Young and Fresh
—Joi, 15 ianuarie am petrecut cu liliecii. Mă refer la vinuri.
—Având o aniversare mai rotundă în familie (100 de ani), ne-am făcut de cap cu un vin tânăr și proaspăt de 2014, lansat la GoodWine de Crama Liliac. Young Liliac Fresh, un vin făcut din sauvignon blanc și pinot gris. De ce am ales acest vin? 
Pentru că-mi place foarte mult. În ciuda vremii de afară și mai ales de de dorul verii, vinul ăsta te poate trezi din amorțirea codurlor de viscol, frig sau ceață și-ţi poate reînvia cheful și voioșia.
—Chiar dacă eticheta de anul trecut o consider mai reușită, vinul de-acum cred că-i mai pe gustul meu, fiind un mare iubitor de sauvignon. Culoarea pal gălbuie te anunță că e un vin light, iar când bagi nasul în pahar, trebuie doar să închizi ochii și-ți apar în minte zilele de primăvară caldă, explozia de culori florale și ieșirea definitivă din hibernare. Puternic aromat din cauza sauvignonului, simți aromele de ardei gras, fructe tropicale (unde citricele sunt la putere).
—Gustul confirmă aromele din pahar, dar intervine și pinot grisul care îmbracă vinul și îi dă structură. Aparent dulceag (în atac) ți se confirmă repede că e un vin sec cu un nivel mediu de zahăr, iar împreună cu nivelul ridicat al acidității se așează plăcut lângă cele 12,5 vol. de alcool. Nimic nu e discrepant sau nelalocul său, surprinzând doar zgomotul permanent al clinchetului paharelor des ridicate și ciocnite, care trag după ele următoarea și următoarea sticlă. 
—Sfat: fiind un vin vioi și vesel, poate înșela câteva percepții de vin ușor. Nu uitați să beți permanent apă, pentru că am auzit a doua zi că s-au produs scurte întreruperi atemporale și excese de bunăvoință… Propun cu simpatie 7 papioane și-am să-l reiau peste câteva luni să văd ce mai face.
—RaSto
Poveştile Bucătăriei Româneşti – Episodul 6 Pui la cuptor, țărănesc
—Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
—Sunt unele duminici banale atârnate între alte duminici banale, dar care, printr-un har numai al lor reprezintă o referință supremă, un model al fericirii împăcate și liniștite, cu ai tăi, toți, împreună. S-a întâmplat în câteva rânduri ca la “o masă simplă și fără pretenții” de duminică în familie, să trăiesc pe neașteptate revelația unei fericiri absolute în jurul unor bucate simple și să realizez deodată prezența unei aure. Un fel de euforie estompată, discretă, dar transformată într-o amintire indestructibilă, ce ne luminează zilele, devenind un simbol: “duminica aceea”.
—Vă rog să nu râdeți de anumite mâncăruri, nu neapărat excepționale, ci mai degrabă obișnuite ca puiul umplut, care poate deveni din cauza simplității gustoase, simbolul nostru de „duminica fericirii în familie”.
—Rețeta originală. 1 pui (mare și bine îngrășat, de curte)/ măruntaie de pui/ 200 g. unt/ ceva untură pentru rumenit/ 300 ml smântână/ 1 lingură pastă de usturoi/ sare, piper/ o legătura de pătrunjel. Mai întâi se grijește bine puiul, se toacă măruntaiele și 
pătrunjelul, se amestecă cu jumătate de unt, sare și piper. Se freacă pasărea cu sare, piper și zeamă de usturoi, apoi se umple burta puiului cu tocătura, se coase și se așează în tava frecată cu unt, nu înainte de a pune pe fundul tăvii bețigașe subțiri în cruciș ca să nu atingă pasărea fundul tăvii. Se pune la cuptor la foc iute la început, să prindă culoare. Când s-a îngălbenit puiul, focul devine potrivit vreme de o oră și jumătate (dacă-i pui de curte) și urmează o operațiune insistentă de turnat-uns linguri de smântână. Apoi se ia zeama din tavă și se unge, până ce puiul s-a pătruns si sub coaja galben-maronie e numai dezmierdare și inefabil. Sosul fierbinte amestecat cu zeama de usturoi se oferă alături, în sosieră.
