2 Mai
—–Ziua Tineretului am petrecut-o ca pensionarii. Acasă.
—-Cu o zi înainte, pe o vreme frumoasă, am dat o fugă până la Drăgășani (Crama Știrbey) să salut niște prieteni, iar pentru sâmbătă aveam programat lucru în mica grădină de-acasă. Văruit cireșul, legat tufele, tuns iarba, 
ceva ordine printre scule, aruncat cenușa din grătar de la scrumbie… O grămadă de nimicuri.
—-În bucătărie, Chef Make și-a făcut de cap, neavând indicațile prețioase… În timp ce pusese la fiert o limbă de vită, am intervenit decisiv cu un sos de barbeque și platingul pe un pat de varză chinezească. Toate astea s-au datorat vremii închise, stand să plouă, dar mai ales unui vin luat din hypermarket,: un pinot noir de Burgogne Pasquier Desvignes 2011.
—-
L-am luat pentru că în ultima vreme s-a întâmplat să testez pinot noir-uri de prin alte zone (Eisenberg, Pays d’Oc, Segarcea, Dealu Mare).
—-“Pacientul” s-a prezentat cam așa: rubiniu, nu foarte intens, cu mici urme cărămizii, iar în nas, cu exces de cireșe coapte bine, coacăze, ceva piele și un foarte discret iz de ciuperci. M-am bucurat s-a descopăr destulă tipicitate și am început să-l degust cu aplomb, deși, farfuria din față era mult mai apetisantă.
——La pinot noir-ul ăsta din inima Burgundiei, de corpolență medie și foarte sec, am remarcat că … izul de lemn aproape că nu există. Tanini molcomi, aciditate medie, plăcut, dar cu un post gust cam scurt. Bine, pe la al doilea pahar l-a mai ajutat și mâncarea, însă i-am putut distinge delicatețea.
—-La aproape 60 de lei și aproape 6,5 papioane, mi-am văzut mai departe de farfurie, dar în grabă, pentru ca mai aveam treabă.
—-RaSto
Blind în roșu
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Imediat dupa GoodWine-ul din primavara asta, seria mea de absolventi WSET2 ne-am adunat la un blind de cupaje roșii, recolta 2011, cu preț maxim 130 lei.
—-Colega
mea Laura a asigurat locul degustării (o foarte intimă și cochetă încăpere dintr-o casă veche din zona boemă a orașului), Marina paharele, Liviu s-a ocupat de gustările apetisante, iar noi ceilalți cu completarea seriei de vinuri ce urmau sa fie luate la întrebări.
—-Grupul de cursanți s-a mărit în ultimul moment cu patru veterani în ale vinurilor (Bogdan S., Cosmin T., Vica N.și Cătălin M.), care au contribuit prin experiența lor la justa apreciere a vinurilor degustate.
—-Vinurile au fost în număr de 13 (cu noroc), toate desfăcute din timp si învelite în pungi negre ca să nu fie identificate, iar depozitarea la loc sigur, departe de privirile indiscrete.
—-Ca de obicei, primul vin a fost de calibrare, obținând un punctaj destul de mic, vinurile succedându-se apoi destul de rapid, deși au fost voci care s-au ridicat împotriva temperaturii relativ scăzute de servire.
—-
Bineînțeles ca după ce numărul probelor analizate creștea, s-au înmulțit și comentariile, pe lângă cele normale referitoare la soiurile din alcătuirea cupajelor, unii fiind convinși că au identificat vinul sau măcar producătorul, alții stilul (lumea nouă/veche), mergându-se până la identificarea tipului de stejar folosit pentru baricare (franțuzesc clar, ăsta e românesc…etc).
—-Un lucru bun a fost faptul că nu au existat sticle cu probleme, astfel că, practic (cel puțin sub acest aspect), toate vinurile au putut fi analizate în starea lor normală (deși unele vinuri cred ca ar fi necesitat o aerare de mai lunga durată).
—-
Au fost surprize, vinuri mai ieftine plasându-se în fața unora mai scumpe, dar acesta este farmecul blind-ului. Câștigătorul a fost un vin care a fost foarte apreciat și în versiunea 2009 și despre care am aflat că nu se prea mai găsește pe piața: Lacerta Cuvee IX 2011. Eu l-am apreciat pe la minim 88 de puncte și este un cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagra și Shiraz. Poftim nimereală… vinul ăsta luase și marea medalie la IWCB 2014 !
—-Un vin serios, cu arome de fructe negre coapte, cafea și condimente, senzația fiind de vin puțin mai evoluat decât vârsta. Tanini echilibrați, post gust mediu spre lung. Un vin care este excelent și acum, dar sunt convins ca tot așa va fi și peste 4-5 ani.
—-
O seară frumoasă care sper să se repete, nu de alta dar la WSET level 3 va fi și o probă practică (deci trebuie să ne antrenăm serios)!
EXPO 2015 . Provocare sau adevăr?
—-
Expoziția Universală de anul acesta –
Expo 2015 – va fi la Milano și va dura 6 luni (1 mai – 31 octombrie). Tema evenimentului este „Hrănirea planetei, energie pentru viaţă”, iar pavilionul României va ocupa 887 metri pătrați din cei 1,1 milioane alocați întregului eveniment. Organizatorii se așteaptă la aproximativ 20 de milioane de vizitatori, iar pentru România reprezintă o bună oportunitate de a prezenta elementele de tradiție, creativitate și ale biodiversității.
—-Coordonatorul proiectului este Ministerul Afacerilor Externe (prin numirea de către Guvern a comisarul general pentru România la Expo MILANO 2015 – Georgian Ghervasie), în strânsă legătură cu alte ministere, printre care și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), iar bugetul alocat este unul generos.
—-Bine, și care e legătura cu vinul?
—-Legătura Expo 2015 cu vinul din România este că la deschiderea evenimentului din 
mai, vor fi prezente în pavilionul nostru câteva vinuri importante pentru viticultura românească. De curând, Marinela Ardelean a fost numită consilier al ministrului agriculturii și a coordonat anterior selecția celor 6 vinuri ce vor fi prezente la degustare. Personal nu cred că ar fi putut exista o persoană mai potrivită care să se ocupe de promovarea vinului, ținând cont de notorietatea sa la noi, cât și din Italia, de competențele și nivelul relațional, de dorința de implicare și de energia pe care o are. La baza selecției celor 6 vinuri din soiuri românești a stat reprezentativitatea regională și vreau să sper că vor avea succesul scontat asupra vizitatorilor, ele fiind: Fetească 
Regală (Liliac Winery), Băbeasca Neagră (La Sapata – Crama Delta Dunării), Busuioacă de Bohotin – Colocviu la Paris (Casa de Vinuri Cotnari), Șarbă Tectonic (Crama Gîrboiu), Fetească Neagră (Cuvee Guy de Poix – SERVE) și în mod cert un vin din Drăgășani.
—-Desigur, discuții asupra selecției au fost și vor fi, dar primul pas a fost făcut și e important de aflat dacă în lipsa unui brand al vinului românesc, acestea vor fi cele cu care România ar putea croi un drum în lumea mare. Întâlnirile pe care Marinela le-a inițiat cu cei din industria vinului nostru cu ceva vreme în urmă, chiar și la standul oficial al României de la ProWein, dar și la sediul MADR (unde am avut plăcerea să fiu și eu prezent la prima întâlnire), încep să dea impresia unei implicări serioase. Am 
întâlnit acolo destui tineri (mulți proveniți din mediul privat), care știau ce vorbeau, erau preocupați de feedback-ul celor din industria de vin și cunoșteau bine toți pașii greșiți făcuți de predecesorii lor.
—-Nu mai e mult până la deschiderea porților Expo 2015 și sunt destule de făcut, dar pare că pentru industria de vin de la noi a cam bătut ultimul ceas. Am trăit prea mult din amintiri, din cine credeam noi c-am fost odată, am luat în derâdere ceea ce vecini de-ai noștri s-au apucat demult să facă și am identificat mereu falși vinovați ocolind neputința și ignoranța noastră cronică, dând dovadă permanent de lipsă de coeziune.
—-A venit (demult) vremea reconversiei și la nivelul celor care reprezintă interesele industriei, mai mult de nevoie decât de voie, iar succesul pe care ni-l dorim va veni numai printr-un efort major și sincer de la oamenii tineri, energici, cu școală, cu specializare și care au nevoie doar de credit pentru a confirma. Sunt eu prea optimist?
—-Ci vediamo a Milano!
—-RaSto
(Articol apărut în ultimul număr al revistei Vinul.ro)
Filiera Balcanică. Episodul 2
—Citta di Castello ne-a întâmpinat cu vreme capricioasă. 
Cu vânt, cu nori, dar și cu ceva soare. De abia atunci ne-am adus aminte că aici s-a născut Monica Belluci.
—Nicolotta Dicova ne-a făcut cunoștință cu Ricardo Massi, cel răspunzător cu organizarea standului vinurilor balcanice de la Only Wine Festival, care a făcut ca totul să ne pară simplu și ușor, fiind o gazdă mai mult decât agreabilă, ocupându-se de cazarea, de mesele noastre și prezentându-ne programul. Ne-a spus rapid ce așteptări avea de la întregul grup: multe vinuri (noi aveam doar 14 sticle în valize), soiuri naționale, efecte speciale pentru standuri (stegulețe, hărți, ceva mizilicuri tradiționale), prezență scenică și punctualitate.
—Eram pregătit, fiindcă că unde-s doi puterea crește! Vinurile Casei de Vinuri Cotnari pe care 
le-am selectat având un demn însoțitor: Florin Cotorobai din echipa de vânzări, un bun cunoacător de italiană și un adevărat entertainer.
—Am participat la deschiderea oficială, cu fanfară, uniforme, oficialități locale etc… și imediat am dat piept cu vizitatorii. Înainte de plecare, cineva îmi spunea că italienii sunt foarte naționaliști în domeniul vinurilor, având cu o producție în excedent față de piața lor. Totuși, am întâlnit oameni care erau foarte dornici să cunoască și altceva față de soiurile lor. Au făcut cunoștință cu Tămâioasa Românească, Busuioaca de Bohotin (amândouă din gama Colocviu) și Fetească Neagră – Castel Vlădoianu (la prima ieșire din țară). 
Ne-au fost de ajutor fișele vinurilor traduse în italiană (mulțumim Ștefan Timofti), cei cunoscători putând vedea informațiile tehnice (nivel zahăr, aciditate, alcool și asocieri culinare) și verificând cu ce aveau în pahar. În afară de vinuri, au fost surprinși de brânza de burduf din Bucovina – o bășică luată din supermarket și o brânză maturată de Horezu. Tupeu mare să te duci cu brânză la italieni. Ei bine, erau încântați.
—N-aș putea trece peste două momente care m-au impresionat.
—Primul a fost întâlnrea cu o tânără din Constanța, plecată cu parinții de 10 ani în Italia. Are 24 de ani, lucrează în micul orășel și e cursantă la o școală de somelieri (vi se pare cunoscută povestea?). A sunat repede la tatăl său, bucuroasă să-i spună că degusta pentru prima dată busuioaca, tămâioasa și feteasca neagră. 
Deși avea un program strict, nu voia să mai plece de la standul românesc, intrebându-mă de 4 ori ce brânză a gustat.
—La scurt timp, s-a apropiat un domn însoțit de fiica și soția sa, întrebându-mă (cu un accent arăbesc) dacă știu românească. Omul avea 64 de ani, era născut în Tg. Jiu și plecat în lumea mare pe la 20 de ani cu părinții. Acum trăia în Israel, dar avea o reședință și în Umbria. Nu revenise în România din anii 70. Mă credeți sau nu, gusta și lăcrima. I-am turnat busuioacă de 3 ori și l-am lăsat să ia 4 dumicați de burduf… mi-am călcat pe inima zgârcită, pentru că mai urma o zi de prezentare și nouă ni se terminau gloanțele.
—Vinurile aromatice au fost bine primte, majoritatea cunoscătorilor (proveniți de la standurile cantinelor din Umbria) intuind că fac parte din marea familie a muscatului. Feteasca Neagră a reprezentat ceva aparte. Surprinzător în arome și echilibru pentru un vin roșu de 2013. Mulți s-au interesat de pret și dacă am fi avut 60 de sticle la noi (din toate cele 3 soiuri), n-am fi venit acasă cu nici-o sticlă. De ce nu sunt în magazine, în restaurante, la ce distribuitori să întrebe… au fost întrebările frecvente. La fel și la standul bulgăresc sau sârbesc.
—La finele celor 2 zile de Only Wine Festival, fiind o comunitate mică, începea să ne salute lumea pe stradă sau în restaurantele pe unde mergeam seara. Nu știu dacă pentru că eram noi mai frumoși sau datorită vinurilor, dar hai s-o lăsăm așa …nedecis, italienește!
…N-aș concluziona că în Italia ar putea fi viitoarea piață a vinurilor românești, dar susțin că merită încercat. Italia nu e o piață chiar ermetică, iar comunitățile românești pot fi un liant și un susținător. Trebuie doar identificate oportunitățile, legate niște sfori, ceva muncă, dar mai ales încredere. 
Iar evenimentele, festivalurile regionale, întâlnirile care pot permite cunoașterea vinurilor românești nu trebuiesc ocolite, ba chiar căutate.
—Dar mie mi-e mai ușor să spun asta, pentru că am văzut lucrurile intâmplându-se.
—Multe mulțumiri lui Ricardo și Angelo Massi, carora le rămânem datori, Nicoletei Dicova care ne-a invitat și companiei plăcute a lui Tomislav Ivanovic. A fost o experiență mai mult decât interesantă și pe care cu plăcere aș repeta-o.
—Data viitoare la Only Wine Festival – Cita di Castello 2016 va fi altceva, mult mai serios, vinurile românești urmând să confirme, nu să surprindă. Ar fi bine să fim mai pregătiți, pentru ca e loc de business, fratello!
—RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente