O zi în Egerszalok

Scris la 13 septembrie 2018 in Povesti despre vin | 2 comentarii

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—La întoarcerea în țară din Graz, am considerat că nu ar fi rău să oprim o noapte în Ungaria, în apropiere de Eger, la 5 km, în localitatea Egerszalok, unde știam că se găsește o crama: St. Andrea.
—Mica localitate era împânzită de pensiuni și nu întâmplător, zona fiind cunoscută pentru băile termale (este o zonă cu vulcani stinși), dar și de numeroase crame, regiunea Eger având un potențial viticol recunoscut.
—Deși suna tentant o cazare la un hotel cu băi termale (aflat la 3 km de localitate), prețul prohibitiv și distanța relativ mare de crama, ne-au făcut să ne orientăm spre o cazare în localitate… la 200 m de obiectivul principal! Am luat un prânz copios la o cârciumă apropiată de locul unde ne-am cazat (cu nelipsita supă gulaș, platou cu cărnuri la plită…dar și o salată cu piept de rață) și ne-am îndreptat spre crama St. Andreea unde am decis pentru degustarea Grand Superior (6 vinuri premium).
—Hai cu un vin alb din 2017 – Napbor Egri Csilag – un blend care obligatoriu trebuie să aibă 50% soiuri ungurești, destul de neutru în nas, dar fresh, spicy, mineral, cu o aciditate vioaie, 13 % alcool, dar și cu un postgust cam scurt. Ce să zic?!… un vin bun de vară, fără mari pretenții, poate încadrat cam îndrăzneț la gama premium. 2800 HUF la crama, dar ulterior l-am găsit și în Tesco Debrecen la 2000 HUF (aproape 30 lei).
—Am continuat cu Sauvignon Blanc Bistro Collection 2017, 20 % baricat, tot 13% alcool, cu note de fructe albe coapte, aciditate un pic peste medie, dar cu niște volatile eterice neplăcute care m-au făcut să nu-l prea apreciez.
—Egyetelen 2016 este un cupaj de Chardonnay, Sauvignon Blanc și Harslevelu, din struguri proveniți din singura vie plasată pe un deal calcaros (restul fiind pe solul vulcanic predominant în zonă). Un vin fin vanilat, elegant, cu o aciditate foarte bună, cu un alcool (14%) perfect integrat și cu un postgust persistent, care a fost de departe cel mai bun alb al degustării.
—Am trecut apoi la roșii, cu un Pinot Noir tinerel (2016), dar care urla de tipicitate (de la culoarea rubinie, la gustul fructat, dominat de cireșe). Ușor mineral, fin, elegant, cu un alcool (14%) bine ascuns și cu un postgust surprinzător de intens pentru un preț acceptabil (aproape 50 lei).
—Continuarea a fost spectaculoasă, cu  Hangacs Egri Bikaver Grand Superior 2015, vinul specific zonei, realizat din Kekfrankos, Cabernet Franc, Merlot, Pinot Noir și Kadarka. Corpolent, cu note de trandafiri și fructe coapte, taninuri neagresive, alcool (14%) bine integrat și un postgust persistent, a fost fascinant, astfel că aveam să-l achiziționez fără rețineri, deși nu este tocmai ieftin (6300 HUF…cam 90 lei).
—Ultimul vin al degustării ar fi fost tot un Egri Bikaver Grand Superior 2015, gama de top Merengo (în traducere cele mai bune butoaie), realizat din Kekfrankos, Cabernet Franc, Merlot, Syrah și Pinot Noir. Cu un nas de fructe ultracoapte, la fel de fin și elegant, același alcool (14%) perfect integrat, dar cu taninuri mai ferme și un postgust lung, ușor amărui. Poate că și potențialul de învechire estimat a fi mai mare să justifice prețul superior cu 30 % precedentului, dar numai timpul va da dreptate producătorului.
—Nu am vrut să termin degustarea fără a încerca o Kadarka de top. Și cam așa s-a dovedit Nagykadarka Valogatas (numele dealului unde se află via) 2016. Nasul are unele note verzi completate de note de baric. Corpul este tipic soiului, mai light, iar aciditatea peste medie echilibrează aș zice alcoolul imens (16%). Postgustul este foarte lung, iar per ansamblu vinul mi-a plăcut foarte mult…însă entuziasmul mi-a pierit când am văzut prețul: 17000 HUF (aproape 250 lei)!
—După degustare am vizitat rapid și dedesubturile cramei (săpată în roca vulcanică omniprezentă în zonă), am făcut câteva poze la sala de degustare și la magazin (unde am constatat că mai erau și multe alte vinuri neîncercate….doar au 20 de soiuri de struguri plantate pe cele 45 ha), am cumpărat 4 sticle și am plecat plăcut impresionați de cele văzute…și degustate.
—Am lăsat prada în cameră și am continuat vizitarea localității….cu multe pit-stop-uri, deoarece cramele se veneau una după alta!  Din păcate, și aici domina vânzarea vinului la PET (foarte apreciat de neașteptat de mulții turiști polonezi…poate și din cauza prețului 500 HUF, cam 7 lei/l), dar tot am găsit o cramă (și) cu vinuri îmbuteliate.
—La crama David Borhaz problema principală a fost cea lingvistică, dar cu cele câteva cuvinte maghiare știute de soția ardeleancă și cu mișcări frenetice ale mâinilor am reușit să aducem pe masa de degustare 4 vinuri roșii.
—Primul a fost o surpriză plăcută: Stephanus Egri Bikaver 2012, realizat din Kekfrankos, Cabernet Sauvignon, Merlot și Cabernet Franc. Un vin corpolent, în care se simte ușor baricul, fructat, cu taninuri neagresive, alcool (13%) bine integrat și un postgust mediu.
—Am continuat cu DQ 2012 realizat din Merlot, Cabernet Franc și  Kekfrankos. Tot 13% alcool, dar un corp mai light, o aciditate mai evidentă, nas de fructe supracoapte și de pământ, dar cu taninuri astringente și unele volatile care l-au depunctat.
—Al treilea vin a fost și cel mai slab. Pincerejtek 2012 realizat din Kekfrankos, Merlot și Cabernet Franc a fost apos, crud, cu o aciditate prea mare și un postgust teribil de scurt.
—Am încheiat degustarea cu Cabernicum 2012, un cupaj de Cabernet Sauvignon și Cabernet Franc, corpolent, cu fructe negre și un pic de ciocolată, taninuri care usucă un pic gura, cu o aciditate peste medie, dar plăcut per ansamblu.
—Cum toate vinurile degustate erau la 2500 HUF (36 lei), zic că (măcar pentru primul și ultimul) meritau fiecare bănuț.
—În concluzie, cred că pentru pasionații de vinuri un popas in Egerszalok ar fi interesant…măcar odată în viață.

Aires Hautes Tradition – Minervois 2014

Scris la 5 septembrie 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Că în Selgros puteți găsi vinuri de import foarte bune, cred că știți deja. Vinul de față provine din Languedoc – sudul Rhonului și reprezintă o plăcută construcție de Carignan (40%), Grenache (30%), Syrah (20%) și restul Cinsault, toate vinurile fermentate separat. După culoarea deep purple intuiești că-i vorba de-un vin serios și așa este. Nas plăcut, dominat de fructe roșii și negre de pădure, abundență de cireșe și vișine coapte bine, o boare de farm, prună uscată și vanilie… Totul e tentant și ridica așteptările pentru un gust pe măsură. Din fericire, gustul nu dezminte, așa că e în acord cu notele olfactive. Sec, juicy, taninuri moi, avalanșă de fructe roșii coapte, iz de vanilie plăcut și un post gust mediu-lung dominat de migdale amare în dozaj fericit. Majoritatea amicilor cu care l-am degustat s-au împrietenit cu vinul ăsta. Totul e echilibrat și rotund, dacă îl aerați măcar 45 minute. 87 puncte. Sub 40 RON pe raft.

—Cu prietenie,

—RaSto

Drumul vinului în Steiermark

Scris la 4 septembrie 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—Pentru al doilea an am petrecut câteva zile din luna august în Graz, unde gazda noastră a căutat să ne facă cât mai plăcut sejurul. Și ce putea fi mai interesant ca un drum prin sudul regiunii Steiermark, la graniţa cu Slovenia, unde se află Weinstrasse…adică „drumul vinului” ?!
—Zona (cam la 30 de minute cu mașina de Graz) bine indicată de oriunde ai veni (autostradă sau drumuri secundare). Am ales varianta drumurilor secundare pentru a ne putea bucura de peisaj, de pe autostrada nevăzând mare lucru.
De cum intri pe Weinstrasse în timp ce drumurile se îngustează, panourile care indică cramele și localurile care servesc numai produse locale reci (Buschenschank) devin din ce în ce mai dese.
La început, poate ciudat, drumul vinului este mărginit de padure, dar din loc în loc apar bifurcaţii care duc spre o mulţime de crame. O porţiune din drum este și mai aparte, un sens fiind în Austria celalalt…în Slovenia!
—Cum apar primele case de oaspeţi, devin vizibile și viile, practic vițele de vie sunt peste tot, cele mai multe cu struguri albi pentru vin, dar și cu struguri de masă.
—Din păcate aici trebuie să ai un șofer la dispoziție, altfel suferi în tăcere (sau te abții) ca mine, fiind condamnat să conduc mașina și să trec pe langă locurile de degustare fără să opresc. Dar cum în Austria se acceptă un pic de alcool la volan, tot am degustat ceva pe drum.
—Prima mini degustare a fost la Crama Bullman a cărei sală de degustare, cu un aspect mai modern (un pic contrastant) față de restul și plasată strategic lângă un loc cu o superbă panoramă, nu putea fi trecută cu vederea (plus ca avea și degustare de suc de mere….preferatul copiilor).
Cele 3 vinuri albe degustate (2 euro degustarea) nu au fost impresionante, dar ținând cont de prețul de achiziție, mic pentru Austria (6,1÷9,9 euro), era cam de așteptat.
Am început cu un Welschriesling (Riesling Italian) 2017. Ușor citric, floral, cu corp light, cu o mineralitate comună tuturor vinurilor degustate, o aciditate destul de scăzută și cu un final teribil de scurt, probabil este vinul de nuntă din zonă.
Sauvignon Blanc-ul tot 2017, s-a prezentat cu note tipice vegetale, cu o aciditate ceva mai mare și aceeasi mineralitate sesizabilă. Superior primului (inclusiv la pret) dar fără să mă facă să-l achiziționez.
Am încheiat degustarea cu un Chardonnay (denumit Morillon prin Steiermark/Styria) ușor baricat, destul de finuț, tipic, dar parcă fără zvâc și un stil găsit și pe la noi cam la aceeași bani.
În concluzie am plecat doar cu un suc de mere!
După ce am trecut pe lângă alte vii frumoase și ne-am intersectat cu o mulţime de mașini decapotabile de colecție (se pare ca austriecii au o obsesie în acest sens), am oprit la o cârciumă (Buschenschank) cu cramă proprie (Kästenburg), strategic poziționată pe un vârf de deal, cu scaune și mese plasate chiar lângă aracii cu viță de vie.
—Aici am degustat un Sauvignon Blanc (insistând pe soiul considerat „Das Beste” în zonă) tipic (ardei gras+ alte note vegetale), cu aciditate proaspătă, ușor mineral și un postgust mediu, care a fost destul de OK și nici la un preț de speriat (12 euro).
—Am plecat apoi spre Graz, dar nu fără să pozăm cea mai mare „sperietoare” de păsări devoratoare de struguri (numită Klapotetz), astfel de dispozitive ingenioase fiind prezente (la scară mai mică) cam prin toate viile.
În concluzie cred că pentru pasionații de acest aliment lichid cum mai este denumit vinul, o vizită prin aceasta superbă zonă este de neratat.

Diamant 2016 Villa Vinea

Scris la 29 august 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—După un foarte reușit Diamant 2015, cei de la Villa Vinea ne propun varianta la zi a cupajului de Fetească Albă și Fetească Regală în proporții egale. Fermentat în baricuri timp de opt luni, a rezultat un vin pricopsit căruia îi vom descoperi adevăratele valențe de abia spre sfârșitul acestui an. Acum, cu o frumoasă culoare galben-aurie, distingi doar un nas discret de fructe albe și pepene galben. În gust, însă, vine avalnșa de fructe exotice, mai ales citrice și vanilie subtilă. Celestino Luci – consultantul cramei, cred că s-a inspirat din stilul chardonnay-urilor burgundeze, pentru că vinul are câte puțin din toate: corp, aciditate medie, alcool (13%) strunit bine, dar mai ales echilibru și un post gust mediu spre lung plăcut. Aerat minim 20 minute va oferi cu mult mai mult. Acum, doar +87 puncte, dar la toamnă…
Cu prietenie,
RaSto