La Cetate Miracol – Merlot 2010, Crama Oprişor

Scris la 1 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Căutând mai adânc prin propria pivniţă, am descoperit acest vin de care mă leagă amintiri plăcute. L-am cumpărat în urmă cu câţiva ani de la târgul GoodWine, chiar din mâna Luminiţei Tzakis, care mi l-a prezentat ca fiind unul special. Şi a avut dreptate!

De cum am ajuns acasă, împreună cu un bun prieten, am desfăcut o sticlă din acest Merlot şi am fost atât de impresionaţi de calităţile lui, încât a doua zi m-am întors pentru provizii, care, după cum se vede, „mă ţin” până în ziua de astăzi. Iubesc acest vin, l-am băut cu maximă plăcere de fiecare dată şi niciodată, indiferent de împrejurare, el nu m-a dezamăgit.

La Cetate Miracol – Merlot – 2010 nu se dezminte nici astăzi şi pare că trecerea timpului nu a făcut altceva decât să-l înnobileze. Dacă culoarea sa are mai degrabă opacitatea unui Pinot Noir, nasul are o tipicitate şi o delicateţe nemaiîntâlnită. Simţi prin toţi porii aromele de vişine coapte şi fructele de pădure atât de curate încât îţi vine să întinzi mâna să le culegi din copac. Apoi, îşi face apariţia lemnul dulce cu ceva tabac şi cea mai fină ciocolată din lume. Toate împreună însă, nu te agresează, ci parcă abia te ating, te învăluie, te dezmiardă şi te arunca în mrejele unor simţiri încă nebănuite.

De cum duci paharul la gură şi sorbi prima înghiţitură, observi că acest vin te cucereşte, te completează şi nu face absolut nimic să te îndepărteze. Nu are tanini agresivi, nu simţi alcoolul, nu este corpolent, greu, sau gemos. Este un vin uşor de zici că pluteşte, cât se poate de catifelat, cu gust fresh de vişine puţin vanilat şi un final lung cât toate zilele. Nu deranjează decât într-un singur moment – acela când iei paharul de la gură. În concluzie, eu de acest vin nu mă mai satur şi mă gândesc cu groază la ziua când o să cobor în pivniţă, o să-l caut, o să-l strig şi el nu o să-mi răspundă. Până atunci însă, mă bucur de fiecare picătură, de fiecare pahar şi fiecare sticlă pe care încă o deţin. Vă recomand acest vin cu multă, multă căldură!

Bogdan

WineUp Fair – Vinuri, oameni și păreri

Scris la 31 martie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu
Probabil că întotdeauna a avut o chemare către lumea vinului, dar de abia dupa 2012 s-a întamplat să o descopere cu adevarat. “Am început să fiu mai atentă la vinurile pe care înainte le gustam. Acum am început să le savurez, pentru ca de anul trecut am hotărât să-mi ordonez aceasta pasiune, participând la cursurile de referință din țară, fiind din ce în ce mai prezentă la evenimente, degustări specializate și târguri ale industriei”. Eleonora Rusu este economist și Corporate Relationship Manager la o importanta bancă din România. 
————————————————————————————————Cluj 27-29 martie 2015
—Pe o vreme insorita, curioasa si entuziasmata, am pornit alaturi de prieteni spre Cluj la WineUp Fair. Asteptarile erau mari avand in vedere experienta placuta de la RoVinHud si faptul ca WineUp se preconiza a fi organizat intr-un mod similar. In plus, urma sa ne intalnim acolo cu multi prieteni dragi, iubitori ai vinului.
—Prima zi de targ a inceput in jurul orei 12.00. Dupa achizitionarea biletelor grupate pe 2 nivele de pret – 50 si 100 RON, in functie de vinurile incluse la degustare, am primit bratara de acces, caietul evenimentului (ce continea producatorii prezenti, vinurile expuse si pretul acestora), lista de vinuri premium incluse in biletul de 100 ron si paharele.
—Sala Cazinoului era suficient de spatioasa pentru a gazdui cele 20 de standuri dispuse circular pe marginile incaperii lasand totodata loc suficient si pentru vizitatori. Producatorii prezenti au fost (in ordinea amplasarii in sala) Oprisor, Liliac, Villa Vinea, Recas, Vinca, Nachbil, La Salina, Avincis, Corcova, Crama Ratesti, Petro Vaselo, Davino, Gramma, Crama Garboiu si Gitana Winery). Alaturi de ei au fost prezenti trei importatori (Happy Wines – vinuri Italia, Mediterranean Wines – vinuri Franta, Spania, Italia distribuite de Crama Borha si Moet Hennessy), un stand cu gustari si unul cu accesorii din sticla.
—Am putut observa faptul ca toate standurile erau identice ca design, focus-ul fiind astfel pus pe vinurile prezentate. Deasemenea, aspectele logistice (vasul cu apa, vasele deversoare, paharele de la stand, servetelele etc.) erau in grija organiztorilor care le inlocuiau la timp. Multi producatori si-au exprimat in mod expres multumirea vis-à-vis de acest aspect. Un feed-back usor confuz din partea producatorilor a fost legat de diferentierea vinurilor pe care le puteau oferi spre degustare, in functie de nivelul de pret al biletului, considerand relativ dificil de respectat aceasta diferentiere.
—O inovatie IT a fost realizarea aplicatiei Winebook prin intermediul careia se puteau scana codurile lipite la fiecare stand si se puteau scrie notite pentru vinurile degustate. Tot o noutate pentru acest gen de eveniment a fost magazinul organizat in exteriorul targului, de unde vizitatorii puteau achizitiona in mod organizat si fiscalizat  vinurile preferate, scutind expozantii de aceasta “activitate”. Mai ales in perioada asta agitata.
—WineUp a pus la dispozitie o serie de masterclass-uri, cursuri de initiere sau ateliere de fotografie avand ca subiect vinurile si preparatele culinare. Biletele se puteau cumpara inclusiv on-line de pe site-ul organizatorilor. Tematica acoperea subiecte precum ‘’Imaginea pietei de vinuri din Romania la nivel mondial’’, sustinut de Master of Wine Caroline Gilby, ‘’Vinurile din Transilvania’’, sustinut de Ioana Bidian Micu ; ‘’Tehnologii speciale utilizate in producerea vinurilor’’, sustinut de Valeriu Cotea, cat si teme generale – ‘’Initiere in degustarea vinurilor albe/roze,/rosii/spumante…’’, adresate celor interesati sa descopere informatii de baza legate de diferitele tipuri de vin.
—Dintre vinurile prezente la degustare, multe din ele erau deja cunoscute pe piata, altele erau recent lansate – ex. Oprisor- Ispita, litera P si gama Caloian 2014; Gramma – Rose, Crama La Salina (care a avut cu aceasta ocazie lansarea oficiala). Printre vinurile de import incluse in carnetul de vinuri premium se numarau Tinnazi – Ammarone della Valpolicella 2010 si Opera no. 3 din 2005;  Vina Arana 2006; Terre Promise 2010; Valpolicella Ripaso 2012, Planeta – Chardonnay 2012 si Cometa-Fiano 2012; Piccini – Villa al Cortile – Brunello di Montalcino 2009; Masi Costasera – Amarone Classico 2010.
—Prezenta publicului cu nivel peste mediu in cunoastere a vinurilor a permis producatorilo prezenti sa acorde o atentie mai mare vizitatorilor, oferind informatii detaliate despre crama, vinuri sau alte subiecte conexe. Atmosfera generala a fost un relaxata si placuta …poate si pentru ca erau foarte multi cunoscuti, prezenti in mod regulat la evenimentele din lumea vinului de la noi.
—Ziua a ajuns la final (ora 19.00) prea repede si am fost nevoiti, alaturi de restul vizitatorilor prezenti, sa ne retragem cu regretul ca nu am reusit sa vizitam chiar toate standurile prezente.
—Cea mai mare satisfactie la finalul acestei vizite in Cluj a fost faptul ca s-a incheiat cu acelasi entuziasm cu care a inceput si cu o mare incredere in potentialul vinurilor romanesti. Cu multa munca si implicare din partea tuturor celor din industrie dar si din partea celor ce iubesc vinul, succesul nu ar trebui sa intarzie prea mult.
WineUp to you too,

Pinot Noir

Scris la 29 martie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Duminică, înainte de prânz, influențat și de TV Paprika, mi s-a pus pata pe o tocaniță. Dar nu una obișnuită. Am dat o fugă până la locul de mare inspirație al multor postări despre vinuri și am luat ficat și splină de porc.  Asistat de Chef Make, am tocat ceapă, ardei Kapia, puțină leurdă și am adăugat treptat vin roșu sec. Nu ne-am pus de-acord asupra condimentelor, fiecare să știe celălalt am pus fiecate piper roșu și chili, după gust.
—Am adăugat bucățele de splină și ficat la foc mic până am făcut entorsă la mână așteptând să tot scadă sosul. Și vremea și starea, dar mai ales structura tocăniței m-au dus spre un vin roșu. Contrar tuturor regulilor și recomandărilor somelierilor, am ales vinul funcție de mâncare. Probabil că unora le-ar fi fost mai potrivit un cabernet, însă eu îmi doream un vin ceva mai puțin texturat. Ofeta din beci era generoasă, dar am ales un pinot noir de 2012 de la Budureasca.
—Când a fost gata, de la atâta învârtit în cratiță și de la atâta miros, eram curios mai mult de pairing, decât cum a ieșit tocănița. Totuși, am dat cu pâine prin sosul din farfurie și-am nimerit un cubuleț de splină. Era bun, carnea făcută, suficient de gustos, iar de picant… Am dus instinctiv paharul cu vin la gură și l-am băutca Haplea… de sete. Dacă aș fi ținut-o în ritmul ăsta, n-aș fi apucat meciul cu Feroe. Cam iute sosul și mi-era frică să un omoare de tot vinul. Dar n-a fost așa. Pinot noir-ul din pahar nu era departe de o asociere rezonabilă. Din vorbă-n vorbă am ajuns la al doilea pahar, așa că ne-am putut concentra mai bine pe vinul ales, și că să mă-nțeleagă prietenii mei west-ii, anexez caseta tehnică așa cum am găsit eu vinul.
—Dar n-aș putea să las lucrurile așa, fără să adaug și faptul că deși are 3,7 g/l zahăr, nu se duce deloc spre demisec, alcoolul e perfect integrat (în ciuda celor 13,5% vol.) și că este destul de fructat, regăsind și vișine si arome subtile de vanilie, toate într-un corp aparent  subțirel. Este un pinot noir cu destulă tipicitate desoi, chiar dacă la primul nas pare a avea mult cabenet în el.
—Cu +6,5 papioane, acest vin îl găsesc suficient de agreabil și potrivit pentru o seară cu un meci important pentru echipa României, dar cu câte ceva pe masa. De potriveală.
—Hai Romania!
—RaSto

Moldova, vinul și unirea

Scris la 27 martie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Vineri 13 martie, sfidând superstițiile, am adunat (mai în glumă, mai în serios) adevărați patrioți români și ne-am îmbarcat să degustăm vinuri moldovenești la Vatra Neamului în Balotești.
—Sub emblema Degustă Moldova, Vlad Dumbrăveanu ne-a propus vinuri de la Charteau Vartely. Pe cele mai multe le știam din vizita de anul trecut, însă n-aș fi refuzat reîntâlnirea. Cei 25 de participanți ne-am năpustit asupra plăcintelor cu cartofi, carne și varză și nu ne-am liniștit până nu a apărut primul vin Fetească Regală 2014 din gama D’Or, în hăinuțe noi față de ceea ce văzusem eu la Orhei. După a doua gură, am început să ne uităm unii la alții și dădeam mai toți din cap în semn că ne place. Când am auzit și prețul… s-a terminat vinul în 5 minute, iar pentru acasă s-au comandat 2 cutii.
—Chardonnay-ul din aceeași gamă nu a fost pe gustul meu, însă, cel cu emblema Taraboste a fost chiar plăcut. Fără să am o mare experiență în degustarea de Chablis-uri, vinul ăsta (din recolta 2012) se apropie de vinurile din nordul Burgundiei degustate de mine, mai ales că tonul de baric e extrem de discret. La impresia finală (+7 papioane) a contribuit, desigur, puiul cu smântână în bolurile mici de pământ care au sporit savoarea vinului.
—La vinurile roșii din gama D’Or invitații s-au dezlănțuit…pentru că Vlad a pus la bătaie un Merlot mai special (ce are un stil aparte, cu mici note oxidative- semnătura enologului), apoi un cupaj de Rară Neagră, Merlot și Syrah. Au început discuțiile, aprecierile, controversele, punctajele… o adevărată dezbatere. Asta până au sosit cotletele de miel și restul “asezonării” cu cu cărniță. A revenit liniștea, ușoarele murmure de satisfacție gourmet avea să se audă de-a lungul mesei și vinurile au tot curs.
—Înainte de final a sosit perla cramei Chateau Vartely… Cabernet Sauvignon Taraboste (2011). Aici lucrurile au început să se complice. Iubitorii, dar mai ales cunoscătorii soiului au început să-i ceară tipicitatea, să-l “caute” la tanini, să-l zgâlțâie de alcool… Reacția de pe la mijlocul mesei fiind cea mai apropiată de ce-am găsit toți la acest vin: nu știu cât cabernet e în el, dar pare a fi mai mult un foarte reușit blend de Bordeaux, având toate calitățile zonei. Cunoscătorii și iubitorii vinurilor de Bdx din blogosfera cu vinuri ar merita să-l încerce și să-și dea cu părerea. Până atunci, eu l-am urcat la aproape 7,5 papioane și m-aș reîntâlni oricând cu plăcere cu acest Taraboste.
—Și uite-așa am mai făcut un pas către unire, încheind o seară interesantă, fiecare cu vinurile preferate la subraț și veseli de participarea la un eveniment istoric.
—Cu bine,
—RaSto