Colocviu la Braila
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
—In zilele de 27-28 Ianuarie a avut loc la Braila Concursul International de Vinuri Pistonul de Aur, editia a VIII-a. Concursul este organizat de Iulian Grigorescu, pe care sigur il cunoasteti, un mare iubitor de vinuri. Am fost, din nou, invitat sa fac parte din juriu si am acceptat cu mare drag.
—Am reintalnit in Braila pasionati de vin, oenologi, degustatori, jurnalisti, bloggeri, somelieri, comercianti de vin care prin diversitate au facut ca juriul sa fie un grup eterogen, ceea ce dupa parerea mea este foarte bine in cazul unor astfel de concursuri. 
Degustarea vinurilor a fost in “blind”, fara a cunoaste nimic despre vinul din pahar, pe fisa de 100 de puncte. Parerile juratilor despre vinul din pahar au fost, bineinteles, diferite in unele cazuri, dar marginile nu au fost luate in considerare
(cel mai mic si cel mai mare punctaj din aceeasi comisie au fost eliminate si s-a facut media celorlalte note). Au existat si surprize, dar si confirmari personale despre vinuri pe care le consideram foarte bune sau nu.
—As mentiona cateva vinuri care mi-au confirmat parerea anterioara ca fiind vinuri foarte bune : ISSA – Chardonnay 2017(fara Barrique) de la crama La Salina(medalie de aur); Taraboste – Chardonnay 2015(Barrique) de la Chateau Vartely (medalie de aur); Pivnita Basarabilor – Chardonnay 2015 (Barrique) Domeniul Vladoi(medalie de aur); Serafim – Feteasca Neagra 2015 
de la Crama Licorna (medalie de aur); 47- Merlot 2015 de la Crama Fort Silvan (medalie de aur). Ca o surpriza placuta as mentiona Cuvee Prestige – Non Vintage, de la Cricova (medalie de aur).
—In general juratii au/am fost “zgarciti” anul acesta iar cel mai mare punctaj obtinut a fost 90.33 puncte : Pivnita Basarabilor – Chardonnay 2015 (Barrique)- Domeniul Vladoi, fara sa se obtina o mare medalie de aur in concurs. Am observat ca a doua zi, juriul compus din jurnalisti si consumatori locali, a fost mai darnic si acelasi vin a obtinut 93.33 de puncta.
—Este remarcabil efortul organizatoric pentru organizarea unui 
astfel de concurs intr-un oras relativ precum Braila si tot de remarcat este sprijinul autoritatilor locale, alaturi de cei care au asigurat sponsorizari si partenerii concursului. Dar NIMIC nu se facea fara pasiunea, perseverenta si tenacitatea lui Iulian. Daca fiecare oras ar avea cel putin un astfel de om, cultura vinului ar putea scoate capul din mediocritate si ignoranta in care se scalda mare parte din industria asta.
—Dupa Concurs a avut loc o sesiune de dezbateri despre cum ar putea sa fie ajutat vinul romanesc si cultura vinului in general, dezbatere moderata de Cezar de la vinul.ro . O concluzie a fost ca moldovenii (Republica Moldova- reprezentati la concurs printr-un blogger de success, un oenolog, un fost ministru si doi importatori naturalizati intre timp) au facut mai multi pasi in acest sens. 
Dar si ei au facut acest pasi si s-au unit pentru promovare doar cand le-a ajuns cutitul la os, cand au avut o mare criza impusa coercitiv prin embargo de vecinii de la Rasarit. Sunt curios: cand vom avea si noi o astfel de criza care sa ne lumineze?! Sper sa nu fie nevoie.
—Orasul de langa Dunare este intotdeauna un prilej de a achizitiona cateva produse locale pe care le gasesti cu greu in alta parte si mai ales in Sibiu. De data aceasta o burta de somn (pe cine nu a incercat aceasta delicatesa il “somez” sa o faca cat mai repede) de peste 10 kilograme a fost un mic trofeu pe care voi cauta sa il asociez cu vinuri potrivite, daca se poate cat mai apropiate ca provenienta.
—Reintors acasa, in Sibiu, am auzit/vazut datorita facbook-ului tot felul de barfulite si glumite propagate din spatele monitoarelor de “lucratorii si clevetitorii de serviciu in domeniu” referitor la concursul din Braila… Sunt cei pe care ii cam stiti, cei care emana rautati izvorate din neputinta si frustrare. Si nu se mai fac bine.
