Povestea mea cu un campion
—Cei de la Wikipedia vor trebui să adauge la ziua de 14 mai şi concursul Centura Roze, pentru că anul acesta ediţia a 2a s-a ţinut tot în aceeaşi dată.
—Nu voi insista asupra organizării, atmosferei şi celelalte amănunte logistice, pentru că numai cei prezenţi s-au putut bucura de ele, aşa că voi pomeni doar că: cele 12 vinuri roze din recolta 2013 care au luat startul au fost selectate și aveau sa intre într-un concurs de 2 tururi eliminatorii și o finala de 3.
—Finaliștii (la diferențe mici de punctaj) au fost: Corcova (caștigător al Centurii Roze 2013), Liliac (locul 2 în 2013) si Iacob. Dacă despre Liliac și Corcova am mai scris, a venit rândul cașigătorului de joia trecută. Iacob rose 2013.
—Cu Iacob roze am o poveste întreagă… Prima sticlă am cumpărat-o de la Wine Republic cu 2 luni în urmă, iar acasă deschizâd-o, după ce am răcit-o bine, am avut surpriza să-i găsesc un miros neplăcut de zeamă de varză… Noroc cu Berbecutio, care gasindu-l online pe facebook, îmi recomandă să-l mai las ceva timp la aerat. Așa am făcut și după 15-20 minute, mirosul neplăcut dispăruse aproape total și am putut să-l gust în voie. Făcut din cabernet și merlot, culoarea te surprinde de la început, ca fiind frumoasă, ca un siropel de zmeură.
—A doua întâlnire cu rozeul Iacob am avut-o cu ocazia unui „Atelier de vinuri”- proiect inițiat de Vinul.ro, la restaurantul Bonne Bouche, unde întâlnindu-mă cu Dan Balaban, i-am povestit pățania mea. Evident, mirare urmată de uimire și apoi grimase. Domnule, e cel mai bun roze făcut de noi în ultimii ani…, îmi spune Dan Balaban. Zic să mai încercați o altă sticlă… îmi recomandă șeful de la Davino. Și mă uit mai bine în barul restaurantului și văd cu bucurie că rozeul Iacob se vindea la pahar. Am cumpărat imediat unul (20 lei) și m-am dus la masă, chiar lângă Dan și ne-am dat cu părerea împreună. De data asta, nici vorbă de vreun miros urât. Nas de fructe roșii de pădure, mai ales fragi și căpșunele.
—
Uite așa am prins curaj, pentru că la o invitație de prânz a la Ciorogârla făcută de Cătălin Păduraru, unde tema a fost Rose, să mă duc în traistă cu o sticlă de Liliac și una de Iacob (ce intuiție am avut!). Am remarcat și atunci gustul prietenos, blendul reușit dintre cabernet și merlot, aciditatea crescută și alcoolul de 14,4% binișor integrat. Împreună cu ceilalți invitați am concluzionat: românii au început să facă rozeuri bune, iar eu i-am dat aproape 7 papioane. Asta și datorită faptului că tot atunci am avut ocazia să gustăm și câteva vinuri roze franțuzești.
—Joi, 14 mai, aveam și eu câteva vinuri preferate, dar când aproape 30 de jurați se pun pe punctat, ierarhiile proprii se dau peste cap. Așa că după turul 1 am ramas în concurs cu Arezan, Budureasca sec, Liliac, Corcova, Iacob și LacertA. Difernțe mici, dar pe podium au rămas cei mai sus amintiți.
—Aceasta este povestea mea cu roze-ul campion Iacob și nu-mi rămâne decât să le mulțumesc juraților participanți, Roxanei pentru ajutor și poze, Simonei pentru logistică, lui Ionuț de la Vinescu.ro pentru sponsorizare, cât și distribuitorilor Rifco și Parma Food.
—14 mai 2015 va fi joi. Știți ce va fi, nu?!
—Cu bine,
—RaSto
Valurile vinului la Belgrad
….Nu ştiu cum se face, dar majoritatea ieşirilor mele din Bucureşti, cu de-ale vinului din 2014, au fost pe Dunăre. În ianuarie la Brăila, în februarie la Budapesta şi în martie la Belgrad.
….La sfârşitul lunii trecute, la invitația lui Dusan Jelic, am înhămat Skoda lui Mihai V. şi-am luat-o împreună în lungul Dunării de pe la Drobeta în amonte, ca să ne întâlnim cu iubitorii de vin din Serbia. Peisajul românesc de pe malul celalalt e absolut fascinant: celbra sculptură în stâncă, muntele, „cazanele” şi Dunărea în sine, aşa cu vedeţi mai în pozele de jos. 
….Am ajuns în timp la legendarul hotel Jugoslavija, unde urma să fim cazați și asupra căruia, fix cu 15 ani în urmă, se lansau cele mai aprige bombardamente NATO, făcând din Arkan – patronul hotelului de atunci- un mare erou. Vederea frumoasă spre un braț al Dunării ne indica și locul unde mai mulți membri #winelover din țări apropiate aveam să ne vedem: restaurantul Druga Prica.
….Cu sticlele de BYOB (bring your own bottle) la subraţ, la fix ora 19.oo eram în „block start”-uri la locul anunțat, având timp să ne punem ceva vinuri la rece. 
Amândoi ne-am dus cu soiuri românești, așa cum agreasem, cele aduse de mine fiind asigurate de Casa de Vinuri Cotnari, cărora le și mulțumesc. Unul câte unul, internaționalii #winelover-i soseau funcție de avioanele care se întorceau de la Dusseldorf și-am avut plăcerea să-l cunosc mai bine pe Luiz Alberto (inițiatorul comunității), pe Ivana Simjanovska (din Macedonia), Paul Caputo (U.K) și mulți sârbi, printre care și Tomislav Ivanovici, cu care mi-a făcut mare plăcere să mă revad după Logrono și VinCE. Brusc, s-au înșirat zeci și zeci de sticle, printre care se distingeu busuioacele de Bohotin – Colocviu la Paris, despre care am fost imediat întrebat ce și unde a luat premii.
….Atmosfera nu avea cum să nu se destindă după câteva pahare de Belo Brdo, Talian, Stanusina vinificată în alb, riesling de Mosel, crampoșie de Zimnicea și multe vinuri roșii, nelipsind feteștile noastre negre Basilescu (2009) și Domnenii (2011). Spre final, după discuții și planuri de pus la punct, Luiz a scos o „mamaie” de Porto ținută 40 de ani la butoi.
….Lumea în jurul vinului era cu mult mai destinsă, iar locul în sine – restaurantul plutitor pe un fir al Dunării- ne legăna continuu, deși mulți dintre noi nu mai aveau nevoie. Am cunoscut producători locali, editori ai revistelor ce scriu despre vinuri din Macedonia și Serbia, dar mai ales #winelover-i și povești frumoase ale unor oameni ce știu să lase deoparte pentru o seară grijile și problemele pe care toți, din când în când le avem.
….
Toată seara am fost „ambientațI” de mizilicuri locale foarte gustoase și muzică disco, în care finalul a aparținut (fără oprire) lui Barry White, dar neștiind prea multe cuvinte slave, nu mi-am lăsat papionul antrenat la slow-uri cu sârboaicele. Am rămas noi datori cu dansul, dar sigur ne vom revanșa la București cu o seară memorabilă de #winelover, la care promit să le rup tocurile. Ne-am retras de la reuniune mândri de vinurile noastre și nu exagerez când spun că stăm destul de bine prin zonă la calitatea vinurilor, feteasca neagră fiind foarte cunoscută printre cei cu care am vorbit.
….Una peste alta, o astfel de ieșire, într-o astfel de comunitate face, cât 20 de postări pe blogg, iar vinul românesc are nevoie de mai multe momente în care să fie vorbit de oameni care cunosc bine fenomenul și de un feedback sincer, amical și adesea necesar.
….Dar nu vă spun mai multe despre comunitatea #winelover , pentru că sigur, veți citi în numărul viitor al Vinul.ro
…. У вашемздрављу,
….RaSto
Poveștile Bucătăriei Românești -Episodul 1- Urzici la cuptor
….Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
….”Mâncare de urzici fierte spre sănătate” Rețetă din vol. 1 – Dobrogea și Câmpia Română 
….Prima mâncare a urzicilor era însoțită de formula magică: „Atunci să mă doară pântecele, când va face femeia mânz și iapa copii”.
….Rețeta originală: 1 kg urzici tinere / piper / 4 linguri făină / o ceașcă de orez cu bob lung / 1 pahar lapte / 50g. unt și 50g. unt pentru uns tava / 4 ouă / 200g. telemea de Brăia.
….Cum se face? Se îngrijesc bine urzicile, cu apă multă, că au nisip și vietăți, se pun la fiert. Oule se bat bine cu făina, laptele, untul, până se fac pastă și spumă. Se spală și se fierbe orezul. S-au muiat urzicile? Se scot, se scurg, se toacă, se amestecă cu orezul fiert și pasta de ouă. Cratița se unge bine cu unt. Deasupra se rade brânza.În cuptorul bine încins la foc mărunt vor sta o juma’ de oră, să se-nchege și să se aurească brânza.”
….Aşa că după ce-am „grijit” urzicile opărindu-le, le-am tocat, dar chef Make a adăugat și 2-3 
frunze de leurdă, ca să le sporească un pic aroma. Mai mult de-atât nu ne-am abătut de la rețeta de mai sus, cu excepția vinului pus alături: Crâmpoşia de Cepari, din 2011. Dacă tot mâncăm româneşte, atunci să şi bem lafel… Urzicile au ieșit bine, după cum se vede în fotografii, scoase din cuptor în formă de pască trandafir și în formă de mufin (brioșă), asta ca să-l atragă și pe Alexică. Am așteptat să se răcească și ne-am așezat mai aproape de șemineu, avertizați fiind de preietena de la TV, aceeași Romica Jurca. Amestecul de „paie” de la cuptor după ce s-a răcit, a avut darul să ne revigoreze lafel de mult precum crâmpoșia asta de lângă Drăgășani, care avea o culoare galbenă tot pai, cu tentă aurie și lăsând mici bule în pahare, semn că s-a păstrat bine și are destulă aciditate. Aroma crâmpoșiei (de flori galbene, citrice și ceva miere de salcâm) nu are cum să nu-ti creeze poftă de primăvară, după al doișpelea dumicat de urzici. Mai ales că prima senzație creată de vin este de ușor dulceag cu tentă de demisec, cu structură bună, aciditate suficientă, dar mai ales gustos. Cele 12,8 grade de alcool se amestecă bine și conferă senzația unui vin destul de vioi, 
prietenos și darnic cu asocierile culinare.
….Față de cele maxim 8 papioane primite de chef Make, vinul primește +6 papioane pentru cei 30 de lei cât am dat pe el la magazinul din Slatina, unde deasupra sa se afla o întreagă casă memorială, așa cum se vede din fotografie. Iar de la Crama Cepari ramâne să mai încerc ceva vinuri, pentru că promite.
….Urzici la cuptor și crâmpoșie, ce deliciu românesc!
….Cu bine,
….RaSto
VinCE Budapesta 2014 şi Dunărea Albastră
….1 martie. Budapesta. VinCE 2014. Wine Show.
….De Marţişor eram înscris la „excursia” de-a lungul Dunării – Blue Danube Wines– de la izvoare până la vărsare. Adică, în hotelul Royal Corinthia din centrul Budapestei, într-una din sălile amenajate, am luat parte la un interesant masterclass susţinut de Caroline Gilby – Master of Wine din U.K., în care ne-au fost prezentate vinuri din 8 ţări: Germania, Austria, Slovacia, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România şi Rep. Moldova. Excepţie de la traseu a fost Ungaria, care gazdă fiind, puteai să degusti pe holurile hotelului sute de vinuri. O altă excepţie ar fi faptul că deşi, Rep. Moldova nu se întâlneşte cu Dunărea, a fost luată în considerare deoarece este în proximitatea ei, pe când Ukraina, care are tangenţă cu un braţ al Dunării, nu are tradiţie sau crame de luat în seamă.
….Eram curios sa văd dacă MW Caroline Gilby are informaţiile corecte depre vinul românesc, pentru că de multe ori am citit sau am auzit destule confuzii despre România sau ce se face pe la noi. Până să ne vină rândul, alături de Mihai care n-a adus vinuldincluj, stăteam cuminţei făcând cunoştinţă cu vinuri din amonte de noi.
….Ideea de traseu viticol și prezentarea au fost extrem de plăcute și presărate cu acel fin umor britanic, o plăcere să asculți notele de degustare și impresiile Carolinei. Un lucru e cert cu acești MW: în afară de cunoştinţele lor despre vinuri şi experienţele şi documentările lor, au acel dar al povestirilor frumoase, dar mai ales ştiu să scoată şi să redea esenţa vinurilor într-o descriere elegantă, colocvială, scurtă și prietenosă, cucerindu-te.
….Ajunși la România, ne-a fost prezentat Domaine Ceptura Rouge 2009 de la Davino. 
Am fost atent la scurta istorioară a cramei, descrierea vinului, prezentarea procentajelor de blend al vinului, localizarea pe hartă, descrierea zonei, a winemaker-ului și impresiile personale despre câteva soiuri cultivate in zona Ceptura. Bravo Caroline! Totul foarte corect și fără gafe sau omisiuni. Finalul prezentării a avut două direcții, fără a uita să menționeze că este o părere personală: „mi-aș dori ca în România să mai fie încă 30 de crame cu această calitate a vinului” și „nu cred în succesul soiului Fetească Neagră vinificat de sine stătător, ci mai degrabă stă în cupaje”. Ei, aici ce poți să zici de gustul femeii, decât că trebuie să-i dăm mai multe variante să bea și poate o convingem să-și schimbe părerea despre soiul nostru.
….La final, nu pot să nu remarc 3 din vinurile gustate „pe traseu”: Rieslingul 2011 de la Egon Muller, Borovitza Gamza (cadarca) din Bulgaria și cupajul alb Aleksandrovic Triumf Barique 2012 din Serbia, cu care promit să-mi fac de cap cu primul drum în Serbia, pentru că noul meu amic Dusan Jelic de la Wines of Balkans, mi l-a rezervat la seara de Bring Your Own Bottle din Belgrad (26 martie) unde minim 40 bucăţi #winelover-i din Europa ne vom întâlni.
….Și sigur vă țin la curent.
….Noroc,
….RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente