Digital Wine Communication Convention 2014. Montreux
—
Cea de a 7a Convenție a Comunicatorilor de Vin în sistem Digital (#DWCC) a depășit noi recorduri. Numărul participanților a fost de 315 persoane din 37 de țări. Ryan Opaz, Robert McIntosh și Gabriella Reynes împreună cu echipa de tineri adusă din Porto au avut de trecut din nou un test asupra capacității logistice și de organizare, după ce cu un an în urmă (la Logrono) fusese un alt record.
—Și de data aceasta, din România am fost alături de Mihai Oprea încercând să acoperim cât mai multe sesiuni, împărțindu-ne. Am să trec peste prezentări, degustări și master class-uri de vinuri italiene, libaneze și elvețiene, sârbești și intru direct în temele cele mai „calde” legate de scrisul despre vin, 
chiar dacă printre cei 315 participanți erau și importatori, oameni de marketing și winemakeri.
Așa că voi transmite mesajul speakerilor, fără o interpretare proprie, fiind mai important să aflați unde a ajus nivelul discuțiilor și concluziile pe baza studiilor și a experințelor lor din ultimii 7 ani, chiar dacă pe moment, în sală, îmi veneau în minte zeci de exemple de pe la noi.
—Wine Blogging: Go Pro Or Go Home. Aici s-au spus lucruri clare, dure, fără cea mai mică ocolire, pentru că explozia comentatorilor de vin care au la îndemână o pagină de internet a căpătat accente hilare și periculoase. Chiar dacă sunt autodeclarați împătimiți ai vinului, cei mai mulți sunt vănători de free samples, scriind adesea lucruri anoste și înșirând date tehnice și geografice pe post de informație utilă (hectare, istoric, soiuri și poze cu frunze și etichete), fără a stărni niciun interes. 
Fără a înțelege sitemul de producere și modul cum se vinde vinul, nu ai cum să te identifici cu industria, nefiind de specialitate.
—Evelyn Resnick a analizat timp de 3 ani 56 de winebloggeri din mai multe țări. Cifrele sunt destul de interesante: 20% din ei provin din S.U.A. și M.B, fiind și cei mai citiți. 70% din bloggurile din China au un caracter educativ, iar autorii lor provin din industrie (somelieri, jurnaliști, importatori, vânzători). În Rusia cele mai multe blogguri aparțin consumatorilor de vinuri, iar cele din China și Rusia nu sunt monetizate.
Declararea pasiunea pentru vin așternută în pagini de internet, fără a urmări un program, reguli de etică, postări programate (nu doar când ai chef) și mai ales fără o minimă cunoaștere a domeniului, nu poate asigura un succes și o recunoaștere în industria de vin. Postările neinteresante (pe care le poți citi din primele 4 rânduri) scrise cu patos doar în spirit critic, ar trebui să le inducă cititorilor întrebarea: cine ești tu pentru a fi băgat în seamă?
—R.O.I. (Return Of Investment) și Monetise the PR in Blogging. Louise Hurren a atins un punct de mare impact pentru 
producătorii de vin, lucrând mult ani cu aceștia. Prezentarea ei a fost despre relația producător – consultant PR – comunicator (incluzând bloggerii de vin) și cum ar putea să ajungă la relația win-win. În 2007 bloggerii erau adevărați paria ai industriei și adesea politicos refuzați în vizitele organizate de producători la crame, cu indicația clară no bloggers, please! Prin 2010 au devenit tolerați datorită instrumentului internet pe care-l stăpâneau mai bine decât producătorii. În doi ani, bloggerii ajunseseră adevarate vedete, organizându-se excursii cu circuit exclusiv. Totuși, experiența producător-consultant PR a luat o nouă orintare, facându-și calcule: câte sticle trebuie să vând în plus din cramă pentru a putea sustine 1000 euro/bloger, pentru 3 zile de excursie? Rezultat: 415 sticle! E mult? În 2014 au ajuns concluzia să-i trieze, după cum fiecare își alege croitorul sau dentistul: dacă tot costă, măcar să-i aleg pe cei mai buni.
—Însă, mulți producători au invitat bloggerii apropiați pentru a beneficia de garanția unor articole pozitive și sperând că generează vânzări, plătind: transport, cazare, mese și mici atenții pentru acasă. Totodată, bloggerii doresc să fie respectați și să beneficieze de un bun relationship cu persoanele de marketing și oenologii cramelor, precum și producătorii pretind ceva de la comunicatori, pentru că arma acestora -internetul – pare să fie cea mai bună cale de comunicare.
—Pentru producători, bloggerii care scriu din pură pasiune, documentându-se și cumpărându-și vinul, sunt rara avis, fiind cei mai prețuiți, având cu ei o relație specială, care transpare în mod obiectiv și către cititori. Ceea ce trebuie să identifice producătorii pe viitor este acel tip de comunicator care să scoată în evidență brandul, regiunea, tradiția locală, iar cel mai bine și obiectiv o fac bloggerii din alte țări, așa cum s-a dovedit după Rioja și Montreux, așa cum se vede în postările celor cu care am fost alături.
—În finalul zilei, Robet Joseph dă cu bățul prin gard bine de tot și împarte bloggerii în 3 tipuri: cei autofinanțabili, free hunters – cei care acceptă tot ce e gratuit și cei plătiți care să scrie pozitiv despre vinuri. Totuși, întrebarile pe care fiecare blogger ar tebui să și le pună sunt: De ce mă invită? Ce așteaptă să scriu după invitația asta?
—Acum, rețeta externă ne-a fost lansată, rămâne să vedem cum se aplică la noi?
—Că sunt curios.
—RaSto
Articol apărut în ultimul număr al revistei Vinul.ro
Comenteaza„Master Chef” de Chitila
—De când ne-au năpădit emisiunile TV de cooking, mi-au stârnit și mie talentul în bucătărie. Ba, mai mult, m-am apucat și de ceva cursuri.
—
Aseară, în așteptarea celor două emisiuni de pe PRO TV și Antena 1, am pus de-un file tilapia cu două garnituri, încurajat fiind și de vinul cumpărat de la Wine Republic. Mă plimbasem printre rafturile magazinului și m-am tot frecat de viognierul argentinian. Ajuns acasă, până să se racească bine vinul, am pus la fiert spanacul, iar soteului de dovleac i-am administrat niște sos de pește pe bază de wasabi, doi creveți mici pentru impresie și un moț mic de icre de somon. Ce a ieșit se vede în poză.
—
Despre vin, însă, se poate povesti mai mult, mai ales că s-a potrivit bine cu mâncarea. Culoare gălbuie (lemon-lemon) cu inserții verzui, dar și strălucitor. Cules dintr-o plantație de zonă înaltă, unde ziua e cald și noaptea răcoare bine de tot, cu toate că nasul nu dă pe-afară, îi remarci notele florale, ușor exotice, care te ademenesc.
—Viognierul de Alamos (Catena, Mendoza) care te atacă cu gustul său înșelător dintre caise și piersici, pare să aibe o aciditate medie, e robust spre corpolent, cu apucături de vin complex și unge bine fiecare îmbucătură. Un vin sec care se joacă zglobiu cu aromele și care stă bine la capitolul post gust. Cele 13,5 vol. de alcool se așează molcom și nu ies în evidență. Cu 7 papioane alocate, l-am stins de bucurie că Angi de la Hell’s Kitchen a ieșit din emisiunea-concurs.
—Poftă bună!
—RaSto
Good Wine de Moș Nicolae
—Târgul Internațional de Vinuri Good Wine ediția de toamnă s-a suprapus cu începutul iernii în București. 
Și cu zăpadă și cu frig, dar și cu Moș Nicolae (pe care l-am văzut cu ochii mei pe la mai multe standuri, împărțind câte o mică ciocolată doamnelor și domnișoarelor care n-au găsit nimic în ghetuțe). Pe o vreme câinească și fără să mai coincidă cu Gaudeamus, vizitatori tot au fost.
—Fiecare ediție se vrea cu multe noutăți, cifre, inedit și vânzări. Au și fost. Fără să respect cronologia evenimentelor, am să înșir ceea ce eu am remarcat și am încercat să rețin.
—Mai întâi că a venit Wine Of Moldova cu un frumos stand, reunind mai mulți producători din Republica Moldova. 
Vineri am și participat la conferința de presă, unde mi-am completat informațiile primite cu două luni în urmă. Am apucat să mă revăd cu câțiva prieteni pe care i-am cunoscut la Chișinău, dar și cu cei de la Purcari și Crama Ceptura (supusă unui program nou de rebranding), care au avut standuri separate și care au prezentat mai multe vinuri noi.
—Din punct de vedere al organizării târgului de vinuri, a apărut mult așteptata garderobă (de la etaj) și faptul că nu s-a mai gătit nicio prăjeală în incinta pavilionului, lucru ce ne-a bucurat enorm pe toți, cât și culoarele mult mai aerisite între standuri Felicitări!
—Majoritatea standurilor au fost din ce în ce mai cochete, iar faptul că aproape fiecare expozant și-a putut păstra poziția din edițiile precedente a fost de mare ajutor, pentru că te puteai orienta mai ușor.
—La standul SmartDrinks am asistat la lansarea vinului Vila Babiciu. Un marselan mustăcios cu poveste de familie și livrat sub forma unui laptop oltenesc. Prezența lui Cătălin Scărlătescu la eveniment ne-a asigurat asocierile pe bază de grătar și secretul succesului de la Hell’s Kitchen: pe ei, pe mama lor!
—La Crama Averești, domnul Claudiu ne-aștepta cu zghihara și sauvignonul de 2014, de care m-am bucurat ca de fiecare dată, cu aligoteul, dar și cu următorul său hit de primăvară 2015: un roze șmecherit din cabernet. O să-l vedeți voi!
—Simpaticul Cosmin a colorat și mai mult standul Vincon, unde Jad-ul a fost din nou vedeta.
—La standul celor de la Petro Vaselo s-a prezentat pentru prima dată în public Gran Cru 2013 – cupaj de Cabernet (70%) și Merlot (30%), dar nu uitați de chardonnay-urile lor. Mie mi-au plăcut.
—Moșia Tohani a adus recent lansatul merlot Principele Radu, însă, eu tot cu Cuvee Nicolae mă țin prieten. Știe Oana!
—La S.E.R.V.E. mi-au făcut cu ochiul Millenium alb 2013 și rozeul 2014 din gama Terra Romana. Rozeul se anunță ca mare favorit la Centura Roze din 2015. Sper să-l mai găsim până în mai, că astea se dau repede.
—Casa de Vinuri Cotnari, care de ceva vreme umblă cu ceva mai mare abilitate la imaginea sa internațională, avut un moment special, invitând corpul diplomatic acreditat în România. Sâmbătă, standul lor s-a umplut de ambasadori și consuli, la care comisia de diplomați a ales ca cel mai bun vin românesc pentru anul 2015 să fie de la Casa de Vinuri Cotnari, pe primul loc clasându-se Busuioaca de Bohotin – Colocviu la Paris. Point est marqué!
—Și pentru că am ajuns la capitolul reprezentare internațională, momentul reîntâlnitii cu Marilena Ardelean a fost cât se poate de special. Ratasem conferința de presă al lasării cărții sale de vinuri românești, dar n-a putut pleca fără să-mi scrie câteva cuvinte. Cartea, de o calitate excepțională a fotografiilor și a printului, dar mai ales a interesantei abordări – asocierea cu bucătăria italiană – va face obiectul unui articol separat pe vin2.ro. Un pic de răbdare, vă rog!
—Asociația Producătorilor de Vin din Drăgășani au venit cu cele mai bune vinuri ale lor, din care am remarcat două de la Știrbey (s. blanc 2013 și crâmpoșia 2013), feteasca regală Via Sandu și cupajul alb (pinot gris+fetească regală) Avincis.
—Liliac Winery a și lansat recent îmbuteliatul Young Liliac. S-a creat ca o mica tradiție, ca la fiecare final de an să apară proaspătul vin de Lechința. O nouă etichetă si două variante de vinificare: Fresh: sauvignon blanc+pinot gris și Fruty: fetescă albă+muscat. De abia aștept să fie puse-n vânzare. M-am mai bucurat iar de sauvignonul 2013, de pinogris-ul din același an, dar și de întâlnirea absolut întâmplătoare cu Ioana.
—Crama Oprișor a făcut cu greu față asaltului împătimiților de Etichetă Roșie – Cabernetul 2012 recent lansat. Doar experiența, abilitatea și flerul de experimentat om la stand al Luminiței au mai domolit neostoita poftă de vin, astfel încât să ajungă la toată lumea.
—La Viile Metamorfosis am făcut cunoștință cu sauvignonul Colțul Pietrei. Mi-a plăcut, dar sigur trebuie aprofundat în laborator. Să treacă sărbătorile astea mai repede și mă apuc de treabă.
—Crama Gîrboiu nu ne lasă să ne liniștim deloc și ne propune să ne îndreptăm atenția spre o nouă gamă: Tectonic. Eu cu șarba m-am înțeles cel mai bine, dar alții vor găsi și gewurtzul ca fiind interesant sau muscat ottonelul, pentru că toate sunt proaspete – 2014.
—Am redegustat crâmpoșia în toate variantele de la Intervitt cu mare plăcere, Andrei fiind asaltat de clienții care cu greu își puteau lua ochii de la exemplarele pur sânge ce tropăiau elegant pe podiumul standului. Prezența, ideea și realizarea standului le-am felicitat de cum am ajuns acolo vineri.
—Master Class-ul de vinuri din R. Moldova fost cel pe care l-am remarcat pentru ziua de duminică, unde Cătălin Păduraru ne-a prezentat câteva vinuri. Am remarcat în mod special vinul La Petite Sophie de la Gitana Winery, pe care l-am comentat pe scurt cu Marinela, care m-a convins să-l și cumpăr.
—Desigur, au mai fost momente interesante, dar în fuga relatării sigur le-am mai scăpat.
—GoodWine-ul a devenit din ce în ce mai profi, mai specializat și e imposibil să nu remarci că în afară de promovare, acțiuni de marketing, concurență și un mare nivel de așteptări, e o permanentă reîntâlnire cu vinuri din ce în ce mai bune, dar și o revedere cu prietenii mai noi sau mai vechi.
—Pentru că vinul e pentru prieteni!…e mai mult pentru armonie și pentru dezlegarea limbii, decât pentru încrețirea frunților. Sau poate e doar părerea mea…
—Restul, găsiți pe alte blogguri.
—Cu bine,
—RaSto
Concurs Concurs Concurs
Poţi câştiga una din cele 3 invitaţii la
Târgul Internaţional de Vinuri GoodWine
din perioada 5-7 decembrie din pavilionul C1 Romexpo
dacă răspunzi corect la întrebarea:
Ce fetesca albă a ocupat locul întâi la concursul din 15 august susţinut pe Lacul Mogoşoaia?
Vor fi luate în considerare doar răspunsurile corecte în comentariile din articolul
“12 dusi cu pluta” până la data de
4 decembrie ora 15.3o
Succes!
Comenteaza
.
.
.
.
Comentarii recente