—Insa, caravana (vinului) trece… si astept editia viitoare. Succes de pe acum!
O seară cu Licorna
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—
—După o perioadă destul de lungă în care am mai rărit-o cu degustările vinurilor românești prin winebar-uri, am decis să încep luna februarie în forță, poposind în prima zi a lunii la 
Marvin Wineshop, Bar & More pentru a încerca (sau reîncerca) unele vinuri de la crama Licorna Winehouse.
—Ori am lipsit eu mult, ori se mișcă lucrurile în domeniu, dar cred ca niciodată nu am văzut atâți pasionați (în marea majoritate complet necunoscuți) de licoarea lui Bacchus la Marvin! Să fie oare renumele lui Gabi Lăcureanu „de vină”?
—Ce nu s-a schimbat însă (din păcate) este întârzierea (tipic româneasca) cu care a început efectiv evenimentul 
(40 de minute în acest caz), lucru destul de ciudat având în vedere că mi s-a părut că se atinsese capacitatea maximă de ocupare!
—Vinurile au fost prezentate (cel puțin la început) de reprezentanta cramei, Alina Vrânceanu Iremia, cea care ne-a anunțat un bonus la lista anunțată a vinurilor, mai exact vinul de pornire fiind Serafim – Fetească albă – 2015. Un vin cu o tipicitate remarcabilă: nas nu foarte intens, dominat de fructe albe, fructe regăsite și în gust unde însă m-a frapat aciditatea extrem de mare, pe care nu aș fi bănuit-o în Dealul Mare. 
Un vin lejer, cu numai 12,5 % alcool dar care este extrem de proaspăt și plăcut.
—Am continuat, în prezentarea directorului de vânzări al cramei, Florin Preda, cu Serafim – Sauvignon Blanc – 2015, un vin care aduce mai mult cu vinurile franțuzești realizate din acest soi, decât cu bombele aromatice din Lumea Noua. Tipicitate clară în nas și gust, dar din nou aciditatea peste medie este prezentă, ceea ce împreună cu alcoolul mai ridicat (13,1 %) și cu aromele evident mai intense comparativ cu Feteasca, m-au făcut să-l încadrez în gama vinurilor „gastronomice”.
—Vinul alb care mi-a plăcut cel mai mult în această seară a fost Bon Viveur 2015, realizat din 80 % Sauvignon Blanc și 20 % Chardonnay. Aciditatea și notele „crispy” ale Sauvignon-ului se împletesc excelent cu onctuozitatea și aromele fin vanilate ale Chardonnay-lui baricat, rezultatul fiind un vin elegant, echilibrat, cu alcool perfect (12,5 %) și cu un postgust persistent. O surpriză foarte plăcută după un 2014 în care Chardonnay-ul predomina (80 %), iar vanilia acoperea tot.
—Serafim – Fetească Neagră – 2015, surprinzătoarea Mare Medalie de aur de la ultimul concurs al revistei vinul.ro, a (re)confirmat! Deși demisec (parcă totuși nu am mai simțit aceeași dulceață ca în luna noiembrie, dar nici sec nu este, în ciuda celor 14,4 % alcool care ar justifica oarecum senzația de demisec). 
Fructe negre, pruna afumată (o mai fi și baricul de vină pentru fum?), o corpolență ridicată poate mai puțin tipică soiului, dar un vin echilibrat, pe care enologul a știut să-l facă plăcut (la sfârșitul degustării a fost vinul care s-a epuizat rapid, majoritatea participanților – cei mai iuți de picior-cumpărând cel puțin o sticlă pentru acasă !).
—Serafim – Cabernet Sauvignon – 2014 a „cântat’ altă partitură, într-un fel de așteptat, soiul având cu totul alte caracteristici față de precedentul. Nu a fost rău dar parcă (oarecum surprinzător) i-a lipsit un pic corpul și nici aciditatea un pic cam sus și mai ales finish-ul scurt nu l-au ajutat prea mult.
—În schimb Anno – Cabernet Sauvignon – 2014 a fost altceva, mult mai rotund (ajutat și de lemn, dar probabil și de niște parcele alese, care au văzut mai mult soare), 
mai echilibrat, cu un postgust persistent și care mi s-a părut vinul roșu al serii.
—Interesantă a fost și Tămâioasa Româneasca dulce – 2015, chiar daca nu prea mai beau astfel de vinuri în ultima vreme. Cred însă că (și aici) s-a atins echilibrul între aciditate și restul de zahăr, astfel încât vinul să nu pară ‘leșinat” și nici excesiv de aromat, astfel că poate fi savurat și fără ceva de mâncare alături.
—O seară frumoasă într-un loc plăcut, unde mai merg cu siguranță mai ales că se anunță degustări extrem de interesante!
Incepem anul cu Iasi
—Povestile cu vin incep anul 2018 la Iasi.
—Si asta pentru ca organizarea aniversarii a 6 ani de comunitate #winelover va fi luna in care ne aflam. 16-18 februarie la Iasi. Numarul mare de membri pasionati de vin din aceasta zona meritau un astfel de eveniment, chiar daca la capatul Europei, la 
Tarragona (Catalunia), in aceeasi perioda, un grup din aceeasi comunitate vor sarbatori acolo.
—Pe 8 ianuarie ne-am ales grupul de organizatori, am studiat optiuni, cine, cum, de unde, cand si cu ce resurse, asa ca la Little Texas 
am pus de-un meeting si-am hotarat ca… va fi grandios. Dar o sa vedeti in curand. Lucrurile devin mai simple alaturi de un cotlet, dar mai ales in asociere cu un vin… si nu numai cu vin!
—
Partea mai frumoasa si mai usoara a urmat a doua zi, vizitindu-l pe amicul Mihai pentru o scurta conversatie, la Crama Gramma. Scurta, cat sa degust probele de tanc ale vinurilor din recolta lui 2017. Dar cand te revezi cu persoane dragi, niciodata timpul alocat nu-ti ajunge. Marian si Liana Olteanu fiind gazde pe cat de insistente, pe atat de placute, am prelungit degustarea pentru mai mult de 3 ore.
—Nici vinurile n-au fost putine. Doua feluri de aligote, o feteasca regala, o feteasca alba, apoi doua roseuri: din feteasca neagra, celalalt cel destinat Cuvee-ului Visan. Ultimul un merlot. 
Toate servite la racoare, in crama, langa tancuri, insotite de-un muse-bouche pregatite de doamna Liana. M-am imprietenit repede cu cateva din ele. Primul aligote, roseul din viitorul Cuvee si mai ales cu feteasca alba. Aceeasi feteasca alba, 3 saptamani mai tarziu avea sa ia punctaj mare la concursul de la Braila. 
Usor austera in arome, dar foarte echilibrata in raportul aciditate-alcool, usor mineral si prietenoasa. Va fi imbuteliata sub o eticheta din gama de sus a cramei si va asigur ca merita o atentie speciala. Merlot-ul la momentul acela era promitator prin exprimare si dupa ceva timp (1-2 ani) de stat la sticla va fi si el un pretendent serios. 
—Dar cum Outzul era nerabdator sa se intoarca acasa, am luat drumul spre Bucuresti cu dorinta de revedere pe curand.
—16 februarie, din nou la Iasi.
Cu bine,
RaSto
O seară în Sibiu
Gata cu pauza de Sărbători, ne punem pe scris!
—Auzisem că unul din cele mai frumoase târguri de Crăciun din România îl gasești la Sibiu și-am decis sa încep Sărbătorile de Iarnă mai devreme, chiar de pe 10 decembrie.
—Așa ca am forjat Ouțul ajungând mai devreme decât speram, astfel încat am putut ajunge să iau un prânz ușor întarziat la Pivnita de Vinuri Weinkeller, chiar in buricul târgului. Consultând lista de vinur, 
am văzut că aici vinurile la pahar erau toate de la Nachbil, iar la tocanita saseasca (cu carne de vita) si piure nu putea fi asortata decat cu un pahar de vin rosu. Locul (ca amplasament si pitoresc) bate cu mult nivelul bucatariei si al listei de vinuri, însă alegerea mea a fost facută pentru proximitate.
—După o scurtă tură prin Târgul de Crăciun din centru, unde foarte mulți turiști își făceau poze printre luminițele ce ornau 
frumoasele clădiri, am dat fuga înapoi spre Biserica Evanghelică, unde la ora 18.oo începea Concertul Corululi Bach al Parohiei Evanghelice. Nu fusesem niciodata la un concert de muzică barocă, dar eram curios și îmi doream demult. Lume multă și punctuală, așa că după scurtul discurs (în română și germană) de bun venit și explicațiile a ceea ce urma să ascultam ținut de Killian Dörr – prim preot al bisericii, concerul urma să înceapă.
—Așezat în față am văzut corul format din femei și barbați de toate vârstele, asezați de-o parte și de alta, cu o mică orchestra în mijloc (cu instrumentiști ai filarmonicii din Sibiu) din care nu lipseau instrumentele importante. Întreg ansamblul a creat o atmosfera caldă într-o frumoasa biserica rece, iar soliștii români și cei straini invitați au dat plusul unei muzici cu care, recunosc, eram prea puțin familiarizat. Fix o oră a ținut concertul și prima mea porția de muzică barocă live, pentru că, sincer, neinițiat fiind, nu cred că puteam duce mai mult.
—Cum dai colțul prin dreapta Bisericii Evanghelice și cobori pe treptele străzii Turnului, pac… dai de restaurantul La Pasaj. Aici m-am reîntâlnit cu Daniel si cu Agnes (care asigură traducerea în engleza a revistei Vinul.ro). Și am aflat de la Daniel că aici s-au pus bazele unui club al pasionaților de vin “The Usual Suspects” și am cunoscut alți 3 membri ai clubului: Andrei Marcovici și Florin Pasnicu – 
întorși rapid de la concert si Andrei Luminea- managerul restaurantului care tocmai se-ntorcea de la un examen WSET.
—Ei bine, în timpul și după un scurt burger și câteva delicii de Mangalița, au intrat vinurile, rând pe rând. Dar de aici, îl las pe Daniel Duică să povestească…
Siel de la Tohani – un asamblaj din 7 soiuri albe (Sauvignon Blanc, Tâmâioasa Românească , Chardonnay, Riesling, Feteasca Albă, Pinot Gris și Feteasca Regală). Vin cu o aciditate plăcută, arome multiple, dar în care se simțea încă tinerețea. Ceva timp (6-12 luni) și cred că aceste arome se vor așeza, iar vinul va căpăta o mai mare personalitate.
Anthilia, Donnafugata, DOC Sicilia – un asamblaj în care soiul dominant este Catarratto. Aici am găsit un vin mai așezat, mai puțin năvalnic decât primul. O aciditate frumoasă, arome de citrice de Sicilia, dar și piersici și caise bine coapte. A plăcut tuturor și era cat pe aici să începem o nouă sticlă, dar am observant lungul șir de vinuri roșii care așteptau…
Principele Radu, III, Merlot – L-am desfăcut să îl punem la aerat, dar din păcate, a avut defect de dop…
Pinot Noir, Villa Vinea , Selection – un Pinot Noir de clasă, unul dintre cele mai bune din România. Ne-a ajutat mult să ne treaca supărarea pe Radu.
Fetească Neagră, Serafim. O Fetească Neagră la un raport preț calitate cum nu mai găsești pe la noi. Un vin extrem de bine făcut din, probabil, nu cei mai buni struguri ai cramei.
Fetească Neagră, Vlădoianu Am gustat cu toții această Fetească, la început cu neîncredere, dar în final cu surprindere și mare încantare. Potențialul zonei și a soiului se simte și cred că în viitor va cuceri publicul de vinuri roșii și în special pe cel de Fetească Neagră.
Aglianico del Vulture, Cantine Strapellum, Tenute Piano Regio- un Aglianico del Vulture 100% care ne-a plăcut pentru aromele de fructe roșii și nuantele de mineralitate vulcanică. Ne-a încantat așa mult încât am mai vrut un vin italian.
Nero di Troia, Gelso Nero – a fost cireașa, pardon, vișina de pe tortul întâlnirii noastre. Arome dezlănțuite ce veneau în valuri uriașe de fructe roșii, fructe negre de pădure cu o aciditate moderată și taninuri moi. A fost exact ce ne-a trebuit să încheiem seara cu gândul că obligatoriu ne mai întalnim în aceasta formulă pentru a continua “schimbul de experiență cu experții străini”.
—Seară lungă…. Când am zis că am început Sărbătorile mai devreme… Seară lungă cu povești despre vinuri, despre și cu oameni pasionați într-un loc unde găsești aproape tot ce-ți dorești. Eu, unul, promit sa mai vin aici cât de curând și să cunosc noi împătimiți ai vinului.
—A doua zi, după o scurtă tură prin piață după brânză (normal), am lăsat Sibiul aproape înghețat și am luat drumul munților, înapoi spre sud, ca să scriu această poveste.
Cu bine,
RaSto și Daniel Duică
.
.
.
.
.
Comentarii recente