—Taină: între pasărea de curte și “petreuș-ul” de crescătorie sunt mari diferențe. Puiul anemic de Avicola și cel hrănit cu boabe și iarbă de curte crescut la lumina soarelui se aseamănă ca icrele negre din țiței cu cele de morun sau femeia gonflabilă cu Demi Moore îndrăgostită și pofticioasă. Dacă vreți să rumeniți bine pasărea, trebuie untură, foc iute și-apoi blând. Vinul? Nu roșu, în nici-un caz! E vorba de pasăre, unt, e vorba de zbor! Riesling Italian zic eu sau Galbenă de la Odobești, dacă vreți ținută și discreție.
—Acestea fiind zise și purtând cu mândrie porecla de Nea Puiu pusă de Horia H., m-am conformat în mare măsură cu rețeta lui RAR, dar pe Demi Moore “de curte” 
n-am avut de unde să o iau, Galbena de Odobești la fel, așa că m-am ocupat de un gonflabil de Carrefour și de un riesling italico 2013 primit în toamnă de la Davino. Am respectat toți pașii de mai sus ai rețetei, optând pentru un mujdei light și apos (după gust), iar cum Maestrul nu m-a convins cu garnitura (umplutura), mi-am permis să adaug câțiva cartofi tip wedges presărați cu boia iute, mai mult pentru poză, decât pentru poftă. Gonflabilul l-am cam pârlit la popou din dorința de a-l rumeni rapid și după ce l-am eliberat de sfori, l-am așezat la ședința de shooting, tocmai bine pentru răcire.
—Cum despre vin nu aveam prea multe date, l-am băgat în laborator și după culoare se anunța îmbietor. Gălbui cu ceva licăriri strălucitoare, lasă ceva bule fine pe pahar, iar aromele se duc spre fructe albe, zarzăre, citrice și îl fac tare promițător. După 
primele două guri îți dai seama că stai la masă cu un prieten, RAR având mare dreptate propunând acest soi. Rieslingul italian unge bine gâtul și reglează bine aluzia de mujdei și chiar dacă murăturile de lângă pui sunt acre, nu-i fac nici-un rău. Tare bine se țin împreună alcoolul (presupun vreo 13%) și aciditatea. Robustețea structurii și catifelarea vinului nu dăunează pulpelor crocante și formează un ansamblu armonios.
—Clar, vinul bate puiul umplut, dar n-are cum să-ți pară rău. Așa că potrivim 7 papioane pentru rieslingul italian, iar cu ațoasa Demi Moore, ne-om mai întâlni noi, că doar avem prieteni la țară, iar vinul ăsta l-aș propune și altor asocieri, mai rafinate.
—Cu bine,
—RaSto
Versatil
—
Am reluat un vin pe care l-am încercat pentru prima dată la masa de revelion, atunci fiind însoțit de un ton în crustă de semințe și sos de vin roșu. Chestia cu asocierile culinare stârnesc deja ceva polemici în jurul învechitei sintagme “vin alb la carne albă, vin roșu la carne roșie”, astfel că am surprins invitații cu perechea inedită: pește cu vin roșu.
—Și atunci, dar și alaltăieri când am așezat o pizza pepperoni lângă pinot noir-ul Les Jamelles, am descoperit un vin școală, care corespunde tuturor descrierilor ce țin de tipicitate. Începând cu culoarea pal-purpurie, 
continuând cu aromele de zmeură, coacăze, merișor și adesea mure, însoțit de ușoare tușe de vanilie și terminând cu gustul plăcut al amalgamului de fructe de pădure (dar și cireșe binecoapte), la care se adaugă ceva iz de piele umedă, vinul este atât de plăcut și vesel, încât devine un companion versatil lângă mâncare. Caracteristicile zglobii provin și din faptul că e un vin tânăr (2013), dar și zonei de unde provine: din mama Burgundia, puțin mai la sud de Dijon, zonă propice pinot-noir-ului.
—Cred că cele 7 papioane îl recomandă și pentru alte aventuri culinare, eu având, deja, câteva rețete viitoare în minte. Îl puteți găsi la Wine Affair unde dați și de viognierul cu care mi-am făcut de cap toata vara lui 2014.
—Cu bine,
—RaSto
Un vin bibilit
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—„Iată Anul Nou, s-a apropiat din ceer ….” Oups, trezirea că este deja 2015! Porcul este deja istorie și am hotărât să încep anul mâncând sănătos.
—Cum curcanul a fost de Revelion, trebuia să schimb zburătoarea. Și pentru că nu aveam mare încredere în înaripatele „proaspete” din galantarele post sărbători ale supermarket-urilor noastre, am mers pe ceva congelat.
—Ca să nu fie prea bruscă trecerea de la o perioadă în care m-am delectat cu produse mai dichisite la o perioadă de austeritate (sau de abțineri de la ispite culinare), am decis să merg pe mâna gamei Deluxe de la Lidl.
—Așa că am avut de ales între bibilica franțuzească sau rața umplută. 
Fiind în criză de timp și dorind o decongelare mai scurtă, am mers pe varianta small size. So, bibilica wins! Plus că am mai încercat-o la o ofertă de acum un an, deci știam că merg la sigur (am trișat un pic…dar rața mă va ierta, sunt sigur).
—Spălat, apoi smuls câțiva fulgi rămași, uns cu grăsime de rață (deh, mă simțeam vinovat că o trădasem) și apoi condimentarea cu sare, piper, cimbru, boia dulce și țop.. la tava cu puțină apă și ceva vin roșu (nu am respectat rețeta de pe ambalaj, dar nu mi s-a părut prea tentantă). Tava am învelit-o în folie și direcția cuptor preîncălzit.
—Ei, și-acum vinul. Din escapada de la sud de Dunăre cu ocazia minivacanței de 1 Decembrie, am revenit în țară cu ceva achiziții viticole. 
Venise practic rândul celui mai scump vin cumpărat din Bulgaria cu această ocazie, de la care aveam cele mai mari așteptări.
—Aveam, însă, unele emoții fiind ultima sticlă, luată de pe raftul cel mai de sus dintr-un magazinaș de băuturi alcoolice și tabac, situat vis-a-vis de mall-ul din Veliko Tîrnovo, cu o vânzătoare care nu știa o boabă de engleză. Tentat de reducerile de 20 % afișate în geam, am intrat să „citesc” ceva etichete. Noroc cu Horia H. care mi-a indicat ce ar fi bine de încercat, că mă uitam la zecile de etichete ca un personajul din fabulă, la poarta nouă.
—Vinul este produs de Dragomir Winery Estate, din Plovdiv. Este un cupaj de Merlot 48%, Cabernet Sauvignon 36 % si Rubin 16 %. Maturat în baricuri de stejar franțuzesc 12 luni și apoi ținut încă un an în sticle, a fost lansat la timp sa ia un argint la Paris.
Numele vine de la vasele pe care tracii le foloseau la făcut și păstrat vinul, „pitos” fiind o amforă de capacitate mai mare.
—Lăsat să ia aer cam o oră, vinul se prezintă cu note de lichior de coacăze negre. Culoarea este rubiniu închis, corpolența este medie. Alcoolul de 14,2 % este perfect integrat. Vinul efectiv este un „curcubeu pe cerul gurii”, catifelarea îmbrăcând bolta palatină. Taninii discreți, aciditatea perfectă, aromele de fructe negre coapte și ciocolată amăruie, împreună cu postgustul lung, formează un ansamblu echilibrat care fac din acest vin o uriașă și plăcută surpriză.
—Între timp s-a făcut și bibilica, iar Pitos-ul de Plovdiv a fost pentru ea, precum boaba de fasole și păstaia, completându-se perfect.
—Vinul este 23 leva la producător, eu luându-l la reducere cu 19 leva, deci in jur de 40-45 lei și merita din plin 87-88 de puncte.
—Acum, că bibilica nu mai este și nici vinul, se pune problema ce vin asociez eu la rața umplută, ca nu mă las până nu o bag în seamă….așa mai de aproape ?!
P.S. Pentru că bibilica nu a băut tot vinul, am mai putut savura ultimele picături alături de niște „bavarois” drept desert, tot din Lidl.
.
.
.
.
.
Comentarii recente