Calcaiul lui Ahile
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
—-Fiecare dintre noi avem slabiciuni. Avem cate un calcai a lui Ahile. Unii chiar mai multe. In cazul meu, recunosc cel putin doua : vinul si gastronomia. Dupa ce am stat o perioada mai lunga in Roma si ma obisnuisem cu majoritatea vinurilor din winebarul cel mai apropiat de mine, am intreabat ce alt magazin de vinuri sau bar cu vinuri este obligatoriu de vizitat in Roma. Asa am ajuns prima data la Enoteca di Achilli cunoscuta si ca Enoteca al Parlamento situate pe Via dei Preffeti no.15.
—-
Intrarea este una modesta si nu tradeaza ce se gaseste inauntru, asa ca nu va speriati si intrati cu incredere. In primele incaperi sa afla partea de prezentare a uimitoarei colectii de vinuri, Cognac, Armagnac, Grappa, Aceto Balsamico Tradizionale di Modena etc. Spun partea de prezentare deoarece au si o crama in care depoziteaza in conditii ideale majoritatea produselor.
—-Poti gasi aici de la cele mai necunoscute SuperToscane, pana la cele mai cunoscute vinuri din Franta. La distilate la fel , de la cea mai necunoscuta Grappa pana la Armagnac de colectie din ani foarte rari. Selectia o fac cu mare atentie si nu cred s-a plans cineva de un vin cumparat de acolo.
—-Pana aici nimic extraordinar, veti spune. Asa e, dar in spatele acestui impresionant magazin care este si winebar, se afla un restaurant. Ei bine, restaurantul este o oaza de liniste, civilizatie si desfatare a tuturor simturilor in aglomeratia exasperanta din Roma.
—-Cand am intrat, m-a intampinat bucatarul care, foarte jovial desi participa la o sedinta foto/video cu preparatele, a avut timp sa vorbeasca si cu mine, asezandu-ne la o masa. Cand am vazut asta am decis sa ma las pe mana lui si la vin, dar si la alegerea mancarii.
1. 
Spumant Franciacorta : Cabochon Brut, Monte Rossa cu… Mortadella si Mozzarella di Bufala, amandoua cu niste D.O.P.-uri greu de retinut, dar de care bucatarul era foarte mandru, caci el insusi le-a ales si le-a adus in restaurant. Sincer, atunci cand am auzit aceasta recomandare, m-am gandit sa refuz si sa cer altceva. Doar Mortadella mancasem… Mozarella di Bufala la fel… Dar au fost atat de gustoase si s-au potrivit atat de bine cu spumantul incat am vrut sa mai comand inca odata la fel. Spumantul este complex, brut cu fine arome de paine prajita si a scos in evidenta aromele sofisticate ale bucatelor simple
2. 
Negroamaro di Salento, Tormaresca 2007,
Masseria Maime alaturi de muschi de vita pe pat de fasole verde. A fost un deliciu. Perfectiune in simplitate. Greu de atins. Dupa ce gusti aici nu iti mai vine sa comanzi muschi de vita la alt restaurant sau cu un alt vin. Dar, cine poate stii?!
3. Muffa Nobile-Dolce, Calcaia, Barberani 2010 cu mousse de lamaie si vanilie. Gustul pronuntat de mucegai nobil, dulce, dar taiat de aciditatea solului vulcanic combinat cu gustul lamailor de Sorrento 
(doar acestea sunt folosite de bucatar) si cu o atingere catifelata de vanilie m-a facut sa “trag de timp” si sa savurez cat mai mult posibil fiecare lingurita din desert si fiecare gura de vin pentru a imi prelungi extazul.
—-Rasfat total…
—-Cand iesi din restaurant treci din nou prin magazinul de vinuri… Imposibil sa nu te opresti si sa mai iei o sticla de vin cu tine. Imi recomandase bucatarul un SuperToscan.
—-Este un loc OBLIGATORIU de vizitat in Roma, pentru unul ca mine, atat pentru enoteca, cat si pentru restaurant.
—-Uitasem. Restaurantul are o stea Michelin.
Pregătirile de toamnă
—-Multele zile calde și însorite din anul ăsta sunt pe sfârșite și e cazul să ne pregătim pentru câteva preparate cărora le vom duce dorul. Vinete și ardei. Deci, pornim locomotiva. 
Iar în timp ce mă luptam cu flăcările grătarului de afară și întorsul legumelor, Make se dedica primelor pizze făcute în casă.
—-Și pentru că treaba bună nu se face niciodată pe uscat, am deschis o sticlă de vin să ne țină ageri la treabă. Fetească neagră 2014 Domenii de la Casa de Vinuri Cotnari. 
De primul nas nu se poate vorbi, pentru că eram cu tot fumul in ochi, nas și cu funingine pe mine, dar după aia… Mi-a plăcut culoarea ușurică, de vin light, asemănătoare cu cea a pinot noirului și urmele unei acidități mari.
—-Aromele sunt clare de cireșe coapte, prune și ceva sâmbure de caisă, dar nu pare să aibă nicio umbă valinată de la lemn, în ciuda celor 6 luni pe care le-a stat la butoi. Și în gust zice bine, sec, având o structură suplă, fructat bine de tot și destul de vesel. Alcoolul pare să fie mica sa slăbiciune (13,5%), pentru că pe final își face ușurel apariția. Însă nota puternic fructată, suculentă și vivacitatea pot compensa asta. Poate fi bun companion al mâncărurilor de toamnă, cu destulă cărniță și sos pe lângă, dar mai ales la pizza. Vinul primește +6,5 papioane, pe care le merită din plin, cât despre pizza pepperoni, cea cu anchois și cea paesana… fără număr, fără număr.
Cu bine,
RaSto
Wine and cheese párosítás
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-De mult imi suradea ideea de a degusta vinuri unguresti la Institutul Maghiar din Bucuresti (o locatie frumoasa si usor accesibila), dar din diverse motive nu am reusit sa-mi fac timp pana acum.
Insa la mijlocul lunii septembrie am reusit sa imi satisfac curiozitatea, la un eveniment de wine and cheese pairing, exact genul meu preferat de evenimente.
—-Special guest star a fost Dr. Csizmadia Andras, conferențiar universitar, membru al Academiei de Vin din Ungaria, care a prezentat universul brânzeturilor asociate cu câte un vin din principalele regiuni viticole din Ungaria, „subtitrarea” fiind asigurata de Istvan Pentek. Atat figura invitatului, tangenta cu mediul universitar, dar si stilul prezentarii erau foarte asemanatoare cu cele ale unui alt personaj charismatic din lumea vinului: Balla Geza.
—-Am aflat ca vom degusta 13 vinuri ungurești (din colectia proprie) asociate cu 11 brânzeturi selectate din mai multe tari (de la brânzeturi proaspete până la brânzeturi din Alpi maturate, brânzeturi de oaie și capră, brânzeturi cremoase și cu mucegai alb sau albastru).
—-Degustarea a inceput cu un vin lejer, un Cserszegi Fuszeres 2015 (soi rezultat din incrucisarea a doua soiuri aromate: Irsai Oliver si Traminer) de la producatorul G.D. Eva. Vin sec, destul de straveziu, aromat, cu o aciditate medie si care a mers bine cu o bruscheta unsa cu branza proaspata de vaca asezonata cu verdeturi (leurda, busuioc, marar, tarhon).
—-Am continuat cu un surprinzator Gruner Veltliner unguresc (producator A. Geönczeöl) din 2015 (ceva mai intens colorat, dar si cu o tenta usor pinkish), spicy, cu o aciditate superioara dar parca cu alcoolul usor arzator si un pic amarui in postgut. Asocierea desi nastrusnica la prima vedere (o telemea romaneasca proaspata, din lapte de oaie tinuta in ulei si pudrata cu piper mozaic) s-a dovedit destul de ok pana la urma.
—-A urmat un vin din 2014 dintr-un soi unguresc extrem de promitator, Harslevelu (producator Köpkös), care, desi provenit dintr-o zona atipica (campie), nu s-a prezentat chiar rau. Cu o culoare mai intensa decat precedentul, cu arome de salcam si fructe albe, o aciditate mediu minus si un postgust mediu, a facut fata cu destul succes unui duet din branza de capra (un rulou de branza proaspata si un altul cu mucegai alb).
—-Variszkusz 2012 a fost un Riesling de Rhin sec, care deborda de tipicitate (nas inconfundabil de hidrocarburi, aciditate mare) si care a „inundat” prietenos o branza maturata din Alpii Elevetiei: Schlossberg.
—-Am continuat cu un Pinot Gris din nordul Ungariei (mai precis chiar un pic peste granita cu Slovacia, de la producatorul Drozdik). Cu un nas dominat de fructe albe coapte, dar si de note usor vanilate (datorate mai mult tehnologiei de realizare decat lemnului), vinul (din 2012) avea o aciditate neasteptat de vioaie dar alcoolul (15 %) parca era cam prea arzator, astfel ca nici branza Cheddar nu a reusit sa-l echilibreze.
—-Vinul obtinut din soiul unguresc Zengö produs de Szentesi, a fost singurul demisec al serii. Cu o aciditate scazuta si usor amarui pe final, acest vin din 2012 a fost umbrit de o exceptionala branza Gouda super maturata (36 luni !).
—-De la producatorul P. Benedek (din destul de cunoscuta zona Matra) am incercat primul vin rosu al serii, un Pinot Noir din 2014. Un vin tanar, lejer, debordand de tipicitate (culoare rubinie, arome de fructe rosii, taninuri fine), placut per ansamblu in ciuda unui finish usor amarui si nu foarte persistent, dar care a fost bine asociat cu o branza Brie.
—-Takler Syrah 2014, prin aromele ale piperate a fost un alt vin scoala, soiul fiind greu de confundat intr-o degustare in blind. Vin tanar, cu o culoare rubinie, dar si cu note usor verzi si caruia nu i se putea alatura altceva decat un Camembert tavalit prin piper verde macinat.
—-Dupa mine cea mai buna asociere din aceasta seara a fost intre Cadarka 2012 produsa de Günzer (un vin subtire in corp, spicy, cu tanini destul de catifelati, cu o aciditate ridicata si un postgust mediu) si o branza puternic aromata, cum a fost Saint Nectaire.
—-Ultimul vin rosu al serii a fost (cum poate era si normal) si cel mai bun (in opinia mea): Bock&Roll 2013 (cupaj de Pinot Noir, Syrah si Kekfrankos, maturat 18 luni in baric). Rubiniu inchis, cu un alcool (14 %) perfect integrat, simteai efectiv gustul de strugure asociat cu fructe negre. Taninii catifelati, aciditatea perfecta si postgustul lung m-au impresionat placut, parca eclipsand branza Cambozola care timid i-a tinut companie.
—-Penultimul vin al serii a fost un Oremus Tokaji Aszu 2010 de 3 puttonyos. Alt vin scoala, cu asteptatele arome de miere, flori de salcam, fructe confiate si cu excelentul echilibru dintre zaharul rezidual si aciditate. Si branza asociata a fost clasica alegere: branza cu mucegai albastru Saint Agur, ruda mai „saraca” a celebrului Roquefort.
—-Finalul a fost apoteotic prin degustarea unui Tokaji Aszu 6 puttonyos din 1993 de la binecunoscutul producator Disznókö. De o superba culoare amintind de chihlimbar, cu o aciditate incredibila pentru varsta lui (care se plia perfect pe cele peste 250 g zahar rezidual), cu arome de miere si fructe confiate, dar mai ales cu un postgust interminabil care m-a insotit mult timp dupa parasirea salii de degustare.
—-O seara deosebita, cu un prezentator charismatic care a facut asocieri de vin si branza profesioniste intr-un spatiu extrem de primitor si care ma fac sa urmaresc cu mult interes evenimentele de acest gen care vor fi anuntate lunile urmatoare.
Continuare… Mere cu pere. WSET vs ADAR
—-
De curând am asistat pe Facebook la o așa zisă dezbatere pe tema valorii si supremației „școlilor” de vin din România. WSET vs ADAR. Dezbaterea s-a dus în termenii unei surde “discuții” la limita “cartonașului galben”.
––Lucrul ăsta m-a pus pe gânduri pentru că cele două organizații cred ca nu pot fi asemănate, iar orice comparație e nelalocul ei. Mai ales că fiecare a fost creată pentru scopuri diferite.
—-Astăzi, despre ADAR.
—-ADAR nu este a 6-a luna din calendarul ecleziastic… A.D.A.R. reprezintă Asociația Degustătorilor Autorizați din România, o organizație fără scop lucrativ (așa cum e definiția dpdv juridic), care a fost inființată în 1993 și are un statut care poate fi studiat aici. Multe dintre nelămuririle celor care contestă sau sunt ultrașii acestei asociații pot găsi multe din răspunsuri chiar în statut.
—-
Înscrierile la cursurile ADAR se fac pe bază de cerere și au loc periodic. Cursurile sunt structurate pe trei nivele. Absolvirea feiecărui nivel se face după un examen teoretic și practic, în urma căruia poți atinge statutul de: degustător inițiat (nivel 1), degustător autorizat (nivel 2) și degustător expert (nivel 3). Pentru a putea fi degustător expert, trebuie sa fi avut pregătire de specialitate, să lucrezi în domeniul viniviticol sau să ai un masterat în cadrul Facultății de Horticultură – secția de viticultură și vinificație.
—-Un plus pentru ADAR îl reprezinta faptul ca una din probe (deloc usoară) este testul de aptitudini asupra capacității senzoriale a cursanților. Pe diferite nivele de concentrație (din ce în ce mai diluată, până aproape de apă chioară) trebuie să distingi cele 4 gusturi: sărat, amar, acru și dulce. Cealaltă probă este recunoașterea vinurilor pe soiuri și regiuni, având și soiuri românești printre probe. Nu întâmplător ADAR este recunoscut ca autoritate pentru examinare organoleptica de către ministerul de profil.
Asta spre deosebire de WSET, unde poti ajunge absolvent de Level 2, fără să te fi întâlnit cu vinul vreodată și unde România nu este menționată ca fiind țară producătoare.
—-Din punctul meu de vedere, ADAR a fost creată și continuă să fie în mare parte o asociație profesională, dedicată întâlnirilor între enologi. Un spațiu organizat unde abordarea este colegială și prietenească despre vin. Un cadru unde se degustă, se discută și se analizează (fără accente de concurență) vinurile, se împărtășesc experiențe, evoluții și probleme apărute. Și pentru că în ultimii ani organizația s-a deschis foarte mult, printre membri poți întâlni oameni din industrie sau domenii conexe (din laboratoare, profesori universitari din cadrul USAMV, de la stațiuni de cercetare, vânzători de echipamente de vinificație, proprietari de crame, oameni de marketing și din alte organizații). Trebuie menționat că nu orice absolvent al cursurilor devine membru ADAR. Primirea de noi membri se face la intâlnirile de început de an, pe baza prezentării candidatului și votul membrilor.
—-În relație directă cu OIV (Organizația Internațională a Viei și Vinului) ADAR este organizația reprezentativă 
pentru România și partener principal în organizarea concursului internațional IWCB, dar și alte concursuri regionale (ex. Strugurele de Aur și Bachus). Din acest punct de vedere, ADAR este primul consultat și principalul furnizor de jurați români la concursurile de vinuri din afară, cât și baza de reprezentare a părții române la IWCB, ca jurați oficiali. Mulți dintre membrii ADAR fac parte din comisiile de certificare ale vinurilor DOC si IG în România.
—-Probabil că discreția cu care ADAR si-a desfașurat până acum activitatea, lipsa de comunicare și modestia excesivă în a se promova, au făcut ca în jurul acestei asociații să se nască tot felul de idei preconcepute, învăluiri în mister și mai ales exagerări.
—-Acum, după cum vă puteți da seama, nu există concureță între cele două organizații (WSET vs. ADAR), nu cred că există vreo asemănare, iar comparațiile kinky sunt doar ca să-și dea unii cu păr pe piept, funcție de ce cursuri și-au dorit să absolve, după trend. Bine e să știți de amândouă și dacă vreți să aflați mai multe despre vin, să vă informați și să degustați cât mai multe din ele. Restul e cancan.
—-Cu bine,
—-RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente