Dansul perlelor de iarna
—-Ca in fiecare iarna, inainte de Craciun, Oficiul National al Viei si Vinului (ONVV) din Rep. Moldova organizeaza Vernisajul Vinului. 
O sarbatoare a vinariilor unde sunt invitate sa-si prezinte cele mai bune vinuri realizate – perlele fiecarei crame. De acest festival ma leaga frumoase amintiri din urma cu 2 ani, cand fusesem pentru prima data si-am promis sa revin.
—-Invitat de Wine of Moldova la acest eveniment, am avut ocazia sa degust pe indelete ultimele vinuri produse, dar mai ales sa ma reintalnesc cu foarte multi prieteni. Iar numarul lor a devenit din ce in ce mai mare, pentru ca in curand, in februarie (13-16) 2020, Moldova vecina va organiza dea de a 8-a aniversare a comunitatii #Winelover.
—-Tot la Vernisaj am intalnit un simpatic grup de presa roman, caruia urma sa ma alatur intr-un scurt tur de 2 crame a doua zi.
—-
Dupa jonctiunea de la Milestii Mici, mi-a facut placere sa revad crama Asconi. O vizitasem in 2014, apoi in toamna lui 2016, insa, transformarile de acolo sunt cel putin remarcabile. Incepand cu noul restaurant, casutele autentice pentru turisti si, bineinteles, ospitalitatea specifica, unde masa de pranz a fost pe cat de gustoasa, pa atat de bogata. Am remarcat din gama de vinuri Sol Negru, Sauvignonul Blanc foarte fresh, in stil de Lume Noua, absolut revigorant pentru perioada calda ce va veni, dar mai ales Feteasca Neagra 2016. 
Cu tipicitate de soi, corp mediu, lemn si nivel de alcool bine integrate si foarte potrivit pentru mese satioase cu carne. Nu m-am putut abtine si am cumparat o sticla de la magazinul cramei. Va indemn sa vizitati crama si intreg resortul care se afla la doar 30 km de Chisinau, mai ales daca sunteti amatori de traditional.
—-Pe repede inainte, am ajuns la Anenii Noi sa fim martorii deschiderii sezonului de iarna al Castelului Mimi. Ei, bine, dupa ce am intrat in frumoasa curte amenajata, 
am retrait momentele primei vizite la targul de Craciun de la Schonbrunn, de langa Viena. Si nu glumesc. Sigur, respectam proportiile, insa nu vad cu ce ar fi fost mai prejos. Muzica sarbatorilor de iarna, corul de copii, orchestra de pe scena si proiectiile de pe impunatoarea cladire a Castelului Mimi m-au facut sa simt o caldura aparte. Incepand cu bradul imens din centrul curtii, casutele luminate, mirosul de vin cu scortisoara m-au coplesit, fiind unul dintre cei care nu am reusit sa fac suficiente foto, uitandu-ma permanent ca un copil
la intreagul concept realizat la perfectie. A fost prima data cand am vizitat intregul complex seara, e absolut minunat. Condusi de ghid, am reascultat interesanta poveste a familiei Mimi si intregul efort dublat imensa ambitie a lui Constantin Mimi.
—-Cina perfecta, in stil modern de la etajul unu al castelului, unde se afla restaurantul a fost, din nou, peste asteptari. Revenind la vinuri, nu pot sa nu remarc feteasca alba, absolut potrivita branzeturilor proaspete si escargots à la Bourguignonne serviti, plina de tipicitate si cu un corp mediu si alcool bine potrivit. Pe final Rosu de Bulboaca mi-a placut cel mai mult dintre vinurile rosii, avand un pairing potrivit, chiar si daca veti comanda acolo niste prune umplute cu nuci, drept desert.
—-Imi e clar ca resortul Castel Mimi este un punct de referinta in enoturismul moldovenesc si devine de neratat daca esti in apropierea Chisinaului. Ceea ce s-a investit acolo, totul cu temeinicie si bun gust, intrece ordinul zecilor de milioane de euro, iar cand din partea 
ghizilor am auzit ca totul este sustinut din organizarea de evenimente si vanzarea vinului propriu, concluzia generala a grupului a fost: Oameni gospodari, ce sa mai!…
—-Intorsi in oras, nu ne-am putut abtine sa nu ne oprim la lo sueta mica si sa analizam ce-am vizitat toata ziua… Cu un program clar, viziune si multa munca nu ai cum sa dai gres, in avea success. Mai trebuie doar timp. Tanjesc si eu dupa o astfel de organizatie, precum Wine of Moldova, romaneasca, la poarta carei sa pot bate si sa ma ajute sa pot face astefel de tururi viticole la noi, pentru toti prietenii winelover-i din lume, care si-ar dori sa vada, sa deguste si sa aprecieze vinurile romanesti.
—-Doar ca startul e al naibii de anevoios.
—-La Multi Ani!
—-P.S. alte impresii de la cramele din R. Moldova scrise de Dana Gont aici, Horia Ghibutiu aici si Ileana Andrei aici.
O verticală cu Flamboyant
—-O verticală din 8 vinuri de top de la celebra cramă Davino din Dealul Mare este un 
eveniment care nu putea fi ratat. Astfel că, imediat ce am auzit de evenimentul de la Winestone m-am și înscris în prima serie (da, va fi și o a doua pe 16 decembrie), în ciuda prețului destul de mare, chiar daca în luna asta portofelul și cardul cam au de suferit :).
—-Nerăbdător am ajuns mai devreme față de momentul startului oficial, dar organizatorii – duo Cosmin – Pop și Udrea- nu m-au lăsat pe uscat și am încercat, în premieră pentru mine, Monogram 2018 Fetească Albă. 
Un vin intrigant, cu o complexitate mai rar întâlnită, având în vedere soiul. Cred ca este un vin alb care acum te face să te întrebi cum va fi peste 2-3 ani, eu estimând o surpriza plăcută, chiar daca nu este albul cel mai prețios al cramei. După ce au mai început să apară din participanți, am atacat un alt vin alb mare, Rezerva Alb 2012 (de fapt ultimul an în care s-a mai făcut vinul cu aceasta denumire) la magnum, vin din rezerva unuia din proprietarii cramei Davino, Dan Balaban, prezent la eveniment. Aur în pahar, cu notele specifice Riesling-ului Italian dominându-le pe cele ale Sauvignon-ului Blanc, totul pe un fundal de arome specifice baricului. Echilibrat, onctuos, cu o aciditate (fie ea și corectată) vioaie încă….ce mai, un vin mare și care mai rezistă lejer câțiva ani (la fericiții care mai au).
—-Cu obișnuitul delay („doar” 30 de minute), am început verticala cu Flamboyant 2009. 
Un nas mai evoluat decât ne-am fi așteptat, dar interesant, cu taninuri ferme, note ușor balsamice, postgust lung.
—-2010 a fost afectat total de condițiile de păstrare cel mai probabil, tulbure, cu un nas de zeamă de varză… fapt ce l-a determinat pe dl. Balaban să aducă din rezerva proprie o altă sticlă. Vinul nu prea a beneficiat de aerare, dar a părut extrem de fresh, plin de fruct, cu potențial de învechire și poate dacă nu avea niște note de trandafir (inexplicabile pentru mine) ar fi fost vinul serii. Oricum m-a făcut curios să încerc și eu sticla din rezerva personală!
—-2011 a fost mai dur, cu taninuri puternice, ușor prăfoase.
—-2012 a părut mult mai soft la început, dar pe măsură ce se deschidea a fost vinul cu multe aprecieri, în special doamnele găsindu-l excelent. Poate că din cauză că și mie mi-a plăcut foarte mult, 2013 a fost un pic defavorizat, taninurile mai ferme fiind probabil de vină.
—-Dintre 2014, 
2015 și 2016, de departe 2015 a fost cel care mi-a atras atenția, prin echilibrul de care deja dădea dovadă, plus că estimez și un potențial bun de învechire, celelalte două având nevoie de timp să se așeze.
—-Cireașa de pe tort a fost Rezerva Roșu 2013, cel mai echilibrat și elegant vin al serii, confirmând senzația că am asistat la o seara de vinuri „Supertoscane”…..din Dealul Mare.
—-Un eveniment care ar fi fost păcat să-l ratez, într-o loc ultracentral (ușor accesibil), elegant și unde am să revin cu siguranță.
White Artisan 2018
—-Dacă ești în preajma unei mâncări asiatice sau spicy de orinde, 
nu ocoli blendul fericit făcut de Aurelia Vișinescu: Fetească Albă, Fetească Regală și Tămâioasă. Desigur, aromele trandafirii de Tămâioasă or s-o ia înaintea celorlalte, dar vor veni și celelalte în curând… pere, piersici, caise aproape coapte și un amalgam de fructe citrice. În gust e plăcut cap-coadă, fiind susținut de un bun echilibru. Ușoară mineralitate, corpolență, aciditate ridicată lângă un alcool bine dosit și un post gust de invidiat. În ciuda veseliei și prieteniei arătate, este un vin serios, un vin lucrat în amănunt și bun prieten și cu brânzeturile proaspete de vară. M-as duce spre 7 si ceva panioane/8. Usor sub 37 RON acum la rafinat.ro
10 pentru Dealu Mare
—-
Cifrele cantitative de recoltă ale anului 2019 în Dealu Mare au au foat aproape catastrofale. Grindini în primavară, apoi secetă și iar grindină din vară au făcut ca 10 producători ai Asociației Producatorilor din zonă s-au întalnit și au luat hotărâri radicale asupra producerii vinurilor în viitor. Crame bine cunoscute în România, precum Apogeum, Aurelia Vișinescu, Budureasca, Dagon Clan, Davino, LacertA, Licorna Winehouse, SERVE, Tohani România și Viile Metamorfosis, la care, ulterior, se pot adauga și altele, au luat o decizie istorică.
—-Producția rămasă de struguri fiind de o calitate peste așteptări, i-a determinat să se aplece asupra un sistem autoimpus de criterii de verificare care să ducă la un nivel de certificare superior DOCG – Denumire de Origine Controlată și Garantată. Categoric, Feteasca Neagră va fi prima vedetă a certificării superioare, știut fiind faptul că în Dealu Mare aces soi se exprimă (poate) cel mai bine, iar decizia de micșorare voluntară a producției la hectar are șanse mari ca în 6-7 ani să auzim de ‘super toscanele’ din Dealu Mare.
—-De aici au decurs și treptele de calitate ale vinurilor viitoare:
DOCG – maturare 8 luni în baric și 8 luni învechire la sticlă;
DOCG Rezerva – maturare 12 luni în baric și 36 luni învechire la sticlă;
DOCG Rezerva Speciala – maturare 18 luni în baric și 48 luni învechire la sticlă.
—-Vestea, în ciuda necazurilor avute de producători, este una din cele mai bune. Chiar nemaipomenită, după parerea mea, și nu mă refer la viitorul prognozat al nivelului vinurilor premium din zonă, ci la ideea asocierii, care pentru noi, românii, aproape că pare o minune. Îmi doresc mult ca exemplul celor din Dealu Mare să reușească și să se extinda cât mai repede și în celelalte zone viticole importante.
—-Și îmi mai doresc mult ca în scurt timp și paralel cu decizia asociaților să se gândească la un plan pentru dezvoltarea enoturismului, în sensul unui pachet comun de realizare a unui tur viticol. Poate chiar o investiție comună pentru un centru de cazare în apropiere. Îmi doresc să apară acea entitate comercială atașată asociației care să poată realiza export grupat pentru producatorii din zonă. Și îmi mai doresc un plan organizat de promovare a Regiunii Dealu Mare rapid, poate chiar editarea unei carți frumos ilustrate, scrisă în 2-3 limbi (de circulație) de către o personalitate (sau mai multe) din lumea internațională a vinului.
—-Sunt eu prea optimist? Poate, dar nimic nu pare nerealizabil. Premizele cele mai importante au fost create.
—-Hai, că se poate!
.
.
.
.
.
Comentarii recente