită făcut un drum până în Portul Cultural Cetate (apropo de cultură, aruncați un ochi aici DIVAN FILM FESTIVAL 2018), pentru priveliști, mâncarea gustoasă, plaja frumos amenajată pe malul Dunarii, atmosfera relaxată și…pentru cramele din zonă.
Gorgandin – Vinuri din inima Transilvaniei
—-“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Agnes Mattis-Teutsch. Iubitoare de vinuri și gastronomie, artist vizual, traducător autorizat engleza, germana, maghiara din Sibiu. Pasionata de călătorii, de autentic și natural. Colaborator al revistei Vinul.ro asigurand din 2018 traducerea in engleza a intregului continut.
—-Cu putin timp in urma am avut plăcerea să vizitez domeniul viticol Apold, situat în vestul județului Sibiu și bineînțeles, 
să degust aceste vinuri naturale, pe care merita sa leincercati. Altfel savurezi un Sauvignon Blanc sau un Traminer Aromatico, când ai ocazia să-l deguști direct langa vița de vie, sus pe dealul Gorgan, de unde ai o priveliște încântătoare asupra vechiului sat săsesc Apoldu de Sus (Großpold).
—-Povestea vinurilor de Apold a renăscut în 2007, o dată cu proiectul de amenajare şi organizare a teritoriului şi reînfiinţarea “plantaţiei de vie” din Apoldu de Sus. Suprafața totală a plantației este de 62,06 ha. Vița de vie este cultivată pe platou în vârful pantei pe o suprafață de 31 ha, pe dealul “Gorgan”, iar restul de 31,06 ha pe terase largi care coboară din vârful pantei pâna la bază. Aceasta porțiune poartă numele “Fața Mare”. Arealul de obținere a vinurilor DOC este Sebeș-Apold. Soiurile plantate sunt Sauvignon Blanc, Traminer Aromatico, 
Pinot Grigio, Riesling Italian şi Muscat Ottonel. Vinurile Gorgandin sunt vinuri naturale, fără adaosuri, îmbinând tradiţia puternică în cultivarea viţei de vie cu rafinamentul unor soiuri nobile.
—-Această zonă este una dintre cele mai bune regiuni viticole din Ardeal și atestă vechimea preocupărilor legate de vița de vie a locuitorilor din aceasta zona. Landlerii sunt o minoritate etnică din România, vorbitoare a unui dialect al limbii germane, care trăiesc alături de sași, cu o arie de răspândire foarte restrânsă, în localitățile Turnișor (azi cartier al municipiului Sibiu), Cristian și Apoldu de Sus, din județul Sibiu. Istoria lor începe în 1734 când, sub domnia lui Carol al VI-lea, Împărat al Sfantului Imperiu Roman, 
din ținuturile din Austria aflate sub dominația Casei de Habsburg au fost deportați în Transilvania protestanții, foști catolici ce trecuseră la confesiunea evanghelică luterană. Motivul deportării a fost unul politico-religios, monarhii impunând religia catolică ca religie de stat.
—-Revenim la acea frumoasă zi de primăvară târzie, pentru ca ploaia ne-a ocolit ca prin minune și astfel am putut savura vinul și platourile tradiționale (telemea, brânzeturi locale, pâine cu pastă de jumări, salam de casă, etc) afară pe terasă. M-a impresionat faptul că totul este făcut de traditional, mesele și scaunele sunt făcute din 
butoaie de lemn, un butoi fiind transformat într-o canapea încăpătoare, unde poți trage și un pui de somn. Mi-a plăcut și cu siguranță îi voi vizita din nou.
—-Cele 5 vinuri pe care le-am degustat, se află în al doilea an de îmbuteliere, iar rose-ul Madmoazela se află în primul an. Favoritul meu este Sauvignonul Blanc, pe acela l-am cumpărat și pentru acasă. Este un vin răcoros, proaspăt, cu o explozie de arome vegetale de agrișe, ardei gras, urzică, dar și cu note de citrice, având o aciditate bună. El poate fi servit singur, dar și alături de salate, pește sau fructe de mare. În topul preferințelor urmează rose-ul Madmoazela, 
care este un vin rar, deoarece este obținut din struguri albi, Pinot Gris. Cel mai delicat vin din gama Gorgandin este Traminerul, care vine cu arome discrete de trandafiri și migdale. Poate fi asociat cu mâncăruri asiatice, condimentate, dar și lângă un platou cu brânzeturi. Rieslingul, Pinot Gris și Muscat Ottonel sunt deasemenea foarte gustoase, având personalități puternice.
—-Proprietarii domeniului viticol Apold, familia Barbu, organizează periodic degustări în diverse locații din Sibiu. Vinurile sunt completate cu platouri tradiționale, toate produsele fiind achiziționate de la producători locali, din satele din împrejurimile Sibiului, asa ca sunteti asteptati.
.
.
.
.
.
Comentarii recente